Ploaia te va crește mare

    M-am trezit aiurea azi. Adică prea devreme pentru câtă treabă am eu. Vocea suavă a soacră-mii m-a smuls dintr-un rând de vise liniștite, cu biciclete și plimbări. Era 7 și ceva. Ce să mai adormi, ce să mai găsești visul pierdut? S-au dus! Hai la cafea și toast, mic-dejunul campionilor. Ploaia de afară trage la somn, familia e pe repaos azi, urmărim filme cu Crăciun pe Diva și ascultăm focul în sobă. A venit în sfârșit iarna. Da, da, o zic cu toată răspunderea. Am avut o toamnă lungă și caldă de s-au scuturat frunzele abia în Decembrie. Vremea e numai bună de stat în casă, dar tot mai prind o pedală la aer. Noroc că mă lasă fetele mele. Cumva ți-am zis că avem acum și păsări? 2 femele de peruș pe care și le-a dorit Emma și le-a primit. Cum naiba să îi induc să își dorească o bicicletă de ciclocros pentru tatăl ei!? Asta e provocarea de sfârșit de an: să pregătesc un caz solid care să îmi susțină bugetarea unui vis de a participa la campionatul de ciclocros de anul viitor. Va fi o dezbatere semi-publică, adică în sufragerie doar cu familia și cu geamul deschis să ne audă lumea, unde voi cere un buget și sper să mi se aprobe. E vorba de ceva echipament, inclusiv o biclă de ciclocros, plus alte căcaturi necesare curselor de ciclocros. Dacă nu știi ce e aia ciclocros, te rog să cauți curse în noroi iarna și îți vei face o idee. 

    Scriind aceste rânduri realizez micimea sanselor de reușită a întreprinderii mele. Dar ce să fac, n-am ce să fac, decât să sper. Nu mai zic că toate cele 6 curse la care aș participa au loc pe la Arad, Oradea, Timișoara. Una e mai aproape, în Făgăraș. Asta înseamnă nu doar buget, ci și compromis la timp cu familia. Dar poate le conving pe fetele mele să mergem împreună. Asta cred că ar fi bomboana de pe coliva carierei mele de ciclist: să merg cu familia la curse. Și atât de departe. Și când e frig. Băh, dacă îmi iese, să mor de nu mă apuc de gătit. Gătesc cu scrisul, cu munca, cu tot. Mă apuc de croșetat. Nu ți-am zis că am montat o centrală. Cu țevi de cupru, robineți, coturi și mufe, calorifere. Am adus căldura în casă, trăi-ți-ar. Am făcut și proba, conașule, ce sari așa!? EU am adus căldura în casă. Mare mândrie la pipota mea de pionier-instalator accidentat. Mă gândesc să mă apuc de instalații, deși nu am suportat niciodată meseriile murdare. Dar am observat că îmi place mult să construiesc ceva cu mâna mea, pot să zic că sunt mândru să văd că funcționează ceva la care am lucrat singur. Clar a fost greu, că nu aveam experiență, încredere, dar am hotărât să o fac și am reușit să depășesc toate obstacolele. Procesul de învățare mi-a dat incredere că pot mai mult, și văd că mă ajută și la actualul loc de muncă. "Every day is a school day", adică în fiecare zi învățăm câte ceva, așa se laudă englejii mei de la muncă. Și cumva e adevărat. E bună provocarea asta a minții. Chiar mă gândesc că la bătrânețe o să îmi găsesc tot felul de activități ca să mă mențin în viață, nu doar sănătos și întreg la cap. Găsește un rost și aleargă după el! Lecții de viață cu Mancuso.😁😁😁😁😁😁

p.s. vezi că aici sunt două zile de scris într-un singur articol, poate de aia nu se potrivește vremea urâtă din text cu cea de afară.

Mergem înainte, că înainte era mai bine.

A fi sau a nu fi.

    Prost?! Știu deja. Patriot? Nu stiu. Am văzut tot felul de dezbateri despre a sărbători sau nu Halloween. Că e păgană, că e americană, că e aiurea, că e de cacao. Frate, eu o sărbătoresc pentru că vrea copilul meu să se distreze. Si cand e motiv de party si dulciuri, de ce mai contează de unde vine? Că nu facem nimic rău, nu facem incantatii si nu ne tatuăm pentagrama pe burtă, nu vorbim cu mortii. Desi am inteles că la bază despre asta ar fi vorba, sărbătoarea mortilor. Era o glumă mai demult: aseară sotia mea vorbea cu mortii. Unde mortii mă-tii ai fost? Ce mortii mă-tii ai băut? Nu e cazul aici si acum. Cumva, noi am preluat Halloween si l-am adaptat la gustul nostru. Să mă astept să fiu certat de americani că nu o fac cum trebuie!? Pe bune!? Toată lumea e expertă in tot si toate, si nu doar in Romania, că nu om avea noi trei perechi de ouă de strut, peste tot in lume e asa. Ne consumăm energia in van incercand să ii convingem pe altii de ce e bine si rău, să trăiască la fel ca noi, că noi stim mai bine. Dar si ei stiu mai bine. Cum facem pace!? Pace,pace, intre do-uă do-bi-toa-ce!? Nu merge. Eu zic fiecare să se bucure de ce are el chef, fără explicatii. Sau să dea explicatii, să nu se ia dupămine, că nu e ok nici asa. Nu voi putea niciodată să ii spun cum si ce, dar ii pot povesti cum si ce fac eu, pentru mine. Dacă reuseste să isi imbunătătească viata datorită mie, ia premiu cu coronită. Și diplomă. 

    Legat de ipocrizie si stie-tot, vedeam pe facebook analogii idioate intre copilăria noastră inainte de '89 si cea a copiilor de azi. Că, vezi Doamne, noi am avut o super-copilărie stand pe afară mereu iar copiii de azi sunt nistre tristi si ratati că au telefoane si tehnologie. Prieteneeee, păi noi dacă aveam gadget-urile de azi, nici la scoală nu mai mergeam, ce joacă afară sau practicarea vreunui sport! Aveam retinele lipite de tv alb-negru cum sunt mustele pe parbriz. Unul nu mai iesea. Cred că ni se usca globul ocular că nu clipeam două zile, jucandu-ne orice joc pe net sau tv, uitam si cum ne cheamă. Frate, eu am făcut anul II de facultate la seral, jucand 8 ore pe noapte counter-strike cu băietii mei. Și aveam 20 de ani. păi tu crezi că eu as fi fost măcar ca al meu copil, care mai iese in curte, merge cu bicla, bagă ture de parc si natură?! Nici nu stiam cum arată copacii decat dacă băgau reclame la ozon in timpul jocurilor. Să fim seriosi, noi stăteam pe afară pentru că nu aveam incotro. Și ne făceam prieteni pentru că altii aveau minge de fotbal sau mai-stiu-eu-ce masinută cu telecomandă. Hai să fim seriosi, că  măcane rău. Ne trezim noi azi să fim destepti! Hai să facem o paralelă cu viata oamenilor in Evul mediu, care trăiau bine că nu era poluare. Cam asa imi pare mie că se pune problema. Comparăm ca idiotii ce nu se poate compara. Doar ca să părem noi mai răsăriti, dar bag seama că unii sunt apusi rău. Hai cu iluminarea publică, nasule, că e frig pe intuneric si mi-i frică de seara de Halloween! Bu-hu-huuuuuu!🍬🍬🍬🍬p.s. inca nu am pornit colindul, cu "ne dati ori nu ne dati", dar dacă e nevoie, mergem si noi după dulciuri.

Petrecere si pe langă trecere. :))

Școala nu e pentru oricine

    Vedem în ultimul timp tot mai multe dovezi că educația în România se duce în jos. Pe stradă, la magazin, la TV, radio, youtube sau Facebook, peste tot vedem analfabeți care ne fac viața mai urâtă, mai grea. Clasa politică e plină de doctori agramați, cu diplome cumpărate pe bani și influență. Nu mai disociez demult conducătorii de propriul popor, că și ei tot români sunt. Cum e turcul și pistolul. Așa și populimea română cu caricaturile de conducători, că nu pot să le spun lideri. Suntem la coadă în toate clasamentele de bun augur, conducem doar în cele cu morți și cancer sau prostie. Un om prost nu poate fi condamnat, că așa e el, nu are cum să devină deștept, ca să ajuți un popor să evolueze e nevoie de eforturi întinse pe generații. Suntem la un nivel atât de jos încât nu mai cred în salvarea acetei nații. 40% din români au 8 clase și doar 16% au studii superioare. Chiar îmi amintesc de vremea când se spunea că sunt prea mulți posesori de diplome, că avem nevoie și de ospătari. Băsescu parcă a zis asta. Ete, ți s-a împlinit visul, tovarășe turnător la Securitate. Acum doar ospătari avem după nivelul de cultură și educație. Nu e nimic rău în a fi ospătar, Doamne-ferește, fiecare om are dreptul să muncească așa cum vrea și poate. Dar nici nu poți avea pretenții de evoluție de la oamenii fără carte. 

    Copilul nostru iubește scoala. E norocos, că îi e ușor să învețe și să accepte provocările din clasă. Am auzit multi părinți care nu au pretenții exagerate de la copiii lor în școală, nu vor să fie primii, că nu e potrivit pentru dezvoltarea lui. Eu nu sunt de acord. Cred că trebuie să ceri de la copil și el va livra. Dacă părinții susțin că școala nu ajută la nimic, păi nici copilul ăla nu va avea de ce să tragă de el. Lasă, fiule, că nu îți trebuie școală să te descurci în viață! Păi, băi părinte idiot, copilul tău va fi la fel de analfabet ca tine, șoferule de tir care ești. "Alea e grele, ăia e mulți, toți e proști." Tu să taci când vorbești cu mine! Nu sunt vreo eminență cenușie, dar mă zgârâie pe creier dezacordurile și fac icter negru de la inculții vocali. Eu îmi doresc ca Emma să fie prima din clasă, din școală, din județ și din lume. Nu sunt genul de părinte care trăiește prin realizările copilului, poate mă gâdilă la orgoliu să știu că e cea mai prima în toate. Dar nu sunt absurd să îi cer imposibilul. Am zis că o sprijinim să facă în viață ce îi place. S-a apucat de pictură, vedem cât ține. La matematică e printre cei mai buni, arhitect se face sau designer. Nu știu dacă aș fi de acord să fie pictor, că dă cu minus la bani și calitate a vieții. Măcar încercăm drumul ăsta, vedem mai târziu dacă iese ceva. Proful de la școala de arte a zis că poate merge din clasa a V-a la licelul de artă, dar parcă eu aș vrea să rămână să facă școală normală și pictura să fie hobby, pasiune, nu neapărat vocație. Poate greșesc gândind că la liceul de artă nu se face și școală, gen mate și romană, dar parcă nu e același lucru totuși. Mai e până atunci. Să fie ea cea mai tare pictoriță de pe plai, că ne ducem și la arte. Azi avem oră de lectură la școală, cu dezbatere, participă și părinții doritori. Ne distrăm! Mulțumim Domnului pentru Geta, cea mai tare învățătoare care se există! Hai cu premiul întâi cu coroniță, nașuleeeee!

Tablou de acum un an.