Unde te uiți, vezi reclame. La orice, se vinde orice, se cumpără orice, nu mai contează nimic, trebuie să consumăm. S-au extins hyper-marketurile în toate localitățile de au fost sufocați micii comercianți. Ne facem abonament la ăștia mari și să vezi ce bine o să ne fie. Sau nu!? Păi stai așa, cică 80% din produsele din market sunt nesănătoase. Nu creeeeeeeeeeeed. Eu ziceam că patronii lanțurilor de magazine sunt niște oameni onești care ne vor binele. Da, da, să știi că ei nu dorm noaptea că facem noi cancer de la margarina din cauciuc. Nu putem să dăm vina doar pe prețurile mici sau accesibile la marfa proastă, mai bine mănânci mai puțin și mai sănătos. Dar creierul e mereu bombardat cu informații de nu te mai miră că te bucuri când pleci cu căruciorul plin ochi. Sau să scriu "oki" să fiu la modă? Cică să nu mergi la cumpărături când ți-e foame. Păi mie mi-e foame mereu, ce fac, nu mai merg la kaufland!? Fă tu listă cu ce ai de cumpărat. Eu am noroc cu doamna care e pregătită mereu. Nu pot să nu iau coș, că mereu când intru cu mâna goală să iau doar o chestie ajung cu buzunarele pline de ciocolată sau banane și cu biscuiți în glugă. Distracție. Ce ne facem dacă toată marfă e periculoasă? Eu nu am răbdare să citesc toate etichetele, să văd ce bag la maț, sunt mereu pe fugă, cred că aș lua și d-alea expirate dacă nu ar verifica doamna mea.
Sunt mulți care zic să nu mai cumpărăm de la super-market. Dar tu știi ce iei de la țăranii din piață? Îi crezi atât de proști încat să nu folosească substanțe interzise atunci când scot cartofi de 1 kg bucata sau varza cât un pepene? Crezi că lor le pasă mai mult decât celor de la super-market? Și de ce le-ar păsa? De ei îi pasă cuiva în țara asta? Am vorbit odată cu o persoană din Lungulețu, mama lu' producătorii de varză din Muntenia sau chiar din țară. Mi-a zis că întrec și de 10 ori cantitatea de ierbicid permisă ca să facă producții record. Asta era acum zece ani. La fel e și cu merele de pe Valea Dâmboviței. Ce ne facem, la cine să mergem? Eu nu vreau să mă apuc de agricultură, dar mi-e teamă că o să ajungem să mâncăm doar ce producem singuri, altfel nu știm ce băgăm în gură. Păi mâncăm de la țăranii români și ne cresc pui de cancer, măcar la hyper-market e un ambalaj și apar niște date acolo. Nu zic că sunt corecte și adevărate, dar e un început. Nu strică o mai mare atenție la ce mâncăm și bem. Și mai ales cât. Eu o să încerc să cumpăr de fiecare dată din altă parte, verific calitatea și de nu îmi convine, schimb. Măcar libertatea asta să o avem, deși vedem atâta reclamă că nu știu dacă ne dorim cu adevărat ce ne dorim. Face sens? (așa vorbea șefa mea când voia să pară importantă, sâc).
 |
| Un dulce, cineva? |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu