14 noiembrie 2022

Scriitorul din mine 14.11.2022

    Hai bună dimineața la toată lumea. Cu multă căldură, că a venit răcorica și se strânge ciorapul pe unghii. Nu mai merge cu cracii și coatele goale, avem mânecuțe și jambiere, fes lung ca la ospiciu și o cană de ceai cald, chiar fierbinte. Am băgat o cafea, cred că o aranjez și pe a doua în curând. Am chef de scris, dar nu am timp, că e mult de muncă la muncă și muncesc ca un muncitor dedicat muncii. Huooo! 😀😀😀 Emma a răcit și a luat pauză de la școală, așa că am luat și eu pauză de la Uber, doar azi. Că mâine bântui prin aer spre alte zări cu dor de ducă, merem la Londra să ne întâlnim cu șefii mari, să vedem încotro ne îndreptăm și cu ce costuri. Că pare că asta e singura politică zilele astea, reducerea costurilor cu orice cost. Aia e buba cea mai mare. Că economisim azi ca să plătim dublu poimâine. Nu așa se face treaba. Dar e posibil să fie doar o mișcare pe termen scurt să ajute pe cineva să urce sau să salveze pe cineva de la zbor neprogramat. Nu e bine, eu m-aș concentra pe a crește volumul de muncă și păstrarea clienților actuali, că daca îi nemulțumim și pe ăștia, se alege praful. Dar cine sunt eu să decid ce și cum se va întâmpla? Măcar îmi dau cu părerea și știu că am făcut ce ținea de mine, am comunicat ce gândesc și merg mai departe. Alții să judece și să tragă ponoase sau bonusuri, în funcție de unde ne ducem. 

    Săptămâna asta e pauză totală de bicicletă, așa că am primit permisiunea să mă lungesc în weekend, am băgat câteva ore bune de plimbare prin comitat, de mi-au amorțit obrajii. Sâmbătă am fost până la Moreni să semnez nota unei lucrări de-ale Emmei, cu FB. Draga de ea, e așa încântată că ia FB că parcă nici nu mă mai interesează dacă e pe bune sau nu. Glumesc, desigur, am zis întotdeauna că e mai important să înțelegi ce înveți decât nota, dar nu vreau să fiu ipocrit și să spun că nu mă interesează notele copilului. Normal că mă intereseză, normal că vreau să fie prima din clasă, dar nu mă dau de ceasul morții dacă nu e. Facem tot posibilul să fim primii în toate, ne zbatem, ne stoarcem mintea, vedem cât de sus ajungem. Mă bucur doar că îi place la școală și nu e un chin pentru ea să învețe. Pe mine mă duceai cu forța și încuiai poarta școlii să nu fug, așa de mult o iubeam. Eu și sunt o fire rebelă și nu îmi plac regulile, așa că să învăț "pentru că trebuie" nu prea avea efect asupra mea. Noroc că am urmat cursul vieții și m-am deplasat cu turma de colegi de am reușit să facem 18 de ani de școală, acum scriu pe blog și sunt milionar din investiții. 😀😀😀😀

Cel mai primul.


13 noiembrie 2022

Scriitorul din mine 13.11.2022

    Se zice că duminica e sărbătoare și nu ai voie să muncești. Scrisul nu se pune, că nu produce nici bani și nici bătături, e ok. Avem tendința să nu conștientizăm valoarea timpului pe care îl investim în orice, e bine să realizăm cât face fiecare minut sau oră sau zi din viața noastră pentru a decide cum îl petrecem. Ce frumos sună "petrecem", e ca și cum bem și dansăm toată viața! Doamne-ajută la toată lumea atunci. Stai, că m-a luat doamna la trei-păzește că o ard aiurea pe blog și nu mă duc să fac ordine în magazie, că mi-am lasat bulendrele aiurea pe acolo. Scriu repede și mă duc, că nu mai pup bicicletă azi. 

    A trecut Black Friday, sau cred că mai e pe unele site-uri. Și nu ne-am cumpărat nimic. Adică, noi cam avem tot ce ne trebe prin gospodărie, electro-casnice mă refer, haine și încălțăminte nu purtăm, doar mâncăm și bem, la naiba, așa da viață. Am ieșit în trei joi seara, înainte să se aglomereze mall-ul, am fost să mâncăm și să cumpărăm ce găsim. Și am găsit cărți. Emma și-a cumpărat un breloc și un fel de gentuță cu "Posheen" sau "Kosheen", habar n-am cum e corect. Noi ne-am agățat de niște cărți, cu politică, istorie și cu sport. Și ceva suferințe din al doilea Război Mondial. Avem ce citi când plecăm la plimbare săptămâna viitoare, pe avion. Nici nu mai știu când am cumpărat ultima dată cărți. Eu nici nu prea am fost fan citit. Sau școală. O gâscă uscată ce a uitat viața în apă. Se pune praful pe cenușiu și mai trebuie ceva Pronto să nu vie Parkinsonul. Așa că mă re-apuc de citit. Oricum am văzut eu pe un site că e bine să citești mult dacă vrei să fii un scriitor bun. Tu îți dai seama ce ieșea din mine dacă învățam și citeam tot ce trebuia în școală!? Cioran mă striga lumea pe stradă. Așa, Ciorap Mancuso îmi zice. Îmi aduc aminte că în liceu împărțeam cu prietenii o carte pentru minți luminate de lampioane roșii în Red District, Pisicuța în cizmulițe. Gata, te-am pierdut de cititor. Ce să fac, frate, dacă asta e nivelul meu? Tractorist cu submarin la prânz, bere la pet și manea la ringtone. Hai cu emanciparea, bos. p.s. de câte ori ai auzit că "bos" înseamnă "bou" în latină? Ce puteam eu să rețin când prima notă în liceu a fost 4 la latină!?😀😀😀

Coperta e precum haina la om.


11 noiembrie 2022

Scriitorul din mine 11.11.2022 (II)

    Hait, că o comit din nou. Am ideile astea de aseară de când am pus capul în perină, mai-mai să nu mă ia somnul de grijă că boul-boilor uită ideile de pus pe blog, doarme dus și duse vor fi. Ete că nu fuse așe, Memoplus dă roade. Vărule, se fac piste de biciclete la Târgoviște. Așa zice la gazetă. Și nu oricum, ci "dedicate". Sau așa am înteles eu. S-au combinat băiețeii de la primărie de niște fonduri europene pe care să le pună pe jos sub formă de piste moderne de biciclete. Eu deja m-am plâns de pistele desenate cu creta pe trotuar că nu sunt ce trebuie, bicicletele sunt vehicule și merg pe drum și nu printre pietoni. Sunt de acord că e periculos pe drum din cauza idioților de la volan, așa că trebuie să fie separate de mașini cumva. O idee ar fi să ai trotuar larg unde să încapă o bandă de biciclete și spațiu suficient pentru mamaia să meargă în cadru până la magazinul din colț. Nu te gândi că o să se umple orașul de piste, deja au anuntat că unele vor fi pe centură. Păi toată centura are 12 km, rămân 2 km de făcut prin oraș. Ce-am făcut, meștere, cheltuim 14 milioane de iepuroi ca să ne aflăm în treabă!? Eu mă gândeam că o să creeze o arteră principală Nord-Sud, un fel de drum dedicat bicicletelor, o stradă normală unde limita să fie de 30km/h, și pentru mașini, și din ea să pornească alei secundare spre colțurile orașului. 

    Clar e greu să mulțumești pe toată lumea, îmi amintesc cum a fost ruptă o bandă de la mașini pe Calea Victoriei, să meargă "hipioții" de bicicliști pe ea în timp ce șoferii aruncă cu blesteme din mașinile inerte. Dar acum, la câțiva ani distanță, lumea s-a obișnuit și sunt mii de bicicliști care o folosesc, zilnic. Așa se face progresul, primarule. Nu încerc să arunc cu noroi, e o inițiativa foarte bună, dar perfectibilă. Cum Roma nu a fost construită într-o zi, nici Târgoviștea nu are cum să devină Copenhaga peste noapte, nu?! Hai ura și spor la pedalat, că bani se mai găsesc de fu...cheltuit. 😀😀😀

Roate pătrate