Cum să-ți îngrijești bicicleta în 10 pași (II)

    Reiau acest articol pentru că tocmai am salvat de la tomberon o bicicletă de oraș. Cineva o arunca pentru că nu mai avea loc în garsonieră. Îți dai seama că în lumea mea am asistat la cea mai mare blasfemie posibilă. Cum, frate, să arunci o bicicletă? Nu e un hârb, încă, dar nici chiar așa. Când am auzit că a fost aruncată, am luat mașina si am recuperat-o imediat. E o bicicletă Gazelle de oraș, clasică, cu ghidon curbat, o șa ca un fotoliu, are și apărători, portbagaj, nu atrage atenția hoților și e numai bună de mers la bancă sau la ședința cu părinții. Acum, are nevoie de îngrijire, ceva componente schimbate și e aproape nouă. Știu că sunt multe articole pe net și sub net, dar am zis că nu strică să aberez și eu un pic pe tema asta. Și zău dacă nu o să găsești cel puțin un lucru pe care nu îl știai. Faptul că nu știu să scriu e primul dintre ele. Dar, hei, nu e doar despre mine aici, să începem articolul, zic.

     Nimic nu e mai frumos și mai rapid ca o bicicletă curată. Unii își botează agregatele, căluții, amantele, armăsarii, bijuteriile, cazanele sau caloriferele în fel și chip. Eu am început să le dau nume bicicletelor ca să pot ține o evidență a kilometrilor parcurși cu fiecare, nu ca să le alint. Strava îmi cerea să trec bicicleta cu care mă dau, și parcă "bicicleta 1" sau "bicicleta 7" nu oglindeau egoul insuficient de balonat. Așa că am găsit "Milanista", roșu-alb-negru, sau "KOM hunter" pentru aia de contratimp, chiar dacă nu am luat niciun kom cu ea, dar e altă poveste. Ideea e că botezată sau nu, adorată sau doar folosită, bicicleta cam are nevoie de întreținere. Părerile sunt împărțite în legătură cu spălatul cu apă, dar toată lumea e de acord că nu e bine să o speli cu jet puternic. Stai așa, că am început să vorbesc despre pași, dar nu am încheiat introducerea. Mai voiam să aberez un pic în legătura cu cei care nu își îngrijesc bicicletele deloc, dar am scris despre asta aici. Tot acolo am vorbit și despre cei care le țin de bibelou, dar până la urma e pana lor, în pana mea, deci mucles. E nevoie de un pic de atenție și îngrijire, nu neapărat dragoste, la naiba. Gândește că e mai ieftin să cureți decât să schimbi. Și aici mă refer în special la angrenaj și părți în mișcare, consumabile. Descriu mai jos niște banalități, dar foarte eficiente prin simplitatea lor.

1. Spală și curăță bicicleta. Ce simplu sună! Poți folosi o găleată de apă cu ceva săpun, un burete sau o cârpă, sau dacă ai chef, investești într-un kit adevărat, cu tot felul de perii și substanțe degresante. Lumea știe că motorina curăță lanțul cel mai bine, dar te și faci ca un mecanic într-o zi de salariu!

2. Umflă-ți, naibii, cauciucurile! Zău!? Păi mie îmi zici!? Sunt atât de disperat să nu pierd watt-i din cauza gumelor moi, că și la mtb mă duc cu ele beton de-mi pică plombele la orice pietricică. Dar, hei, așa sunt eu, pe tratament! Chiar dacă am văzut recent că se pot pierde watt-i și dacă ai prea multă presiune în ele, ajustezi în funcție de suprafața de rulare. Ideea e că un cauciuc bine umflat e mai puțin predispus la pene, împingi mai ușor în pedale. Și când le ai umflate bombă, să vezi cum iei curbele cu genunchiul jos, Rossi scrie pe tine. Dacă e uscat, desigur, că pe umed te împrăștii pe asfaltul lucios ca un stol de fluturi loviți de tornadă. Pârtieee! Presiunea în roți scade, așa că e bine să o ții sub control, înainte de fiecare ieșire, mai ales d-aia lungă. Ia o pompă de la Decathlon cu 70 de lei și-i bagi câți bari scrie pe el la limita de sus. Sau, dacă nu ești tâmpit ca mine, între limitele indicate pe marginea cauciucului.

3. Verifică-ți saboții! Cum "care saboți?"!? Mai sunt și alte feluri!? Eu îi știu doar p-ăia de frână, la naiba. Cum să zic ca să nu te superi!? Frate, dacă pui frână și totuși treci și de a doua intersecție, e cazul să schimbi saboții. Toți au o limită peste care nu e bine să treci. Că ajungi la șuruburile care îi țin pe clești și strici jantele, zău! Nu e o treabă dificilă, dar îți trebuie ceva răbdare, că nu se așează din prima. Plus că dacă nici roata nu e perfect dreaptă (formulare greșită, toată lumea știe că roata e rotundă, dăă!) o să îți ia ceva să ajustezi frânele fără să atingă în mers. Iar pe urcări, când apeși în pedale, o să atingă și mai tare. Și dacă mai ai și probleme cu acoperișul, clar pierzi watt-i când se freacă aiurea. Am zis "dacă".

4. Reglează frânele gălăgioase. La mtb sau cursiere cu frâne pe disc, reglezi frânele și scapi de zgomot, nu prea are legătură cu mizeria. Dar la frânele pe jantă, gălăgia e semn de mizerie. Mamă, ce hiperbolă! Vezi că e janta murdară, sau poate saboții s-au incărcat cu mizerii in martorii de uzură. Nu știu de unde am scos termenul ăsta, dar cred că așa se cheamă șanțurile de pe saboți care măsoară gradul de uzură și indică schimbarea lor.

5. Fă-i revizia! Da, frate, e ca ITP-ul la mașinile mai vechi de 12 ani, măcar o dată pe an o duci la o verificare temeinică, la un nene (Liviu, în cazul nostru la Târgoviște) care se pricepe și îți verifică tot. Noxe, lumini, unghi de fugă, tot tacâmul. Sau tacâmurile, că e vorba de lanț, pinioane, cabluri, cămăși, butuci, poate ghidolină și reglat roți. Cică primăvara e bine, dar asta doar dacă nu te dai și iarna. Și, nu-i așa, noi suntem niște cicliști adevărați, nu ne sperie niște apă rece și murdară la dos, deci facem revizia toamna! 😀

6. Să nu ai roata 8! Sau poate îți place dansul și miști din ombilic mai abitir decât dai din pedale. Când vezi că dansează fără muzică, fă o dedicație la atelierul de biciclete (din nou, Liviu) și roagă-i să îți îndrepte roțile. Dacă nu o faci, lucrurile se complică și pierzi mai mult decât la impresia artistică. Nu e complicat să întinzi niște spițe, dar mai bine să le facă ăia de se pricep. Zic.

7. Lubrifiază. Nu, nu, nu e reclamă la durex, e un sfat simplu și eficient. Bagă, frate, wd40, la toate partidele de sex între metal și metal, să meargă ca unse! Dar ai grijă să nu dai cu ceva uleiuri speciale înainte să cureți bine lanțul, că iese pe dos. Nu te gândi la prostii, ideea e că mai rău faci, adăugând ulei peste noroi! Pai ce-ai făcut, mă, nene, măăă!?😀

8. Ia-ți niște mănusi de latex. Iar, conotațiile astea! Nu, nu, chiar sunt de latex și nu le folosești dezbrăcat. Sau poate ai vreun fetiș cu biciclete, treaba ta! Știi și tu cât de greu se ia mizeria uleioasă de sub unghii, freci cu săpun și cu fairy sau motorină de împuți cartierul și dormi pe preș fără pernă. Dar, hei, am o soluție, secretă până acum (pentru mine) - bagă fairy sau săpun lichid cu zahăr și la sfârșit dai cu apă. Mamăăă, să vezi ce blesteme îmi iau dacă încerci și îți pică unghiile, că eu nu am încercat încă! Dar te rog să îmi zici dacă a funcționat, eu nu prea îmi spăl bicicleta, deci nu mă murdăresc la noroiul de sub unghii! 😀 

     Hai că am scris un pic și azi. Știu că te-am păcălit că erau 10, dar pe unele site-uri sunt și mai mulți pași. Tu poți să faci doar unul sau chiar mai mulți, ideea e să te bucuri de bicicleta ta, și dacă ai grijă de ea, ai și de portofel. Uaaa, ce romantic sună! Mă scuzați, am altă rețetă din cauza covid și încă nu m-am obișnuit cu efectele! Ce tare, salon se cheamă și la Bălăceanca, si la Hair Style! 😀😀😀 Dacă vrei să mă ajuti să scriu mai cu patos, o poți face aici.

Bătrânica mea cea nouă 

Scriitorul din mine 16.10.2022

    Stai liniștit, sunt ok, doar că am făcut pauză de tot, nu am mai apucat să scriu, deși, așa cum era și normal, fix în zilele în care nu am timp să scriu îmi vine cea mai pură inspirație. Îți dai seama că am uitat toate ideile alea bune. Aia e, am avut treabă, vineri mi-am luat liber și am fost cu doamna mea la plimbare la capitală. Uitasem cât e de aglomerat, cât de agitat și tembel e orașul ăla, toată lumea aleargă și toata lumeă țipă, e care pe care și în parcul din spatele blocului dar și în parcarea de la Ikea. Nu mă mai coafează demult viața asta, bine că nu mai sunt obligat să o suport. Am avut treabă în centru și în nord, am stat în mașină mai mult decât am mers pe jos prin oraș sau mall, am și prins vinerea când toată lumea fuge din oraș, era ca la vamă când a început războiul. Dar nu m-am stresat, chiar dacă nu mă așteptam să fie atât de mare nebunia. Am bântuit toată ziua de îmi vâjâia capul ca la decolarea unui avion, îmi dau din nou seama cât de norocos sunt că muncesc de acasă și nu îmi pierd viața pe drumuri și la birou, Doamne-ajută la toată lumea.

    Sâmbătă, așa cum am promis, am fost la mamaia mea la Găești și am băgat spargere de lemne cu rupere de mâini și picioare. Am o febră de mă dor și gândurile, abia mă aplec să îmi leg șireturile. Am muncit, dar nu am exagerat, că are acum mamaia lemne câteva săptămâni bune și mai apuc să mai merg. Au trecut 8 ani de când am fost ultima oară să fac și eu ceva muncă adevărată (am mai băgat niște cules de struguri, dar alea erau pistol cu apă pe lângă lemne, frate). Era și tataia pe acolo, mă superviza, eu crăpam la lemne și el îmi povestea viața lui. O să scriu mai multe despre poveștile lui, dar ca să îți faci o idee despre ce fel de om era, în război, în tranșee, țintea cu arma în sus ca nu cumva să omoare pe cineva. Și când a fost trăgător pe o baterie anti-aeriană, a reușit să doboare un avion american și s-a bucurat că toți cei trei membri ai echipajului au scăpat cu viață. Ce om! Acum, fără el, a trebuit să îmi fac de lucru cu mintea în timp ce rupeam bătăturile în palmă. M-a ajutat tata cu niște unelte potrivite, dar buturugile tot s-au opus cât au putut și au rămas câteva intregi, cu noduri de rupt topoare. Altă dată, cu mai mult avânt, le-om face.

    Nu am stat toată ziua, dar seara acasă am avut sesiune de confesor cu doamna mea și am spart idei si am întins vorbe până seara tarziu. Și aveam atât de multe idei de scris, mamă-mamă. Dar am zis că și pauza de scris face bine, la fel ca pauza de bicicletă. Am deja o săptămână și a început să îmi fie dor de plimbare, mai ales că acum e pădurea mai frumoasă ca oricând și soarele tomnatic îmbie la aerisire, dar am zis că fac pauză, mai am o săptămână. Rezist. Am mai mult timp pentru alte bucurii, mai liniște și mai puțin zor. Azi am fost la cumpărături și am analizat un pic inflația de 16% declarată si undeva la 40% găsită la raft (nu la toate produsule, clar, dar de exemplu am văzut hrană de câini mai scumpă și cu 50%). Puțină lume la mall, poate că era și devreme, dar sunt curios cât se va mai menține consumul cu prețurile astea, când o să apară recesiunea și în Romania, că iar parcă suntem pe langă tot ce se întâmplă în lume și n-avem nicio treabă cu problemele altora. Sau la noi întârzie dar stă mai mult!? Am mai trăit asta. Nu vreau să îți stric ziua, mă duc pe afară, e soare, e cald, am must și sunt pe plus, dulce și amețit! Hai noroc la tot poporul!

Aș vrea eu să arate așa și ale mele

Scriitorul din mine 12.10.2022

    Frate, ce zile, pline și grele. Fix opusul capului meu, gol și ușor. Am rupt norma la muncă, așa cum face orice corporatist cu ștaif și aptitudini de cățărător pe scara ierarhică. Nu mă vad vreun CEO, deci nu te aștepta la ore suplimentare și periat gratuit, dar îmi fac treaba cu conștiinciozitate sperând la câștiguri din ce în ce mai mari cu eforturi din ce în ce mai mici. Cam ăsta e visul meu, să ajung să muncesc spre deloc pentru un beneficiu aproape de cer. Nu e rău să visezi, mai ales când ai picioarele adânc înfipte-n bocancii de pe plantația de bumbac. Că nu s-au schimbat decât lanțurile. Nu le mai pune stăpânul, ci banca și creditul la casă pe 89 de ani că o să ajungem și noi ca japonezii să luam credit din tată-n fiu. Vai de noi!

    Poate crezi că mă plâng și îmi deplâng soarta, dar nu e așa. Mă număr printre norocoșii care nu plătesc rate la casă, clar am credite dar mai mici și mai scurte, dar tot trag la muncă să câștig mai bine ca să îmi întrețin familia și poftele în cel mai eficient mod. Nu mă dau peste cap, rup ușa la 5.30 dar bag și ore suplimentare când e cazul, dar nu mă îmbolnăvesc de la grijile pentru muncă. Aștia săracii m-au ales și reprezentantul angajaților, că vorbesc mult și bine, dar eu nu mă mai expun pentru nimeni în afară de mine. Nu mai duc războaiele altora, că le duc singur, la naiba. Normal că schimbi abordarea când pleci la luptă cu oameni în spatele tău și te trezești singur în birou la marele șef de trib. Păi stai așa, conașule, cum ne fu' vorba!? Nu e frumos, nici eu nu mă mai lupt. Am rămas acolo, pun întrebări, dar nu mai sunt prost, adică vehement și singur cu stindardu-n mână, să moară alții dacă vor și pot. 

    Am învățat să mă protejez, supraviețuirea e a mai a naibii profesoară. Faci ce vrei până începi să faci ce trebuie. Ce mă mai certam eu înainte cu șefii mei când făceau greșeli, eram primul care îi taxa. Doar pentru a fi singurul care era taxat la evaluări. Păi când suferi la portofel înveți să îți ții gura și să vorbești ce trebuie. Nici să lauzi cizmele și să pupi moaștele cuiva, dar nu rezolvi nimic dacă dai peste nas celor care o merită, nu te alegi decât cu o plăcere infantilă și trecătoare acoperită de durerea financiară ulterioară. Și uite așa ești educat să taci și să faci, fără să te opui curentului, că doar risipești energie. Poate tu ai deslușit misterul ăsta demult și nu ai avut de suferit, dar eu mă consider om normal și am învățat din greșelile mele. 

    Joc din glezne dupa muzică și îmi văd interesul fără a incomoda pe alții, mă ridic doar pe meritele mele și nu mă bazez decât pe mine. Fie că ești la stat sau la privat, șeful îți decide mărirea sau decăderea (salarială), e aceeași porcărie peste tot. Așa că te adaptezi și evoluezi. Și te rogi de sănătate și liniște, că dacă primești putere, îi calci pe cap pe toți ăia de deasupra, Doamne-ferește! 😀😀😀😀 Hai că s-a umflat revoluționarul din mine și vrea să lupte, mai bine mă duc la o plimbare. Fără bicicletă, că sunt în pauză. Ies în parc cu pensionarul din mine! Hai ura și salarii maxime la toată lumea!

Fără grevă, viața e pustiu