Tgv-Mateias-Tgv

       Azi, 18.08.2013, plictiseala mare. Nimic ciclistic la tv, doar ceva atletism de la Moscova, dar parca nu ma intereseaza. Dupa ce m-am trezit cu noaptea-n cap pe la 10, am zdranganit-o prin casa pana pe la 12, cand m-am hotarat sa imi curat biclele si poate sa ies sa ma dau pe deal prin padure, ca se anunta caldura mare.

       La 13 eram la depou sa ma apuc de treaba. Intre timp mi-a nazarit o idee: ce-ar fi sa ma duc pana la Campulung?! Plec la 2, vin la 8, e inca lumina. Gata! Curat bicla repede, mai bag un kil de apa la burdihan, ma echipez si o tai. Taica-meu, sustinatorul meu no.1, o cam bagase pe maneca. Ca e tarziu, ca ma prinde noaptea, ca sa il sun sa ma ia de la Campulung, etc. Bre, da' stiu ca ai incredere in mine! Ii zic sa stea linistit, sunt doar 125 km, in 6 ore, sunt acasa, si ca, daca nu imi iese, cand se implinesc 3 ore, ma intorc.

Targoviste - Mateias

       Si plec, la 14.00! Frate, la iesirea din Tgv, un vant dushman vroia sa imi incurce calculele. Foaie mijloc, pinion 2-3, mainile pe centrul ghidonului, capu' la cutie (scuzati apostrofu') si pedale. Mi-am zis ca la o ora de pedalat sa fac un calcul. Dau inainte, drum ingust, vant, masini multe, multe baligi pe asflat si multi cacati la volan, injuraturi, dar merge. Se face ora, sunt in grafic, mai am vreo 44 km. E bine.

       Prin sate, babele scuipa-n san cand vad un drac mov pe o bicla necurata. Nu va imaginati ca aveam vreo super viteza, dar fiind ziua Domnului, la ora la care lumea isi regla tensiunea abdominala slobozind vanturi in directia cerului (iarta-ma, Doamne), un zapacit in culori de curva (din nou, iarta-ma, Doamne) merge ca apucatu' de le strica vadul comercial vanzatorilor de legume si fructe stropite cu ierbicide/insecticide/pesticide 100% naturale. Dar nu-i bai! Unii fluiera, altii se uita mirati, deh, lume prietenoasa si primitoare de pe plaiuri dambovitene care saluta amabil sportivii :) :)

      Trec de satele cu oameni si ajung la Cetateni, parca. Cuib de pasari calatoare. Un stol sta pe jumatea benzii mele. Ii ocolesc prudent, nu agresiv, cand unul din ei se face ca arunca cu ceva in mine. Hoppaaaa, stai asa, fratzica, pai e frumos?! Ii sugerez amical sa arunce dupa ma-sa aflata deja in groapa impreuna cu toate celelalte pasari... pardon, neamuri, ii arat si semnul international al fericirii si ma racoresc. Nu aud decat amenintari ca lasa ca te intorci tu, atunci sa vezi. Ma gandeam ca poate nu a inteles ce i-am transmis, asa ca nu am cum sa nu ma intorc tot pe acolo.  Multe pasari pe drum, cu afine, mure, etc. Unu' imi cere bani, cica de paine. Ba, ma leshi! Scap de satul lui Hitchcock, plin de zburatoare, si dau inainte.

       Admir muntii, crestele, padurea verde, drumul plin de denivelari si cocalarii iesiti la gratar. Vad si vreo 2 nunti, hai cu mireasa ca sa imi mearga bine (bicicleta, normal). Campulung - 14 km. Nu e nici 16.00. Frate, am mers bine! In 30 minute sunt la destinatie. Da,da, siiiigur. E doar urcare vreo 5 km, asa ca mai scade media orara. Si implicit moralul. Dar tot in grafic sunt. Vad fabrica de ciment, depasesc 3 biciclisti (singurii de pe tot traseul), ne salutam, dar nu stau dupa ei. Am o treaba de terminat. Vad Mateias in dreapta. Pare cam sus, dar imi zic ca nu degeaba am tras pana aici. Asa ca las Campulung pentru alta data si o iau spre Brasov. Masini cu bicle pe suport, ma claxoneaza, ii salut si eu. Ajung la monument un pic obosit, dar bucuros ca mi-a iesit. 2 ore 47 minute. Imi iau 2 kile de apa si o cola la jumate, plus un croissant, ma asez pe trepte si imi trag sufletul. Aici, la Mateias, a fost facut fratili vostru PIONIER, in '89. Ce amintiri, ce vremuri!

Mausoleul de la Mateias

       Beau repede 2 kile de lichide, umplu bidonul, bag un corn si o iau inapoi spre Tgv. Ma gandesc ca e mai mult coborare, ar trebui sa mearga mai usor, desi oboseala a pus stapanire pe gladiole. Dau cu viteza la vale, trec de fabrica, fac destul de usor urcarea, apoi iar coborare, cu viteza maxima. Injur soferi idioti, drum cacacios, ajung la necuvantatoare, dar si-au luat zborul! Am in minte un refren, incomplet totusi: "Aaaaantonescu de traia, peeee......" Sper ca stiti continuarea :) :)  

       Pare ca drumul e doar la vale, am portiuni unde dau foaie mare si pinion mic. Picioarele se mai opun uneori, dar merg ok. Vant e din cand in cand, masini sunt multe, sunt si multi prosti. Cele mai des utilizate cuvinte au fost : taran prost, plus alte dulcegarii, de genul "sa treci razant pe langa ma-ta rece", iar altele de nereprodus. Drumul se scurge usor, usor, Tgv se apropie, dar am o problema majora: ma dor bucile de mor. Valorosul meu coor nu mai e obisnuit cu ture mai lungi de 50-60 km, si se revolta.  Opresc sa dau un telefon, sa scutur trandafirul si sa fur 4 mere dintr-o livada (din nou, Doamne iarta-ma), si dau inainte. Ma intrec cu 2 caini prietenosi, care imi tot aratau dintii intr-un zambet colgate imaculat, si mai cresc un pic viteza. Imi pare ca toate gaurile din asfalt se arunca sub rotile mele, ma venereaza. Coor-ul e beat, n-a luat atata bataie de cand se stie. 

       Se vede metropola, trec de cartierul rezidential "3 pasari minoritare pe-o craca", si ajung in oras. La primul sens giratoriu, semnalizez si ma incadrez regulamentar. Din spate, dintr-un 206 obosit, un gras de pe locul din dreapta imi striga: "baga tare, ca esti primul!" Ii raspund ca asa ma incuraja si nevasta-sa, dar nu cred ca m-a auzit.  Si am ajuns. ACASA.

       Ma uit la ceas, 7 si 20. Minus 20 minute de pauza la monument, 5 ore. Distanta: 129km. Viteza medie nici nu mai conteaza, dar e 26 la ora. :) :) Yupeeeeeeeeeeee! Ma felicit ca am reusit sa bat timpul propus, va multumesc pentru atentie si va doresc la revedere. Mancuso.