Scriitorul din mine 31.10.2022 (II)

    Am zis deja că ieri am avut o grămadă de idei de pus pe foaie. Și ce să vezi, tratamentul cel nou dă roade și nu am uitat chiar totul. E bine, mulțumesc domnului doctor pentru rețetă și farmacistului pentru generozitate. Acest week-end a fost plin, multe știri cu această sărbătoare americană, Halloween. Au fost și unele știri triste, dar nu le comentez pe acelea, fiecare e liber să își strice ziua citind așa ceva. Eu mă concentrez pe știrea acestor zile, și anume că Elon Musk, patronul Tesla și cel mai bogat pământean, va organiza o petrecere de Halloween la Bran. Cumva, nu am vrut să o cred la început, am zis că e doar o știre falsă menită să atragă atenția spre ecrane de toate felurile. Îți dai seama, el și alți miliardari vor închiria castelul Bran și vor da o petrecere tematică. Și asta clar va implica și niște resurse umane și materiale semnificative de pe la noi. Norocul nostru că oamenii ăștia se transportă cu elicopterul și nu ar fi făcut petrecerea în Comarnic sau Bușteni pe trecerea de pietoni. Era o prostie, clar. Dar realitate, și mai clar.

    Până la urmă nu știu cine a participat cu adevărat, nu cred că a venit și Angelina Jolie, dar oricum, s-a creat multă vâlvă și pubilicitatea asta poate decât să ne ajute pe noi ca popor, țară. Toată lumea a vorbit despre Elon zilele trecute când a cumpărat Tweeter, era normal să fie încă în vizorul presei. Și acum, toată lumea a vorbit despre România. Noi, ca de obicei, nu am făcut nimic ca să merităm atâta atenție. Noi nu am reușit niciodată să ne promovăm îndeajuns de bine, am pus o frunză pe un site și niște poze pe un cearceaf la un târg de turism la New York. Jale maximă. Noroc cu un irlandez Stokker care a scris despre Dracula și a pomenit castelul Bran. Tu îți dai seama câtă lumea va vrea acum să vină la noi pentru asta!? Suntem fraieri dacă nu capitalizăm și mai mult, poate ăsta e un început.

    Deși, începutul a fost cu prințul (acum Rege) Charles, care are trei proprietăți în Transilvania și ne promovează de parcă are comision de la booking.com. Ce vreau să spun e că noi mereu am avut nevoie de ajutor în orice, nu prea am depășit stadiul de furat căciula proprie. Știu că în prezent nu mai e posibil, dar cred că nouă ne-ar fi cel mai bine cu un conducător străin, care să aibă grijă de noi. Cam cum era pe vremea regilor cu sânge austriaco-german dar suflet de român, precum Regele Mihai. În prezent, o țară atât de frumoasă și cu un potențial uriaș e pusă în slujba unor interese meschine cu ajutorul unor români de-ai noștri. Era o glumă mai demult că ar trebui să declarăm război SUA și să ne cucerească și apoi să aibă grijă de noi. Dar cum suntem noi ghinioniști, am fi câștigat războiul și tot nu ar fi fost bine. Hai cu publicitatea, turistuleeee!

discover-romania.ro

Scriitorul din mine 31.10.2022

    A trecut și week-end-ul, înapoi la muncă. După ce vineri dimineața am purces la drum spre biroul de la Moreni, să încerc să petrec ceva timp cu Emma în pauze și la final de program, azi sunt acasă la Târgoviște. Aș fi vrut să scriu de ieri despre aceste zile, cu multe experiențe și idei de pus pe foaie, dar am făcut pauză forțat și am stat departe de taste. 

    Sâmbătă dimineața am băgat o tură de bicicletă, cu plecare din Moreni și ocol pe la câmpuri și ogoare, dar nu puteam sta prea mult, că mă aștepta doamna mea, să ne pregătim și să plecăm spre București, Emma trebuia să meargă la un concert Bibi, o artistă din Romania care îi place foarte mult. Ocolul meu a fost lejer, sunt în perioada de acumulare de kilometri pe bicicletă și nu trag, așa că mă pot bucura de piesaj și de culori mai mult decât de obicei. Toamna e cel mai frumos anotimp și anul ăsta m-am delectat mai mult ca niciodată, mi-am clătit ochii și sufletul în pastelul roșiatic-gălbui și am respirat bucurie prin toți porii. 

    Găteală, porneală, dar fără grabă, concertul e programat la 5, plecăm din Moreni cu tot cu copii pe la două jumate, e perfect. O să participăm la sărbătoarea dovleacului vesel de la Bragadiru, acolo mergem, coane. Avem noroc că pe centura Bucureștiului nu sunt multe mașini, fiind sâmbătă, așa că nu întârziem prea mult în trafic, ascultăm muzică, facem gălăgie, sunt pregătiți de distracție. Când ajungem în Bragadiru, copiii (Emma și două prietene bune) sunt mega-fericite că o vor vedea pe artista lor preferată (au mai multe, dar nu-i problemă). Noi, adulții, suntem loviți de o impresie de bâlci la țară, cu fum de la un grătar din apropiere, muzică dată tare și lume ca la urs. Mascăm totul pentru copii și ne bucurăm de atmosferă, că doar nu am venit să stăm bosumflați. Am găsit ceva distracții gratuite pentru copii, niște castele gonflabile, mai stăm pe lângă scenă să urmărim un fel de teatru pentru copii, nu îi mai știu numele, dar drăguț. Mulți copii costumați și machiați de Halloween, noi suntem normali. Nu am venit decât pentru concert, nu ne panicăm. 

    Apare și Bibi, o domnișoară plinuță dar pregătită să îi bucure pe copii cu câteva cântece proprii. Întotdeauna am apreciat munca artiștilor, cu muzică, versuri, dans, clipuri și interacțiune cu fanii, e greu, nu o poate face oricine. Și ai nevoie și de ceva talent, nu doar muncă. Eu m-am trezit scaun uman pentru Emma, că nu vedea scena și am luat-o pe umeri. Și nu mai are 3 ani și 15 kile, e grea, frate, dar nu o pot supăra tocmai azi așa că urmărește tot concertul de la balconul prezidențial, face poze, dansează și cântă de sus, apare și pe Instagram (mi-a zis azi). Distracție maximă, chiar și noi știm versurile, că doar am ascultat melodiile respective de zeci de ori. E totuși foarte interesant să vezi fetițe de 5-6 ani cântând despre inimi frânte și iubire neîmpărtășită. Mortal!😀😀😀😀😀

    La sfârșit, sesiune de poze cu artista. Nebunie, îngrămădeală, dar se organizează o coadă și Emma se nimerește în față, noroc cu Corina că a suit-o pe scenă și nu am stat prea mult să așteptăm. Urcă și ea să facă poza, Emma e în al nouălea cer cel puțin. Fericire deplină. Dar draga de ea nu a putut să nu observe că a făcut poza gratis. Asta pentru că la concertul Andrei Gogan din septembrie a trebuit să plătim un bilet suplimentar pentru poza cu autograf. Maxim respect pentru Bibi care a stat vreo 2-3 ore să facă poze cu toți copiii prezenți, nu a rămas nimeni nepozat. Frumos gest. Seara am încheiat-o la mall cu Mec și cartofi cu maioneză, noodles și pachețele, gălăgie și râs până acasă. Mai vrem!

Fetele mele.

Scriitorul din mine 28.10.2022

    Hai bună ziua și bu-hu-huuuu la toată lumea. Vine Halloween-ul și trebuie să ne punem pe speriat poporul. Eu și sunt cel mai curajos om din lume, atât le trebuie vreunor infractori să îmi calce pragul. Râde doamna mea mereu de mine când se aude vreun zgomot prin curte, imediat mă trimite, că știe că sunt viteaz. Păi să te ții bine, băi hoțule, când apar eu cu toate cele 71 de kile de panică. Să mori, nu alta. De râs. Treaba e că nu mai sunt așa de fricos ca în copilărie când îmi era teamă și să cobor din pat noaptea să nu mă apuce vreun monstru de picioare. Sau dacă, Doamne-ferește, era o ușă deschisă la șifonier, ăla eram, înghețat adormeam, cu plapuma pe cap. Nu știu de la ce eram atât de speriat, nu îmi aduc aminte de ceva filme horror sau vreo pățanie nefericită. Poate am ascultat ceva povești de groază și am deprins frica asta de întuneric, habar n-am. Să merg, zic, la un specialist să mă caut. Acuș'!

    În prezent, clar nu mai am nicio treabă, mă bucur că Emma nu e temătoare. De când s-a născut, noi tot sărbătorim Halloween-ul și dăm o petrecere cu temă, ne costumăm și ne machiem ca să fim cât mai înfricoșători. Eu am noroc că nu folosesc prea mult machiaj, sunt urât de-a gata. Totuși, nu ne apucăm să colindăm ca în filme, noi mergem de Craciun, nu văd rostul să copiem chiar totul. Dar e drăguț o dată pe an să ne facem de cap cu dovleci, pânze de păianjen și lumânări. Avem bomboane de toate felurile și ascultăm muzică, facem poze și ne strâmbăm. Nici nu știu care e semnificația acestei zile, doar mă bucur de dulciuri și atmosferă. Hai cu sperietoarea, văruleeee!

Aș vrea eu să arăt așa de bine.