12 februarie 2020

Mancuso, tu de ce scrii?!

     Primul răspuns care îmi vine natural în minte e: "de tâmpit! ". Dar nu e atât de simplu. Cumva, scrisul mă ajută să scap de niște gânduri, pe care le aștern pe foaie. Eu am gândit inițial blogul ca pe o formă de promovare a ciclismului, apoi am descoperit că mă ajută să mă descopar și îi ajut si pe ceilalți să trăiască întâmplările mai mult sau mai puțin banale din viața unui biciclist. Deci, scriu pentru ciclism si pentru alții care vor să descopere mai mult ciclismul.
     Apoi, scriind pe blog, îmi fac mâna în științele comunicării și mă antrenez pentru o viitoare slujbă de scriitor/muritor de foame.😃😃😃😃
     Nimeni nu e obligat să citească aberațiile mele zilnice sau poveștile din timpul curselor, dar eu mă încăpățanez să scriu idei și gânduri legate de ciclism și lumea poate va simți nevoia să ia o bicicletă si să trăiască altfel. Că până la urmă, despre asta e vorba: ciclismul îți arată o perspectivă nouă asupra vieții și eu încerc să o promovez cu blogul meu. De aia scriu.

Scriț korekt



9 februarie 2020

Canapeaua mea

     O idee "idioată" legată de canapele a venit la noi din filmele americane. Cumva, cine are probleme cu țigla musai să se întindă pe canapeaua unui psiholog. Nu că aș simți vreo nevoie specială, dar chiar nu mă văd mergând la un ciudat să îmi asculte gândurile legate de copilărie ca să îmi deie niște pastile și să alerg pe câmpiile verzi. Am eu problemele mele, care vor persista cu și fără sfaturile unui "specialist", așa că prefer canapeaua mea cu 20-și-ceva de viteze, foarte puțin confortabilă și atât de solicitantă. 
     Știu că toți avem gândurile noastre, senine sau înnorate, care ne încurcă uneori, așa că e bine să ne găsim canapeaua pe care să redevenim noi înșine și să putem merge mai departe. Nu e deloc simplu, dar mai bine transpirat de la efort decât legumă de la buline sau prafuri.

Să ne lungim un pic!

Cine e pe primul loc!?

     Vă rog să nu răspundeți cu "Aaaaadi! Aaaaadi!" că nu vă mai las să ascultați manele! E vorba de fratele meu, Wout van Aert, care a reușit să obțină o super-victorie, chiar dacă a lipsit Mathieu van der Poel. Unii ar putea comenta negativ, dar pe Wout îl doare la RedBull, victoria e victorie! A pornit din rândul 3 și a avut de muncă să poată lupta pentru un loc pe podium. Eu măcar atât îmi doream, un podium. Dar cumva, sorții au luat o gură din licoarea care îți dă aripi și l-au blagoslovit pe Wout cu o problemă mecanică asupra celui cu care se lupta pentru primul loc. Am reușit să am o logică?! 😊😊😊😊
     Ideea e că dacă Hermans nu avea buba la schimbător, nu știu cât de sigur era Wout de victorie. Dar nici nu mai contează. Din turul 4, van Aert a preluat conducerea și a fugit de parcă furase Bianchi-ul celeste! Am avut emoții până la sfârșit, pentru că îmi doream mai mult decât el să câștige, zău!
     O victorie mare pentru moralul de început de sezon, mai ales că se apropie clasicele de primăvară și acolo Wout are pretenții! Ca noi toți de la el, de altfel!
     Kom op, Wout!
p.s. mai lăsați fotbalul și băgați curse de ciclism, fie ele pe șosea sau în offroad!



Uite și un link acilișea: