Duminica orbului

 

Uscat si fuga. De la Irina Popa.

    Nuuuu, stai asa, ca nu voiam sa scriu despre Iliescu sau cat de prosti eram in '90. Off, hai ca schimb titlul, ca nu mai iesim din negura timpurilor din fericire apuse. Mai suntem agatati in aceleasi mentalitati, dar s-au schimbat multe. Dar tot in directia asta, azi sunt alegeri in Serbia. Si aia sunt corupti ca noi, dar si vor sa scape, la fel ca noi. Jumi-juma. Scriem alta data despre asta. Eu sunt interesat de cursa mea de azi, prima etapa din Cupa Romaniei la ciclocros, la Domeniul Cantacuzino, Velocrosul Castanilor. Mai e si etapa de cupa balcanica, de ma miram eu ca proasta-n targ de ce scrie pe unde traininguri Macedonia, Serbia, Moldova. E bine ca asa se aduna si mai multa lume. Ce eram noi multi, 100 de ciclisti plus 200 de familii, acum o sa fim vreo 500. Glumesc, desigur, eu sustin participarea la evenimente sportive, culturale, de voluntariat, orice aduce lumea impreuna pentru o cauza sau placere comuna. Am fost ieri pana la traseu, il stiu dar am vrut sa vad cum se prezinta noroiul, iarba, nisipul, pietrele ascunse care imi sparg mie roata spate, dar zic ca am scapat de pene acum. Era multa lume pe traseu la recunoastere, m-am dat cateva ture si apoi m-am asezat sa iau numerele. Mamiiiica mea, eram 30 de insi, circa, a durat o ora. Pai daca erau 100 sau 200, nu zic mai multi, pai eram ca la Lidl: "Mai deschideti o casaaaaaa!". M-am enervat, era un singur laptop, unul statea degeaba, o doamna dadea numerele, doua fete dadeau acele de siguranta, o fata iti dadea tricou. Mai inainte erau 2 fete care te ajutau cu completarea unei declaratii. Lucrurile pareau ordonate, dar nu stiu de ce dura atat de mult sa ne miscam. Au fost si cateva persoane care inscriau mai multi competitori de la acelasi club, pesemne de-aia s-a produs neintelegerea dintre piticii mei si s-au nervat. Ca ochiul vedea 20 de persoane, dar mintea nu procesa corect timpul alocat celor 20 de persoane. Am cam inghetat acolo in cort, ca ma incalzisem pe traseu, noroc ca am fost imbracat bine. Am fost pe bicicleta de la Moreni pana la traseu, si stiam ca spre apusul soarelui, vremea se raceste considerabil. Asa ca am transpirat un pic pe traseu, dar nu am inghetat pe drumul spre casa. E dimineata, am dormit bine, am trecut la ora de iarna, e lumina de la 7 dar o sa fie intuneric la 5, problema cu iesitul meu pe bicicleta dupa munca, dar ne adaptam. E prima oara cand nu am emotii inainte de o cursa. Pregatirea e ok, nu cea mai buna, dar programul nu il face bicicleta, deci multumim si pentru atat. Nu am mai avut ganduri si vise de podium. De ieri de pe traseu mi-am impus ca tinta sa fac 5 ture, sa merg atat de bine incat sa prind 5 ture si nu 4. Noi avem 40 de minute de cursa, indiferent de numarul de ture. Dar mi-ar placea sa ne dam cateva minute in plus. Suntem 4 la categoria mea, sanse de podium sunt, dar azi ma dau doar gandidu-ma la cursa mea, nu ma uit stanga-dreapta. La cursa mea alearga mai multe categorii, Master si U-19, vad pe site ca suntem vreo 45 inscrisi, dar nu toti confirmati, scriu maine numarul exact. Per total, 189 de concurenti, nu am vazut niciodata atat de multi. As vrea sa aberez si sa spun ca suntem in crestere, dar e de la strainii care se dau. Nu o sa ma plang acum. Multumim. Posibil sa mearga si doamna mea sa arunce cu oua si rosii dupa mine pe traseu. Eu zic ca mai bine striga la mine in cursa decat acasa. Babacii mei vin si ei sa bea o cafea acolo. Parca vad ca vine maica-mea cu vuvuzeaua ei si il streseaza pe tata. Altii cu circul, dar ai mei! Hai, te las, ma pregatesc. De masa, clar, cursa mai incolo, lasa-ma! 😁😁😁😁😁😁

Furata de la Mihai Paraschivoiu. Fara legatura cu cursa mea.