Hai bună dimineața la toată lumea. Cu multă căldură, că a venit răcorica și se strânge ciorapul pe unghii. Nu mai merge cu cracii și coatele goale, avem mânecuțe și jambiere, fes lung ca la ospiciu și o cană de ceai cald, chiar fierbinte. Am băgat o cafea, cred că o aranjez și pe a doua în curând. Am chef de scris, dar nu am timp, că e mult de muncă la muncă și muncesc ca un muncitor dedicat muncii. Huooo! 😀😀😀 Emma a răcit și a luat pauză de la școală, așa că am luat și eu pauză de la Uber, doar azi. Că mâine bântui prin aer spre alte zări cu dor de ducă, merem la Londra să ne întâlnim cu șefii mari, să vedem încotro ne îndreptăm și cu ce costuri. Că pare că asta e singura politică zilele astea, reducerea costurilor cu orice cost. Aia e buba cea mai mare. Că economisim azi ca să plătim dublu poimâine. Nu așa se face treaba. Dar e posibil să fie doar o mișcare pe termen scurt să ajute pe cineva să urce sau să salveze pe cineva de la zbor neprogramat. Nu e bine, eu m-aș concentra pe a crește volumul de muncă și păstrarea clienților actuali, că daca îi nemulțumim și pe ăștia, se alege praful. Dar cine sunt eu să decid ce și cum se va întâmpla? Măcar îmi dau cu părerea și știu că am făcut ce ținea de mine, am comunicat ce gândesc și merg mai departe. Alții să judece și să tragă ponoase sau bonusuri, în funcție de unde ne ducem.
Săptămâna asta e pauză totală de bicicletă, așa că am primit permisiunea să mă lungesc în weekend, am băgat câteva ore bune de plimbare prin comitat, de mi-au amorțit obrajii. Sâmbătă am fost până la Moreni să semnez nota unei lucrări de-ale Emmei, cu FB. Draga de ea, e așa încântată că ia FB că parcă nici nu mă mai interesează dacă e pe bune sau nu. Glumesc, desigur, am zis întotdeauna că e mai important să înțelegi ce înveți decât nota, dar nu vreau să fiu ipocrit și să spun că nu mă interesează notele copilului. Normal că mă intereseză, normal că vreau să fie prima din clasă, dar nu mă dau de ceasul morții dacă nu e. Facem tot posibilul să fim primii în toate, ne zbatem, ne stoarcem mintea, vedem cât de sus ajungem. Mă bucur doar că îi place la școală și nu e un chin pentru ea să învețe. Pe mine mă duceai cu forța și încuiai poarta școlii să nu fug, așa de mult o iubeam. Eu și sunt o fire rebelă și nu îmi plac regulile, așa că să învăț "pentru că trebuie" nu prea avea efect asupra mea. Noroc că am urmat cursul vieții și m-am deplasat cu turma de colegi de am reușit să facem 18 de ani de școală, acum scriu pe blog și sunt milionar din investiții. 😀😀😀😀
 |
| Cel mai primul. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu