Scriitorul din mine 26.11.2022

    Bună tare dimineața. Frate, ce devreme scriu. Am de scos niște rapoarte și nu vreau să pierd timpul, că aș ieși la plimbare cu bicicleta și aș sta vreo trei ore. Să vedem ce zice drăguța mea Emma, dacă vrea sau nu să mă duc cu ea la o petrecere pentru copii organizată la Adunare. Soacra mea s-a convertit la evanghelism (sper să fie corect) de ceva timp și frecventează slujbele destul de des. Am fost și noi de câteva ori dar nu am fost convinși să facem vreo schimbare, suntem ok cu ortodoxia, deocamdată. Dar oamenii aceștia de la Adunare sunt foarte tari, predică despre Dumnezeu dar nu te obosesc. Când eram mic aveam niște vecini care mergeau la o congregație și mă tot rugau mereu să merg și eu, dar nu m-am dus. Când auzea mamaia mea despre ei, scuipa în sân de parcă erau sataniști ceva. Eu mă distram oricum. Să tot fie vreo zece ani de când sunt și eu în contact cu ei, că organizează chestii pentru copii și Emma vrea să meargă acolo. Nu am nicio clipă vreun gând că ar face vreo trecere la religia lor, că până la urma tot despre Dumnezeu se vorbește, eu vreau doar să asculte liniștită până când nu va mai avea chef de predici. Dar oamenii ăștia sunt extraordinari, predica lor nu te obosește și nu te simți ca ultimul păcătos. Se ocupă de copiii oamenilor de la adunare, fac excursii (am prins și noi una la Brașov la zoo cu trenul), petreceri și jocuri, ieșiri la pădure, de Paște și de Crăciun dau cadouri copiilor. E vorba de o familie cu patru copii, Viorel si Madalina, pe copii nu îi știu pe toți, care își rup din timpul lor, care investesc banii lor în tot ce organizează. Îmi dau seama că e o chestie prin care adună practicanți mai târziu, dar nu mă deranjează cu nimic. Emma va decide când și dacă se duce. Noi oricum suntem oameni care cred în Dumnezeu, vrem ca și ea să aibă aceeași abordare, dar nu prea vorbim despre Domnul, că nu suntem de-acolo. Dar putem observa uriașele diferențe de cum sunt tratați oamenii de bisericile noastre.

    De exemplu, la slujbe, e o cutie care merge pe la fiecare, un fel de cutia milei, și dai cât ai sau cât vrei, fără obligații. Toți banii se folosesc pentru chiria, curentul și încălzirea spațiului. La noi la ortodocși ai cote de participare, fiecare știe cât are de plată și când. Am impresia că e și o cotizație anuală pe care o plătești, deși biserica primește bani de la stat sau primărie, știu că popii au salarii, acum vor să scutească biserica de ceva cheltuieli cu energia. E bine zic, Doamne-ajută la toată lumea. Alt exemplu ar fi că la înmormântări se face o slujbă normală, dar ce să vezi, nu te costă. Nimic. Acum vreo șapte ani s-a stins din viață stră-mamaia soției, avea 105 ani. Și ea fusese la adunare, așa că a fost îngropată pe ritul lor. Frate, au venit oamenii de la Moreni la Târgoviște, au dus ei coșciugul cu mașina lor, au făcut o slujbă liniștită, scurtă și la obiect, și nu au cerut niciun ban. Poftim!? Stai așa. Fără prosoape, fără colivă (aici mi-a părut rău!), fără bomboane, fără pomană cu doișpe feluri și cu popa în capul mesei?! Cum adică, stai așa că nu înțeleg. Și nu au cerut nici bani de motorină macar. Oamenii au vrut doar să fie aproape de "sora" lor, care trecea prin clipe grele că și-a pierdut mamaia și nu au cerut nimic. Mai că îți vine să mergi în Adunare, zău. Clar au și ei anumite reguli pe care nu o să le discut aici, cu care poți să nu fi de acord, dar e liberul arbitru care te ajută să decizi. Că doar nu te-oi convinge eu. Mă duc să mănânc și să mă pregătesc de plimbare. Vai de mine, afară e minus 1. Cred că stau mai mult la masă, poate trece de 0. Hai cu soarele, trăi-ți-ar!

Ascultă cine vrea.

Scriitorul din mine 25.11.2022

    Gata, am primit bilet de voie cu bagaj cu tot și am tăiat-o la Moreni, împreună cu fiică-mea, să petrecem weekend-ul la țară, la socri. Toate bune și frumoase dacă nu aș avea închiderea azi, adică a mai nasoală zi din lună când toată lumea trage de mine și nu apuc să mișc în front, bine că am avut timp să o iau pe Emma de la școală. Acum fac o chestie care îmi permite să aberez pe blog. Și bag. E vineri și e frumos afară și eu nu bag bicicleta. Am băgat ieri, nu-i bai, sunt oarecum în grafic. E așa de bine când nu mă stresez în legătură cu ieșitul, știu că e timp astea două zile care vin să mă plimb în voie, Emma are niște activități cu copiii și nu mă includ și pe mine, perfect. Aseară am fost în parc și am asistat bucuroși la aprinderea luminițelor de Crăciun, ceea ce mi-a adus aminte că și noi avem treabă săptămâna viitoare cu pregătirile. Punem de toate, în casă și afară, să simțim cea mai frumoasă perioadă din an. Mai e până atunci, Azi nu am apucat să urmăresc nimic la tv sau pe net, să văd și eu ce mai mișcă. Am apucat doar să fac ceva politică la magazin cu vecinul, am pus țara la cale, din nou. Îmi place să ascult și alte păreri diferite de ale mele, mai învăț, mă mai destup poate, deși am observat că îmi place mai mult să stau de vorbă cu oameni care gândesc ca mine, și nu e bine. Pentru evoluție ne trebuie dezbatere. Dacă ne închidem într-o bulă unde avem mereu dreptate și nu ne certăm cu nimeni pe idei, stagnăm. Progresul se bazează pe libertate de opinie. Păi dacă rămânem la ceea ce ne dă vreun algoritm ca știre sau propunere de împrietenire, chiar și ofertele la produse, ajungem să nu mai știm ceva diferit de propriul gând, de propriul adevăr. 

    De aceea nu sunt de acord cu urmărirea știrilor la un singur post tv, cititul unui singur ziar sau redactor, un singur magazin sau un singur drum. Sunt mereu în căutare de nou, de diferit, poate ciudat, dar îmi provoc crezul punându-l la încercare. Cu cât e mai mare provocarea, cu atât e mai puternic crezul că e bine și drept, dacă am dreptate. Clar e obositor, și e în natura omului să caute calea ușoară în viață. Dar convingerea mea e că suntem pe acest pământ o singură dată și trebuie să maximizăm efectele trecerii noastre pe aici. Eu trăiesc ca să evoluez, să creez ceva și poate să rămână în urmă. De aceea scriu, că poate reușesc să scot o carte și să scrie lumea comentarii la limba română despre opera mea. Cum ar fi? "Să analizăm ce a vrut să spună autorul despre nemurirea sufletului. Vaaai, păi se poate, nu cred că i se flutura întru totul, zău așa." La cât de amețit sunt eu, nu ar înțelege nimeni nimic din ce aș scrie, fără cap și fără coadă, ar fi un bildungsroman incomplet, cu drumul inițiatic al uitatului de la mână pân' la gură. Mamă, ce vorbe vorbesc, păzea că dă academicianul din mine p-afară și se umple strada de intelect pur. Bine că am luat bacul și mă uit de sus la tot, inclusiv la Dunăre.

Cana mea cu inspiratie.

Scriitorul din mine 24.11.2022 (III)

    Unde te uiți, vezi reclame. La orice, se vinde orice, se cumpără orice, nu mai contează nimic, trebuie să consumăm. S-au extins hyper-marketurile în toate localitățile de au fost sufocați micii comercianți. Ne facem abonament la ăștia mari și să vezi ce bine o să ne fie. Sau nu!? Păi stai așa, cică 80% din produsele din market sunt nesănătoase. Nu creeeeeeeeeeeed. Eu ziceam că patronii lanțurilor de magazine sunt niște oameni onești care ne vor binele. Da, da, să știi că ei nu dorm noaptea că facem noi cancer de la margarina din cauciuc. Nu putem să dăm vina doar pe prețurile mici sau accesibile la marfa proastă, mai bine mănânci mai puțin și mai sănătos. Dar creierul e mereu bombardat cu informații de nu te mai miră că te bucuri când pleci cu căruciorul plin ochi. Sau să scriu "oki" să fiu la modă? Cică să nu mergi la cumpărături când ți-e foame. Păi mie mi-e foame mereu, ce fac, nu mai merg la kaufland!? Fă tu listă cu ce ai de cumpărat. Eu am noroc cu doamna care e pregătită mereu. Nu pot să nu iau coș, că mereu când intru cu mâna goală să iau doar o chestie ajung cu buzunarele pline de ciocolată sau banane și cu biscuiți în glugă. Distracție. Ce ne facem dacă toată marfă e periculoasă? Eu nu am răbdare să citesc toate etichetele, să văd ce bag la maț, sunt mereu pe fugă, cred că aș lua și d-alea expirate dacă nu ar verifica doamna mea. 

    Sunt mulți care zic să nu mai cumpărăm de la super-market. Dar tu știi ce iei de la țăranii din piață? Îi crezi atât de proști încat să nu folosească substanțe interzise atunci când scot cartofi de 1 kg bucata sau varza cât un pepene? Crezi că lor le pasă mai mult decât celor de la super-market? Și de ce le-ar păsa? De ei îi pasă cuiva în țara asta? Am vorbit odată cu o persoană din Lungulețu, mama lu' producătorii de varză din Muntenia sau chiar din țară. Mi-a zis că întrec și de 10 ori cantitatea de ierbicid permisă ca să facă producții record. Asta era acum zece ani. La fel e și cu merele de pe Valea Dâmboviței. Ce ne facem, la cine să mergem? Eu nu vreau să mă apuc de agricultură, dar mi-e teamă că o să ajungem să mâncăm doar ce producem singuri, altfel nu știm ce băgăm în gură. Păi mâncăm de la țăranii români și ne cresc pui de cancer, măcar la hyper-market e un ambalaj și apar niște date acolo. Nu zic că sunt corecte și adevărate, dar e un început. Nu strică o mai mare atenție la ce mâncăm și bem. Și mai ales cât. Eu o să încerc să cumpăr de fiecare dată din altă parte, verific calitatea și de nu îmi convine, schimb. Măcar libertatea asta să o avem, deși vedem atâta reclamă că nu știu dacă ne dorim cu adevărat ce ne dorim. Face sens? (așa vorbea șefa mea când voia să pară importantă, sâc).

Un dulce, cineva?