Gata, am primit bilet de voie cu bagaj cu tot și am tăiat-o la Moreni, împreună cu fiică-mea, să petrecem weekend-ul la țară, la socri. Toate bune și frumoase dacă nu aș avea închiderea azi, adică a mai nasoală zi din lună când toată lumea trage de mine și nu apuc să mișc în front, bine că am avut timp să o iau pe Emma de la școală. Acum fac o chestie care îmi permite să aberez pe blog. Și bag. E vineri și e frumos afară și eu nu bag bicicleta. Am băgat ieri, nu-i bai, sunt oarecum în grafic. E așa de bine când nu mă stresez în legătură cu ieșitul, știu că e timp astea două zile care vin să mă plimb în voie, Emma are niște activități cu copiii și nu mă includ și pe mine, perfect. Aseară am fost în parc și am asistat bucuroși la aprinderea luminițelor de Crăciun, ceea ce mi-a adus aminte că și noi avem treabă săptămâna viitoare cu pregătirile. Punem de toate, în casă și afară, să simțim cea mai frumoasă perioadă din an. Mai e până atunci, Azi nu am apucat să urmăresc nimic la tv sau pe net, să văd și eu ce mai mișcă. Am apucat doar să fac ceva politică la magazin cu vecinul, am pus țara la cale, din nou. Îmi place să ascult și alte păreri diferite de ale mele, mai învăț, mă mai destup poate, deși am observat că îmi place mai mult să stau de vorbă cu oameni care gândesc ca mine, și nu e bine. Pentru evoluție ne trebuie dezbatere. Dacă ne închidem într-o bulă unde avem mereu dreptate și nu ne certăm cu nimeni pe idei, stagnăm. Progresul se bazează pe libertate de opinie. Păi dacă rămânem la ceea ce ne dă vreun algoritm ca știre sau propunere de împrietenire, chiar și ofertele la produse, ajungem să nu mai știm ceva diferit de propriul gând, de propriul adevăr.
De aceea nu sunt de acord cu urmărirea știrilor la un singur post tv, cititul unui singur ziar sau redactor, un singur magazin sau un singur drum. Sunt mereu în căutare de nou, de diferit, poate ciudat, dar îmi provoc crezul punându-l la încercare. Cu cât e mai mare provocarea, cu atât e mai puternic crezul că e bine și drept, dacă am dreptate. Clar e obositor, și e în natura omului să caute calea ușoară în viață. Dar convingerea mea e că suntem pe acest pământ o singură dată și trebuie să maximizăm efectele trecerii noastre pe aici. Eu trăiesc ca să evoluez, să creez ceva și poate să rămână în urmă. De aceea scriu, că poate reușesc să scot o carte și să scrie lumea comentarii la limba română despre opera mea. Cum ar fi? "Să analizăm ce a vrut să spună autorul despre nemurirea sufletului. Vaaai, păi se poate, nu cred că i se flutura întru totul, zău așa." La cât de amețit sunt eu, nu ar înțelege nimeni nimic din ce aș scrie, fără cap și fără coadă, ar fi un bildungsroman incomplet, cu drumul inițiatic al uitatului de la mână pân' la gură. Mamă, ce vorbe vorbesc, păzea că dă academicianul din mine p-afară și se umple strada de intelect pur. Bine că am luat bacul și mă uit de sus la tot, inclusiv la Dunăre.
 |
| Cana mea cu inspiratie. |
