Scriitorul din mine 30.11.2022

    Bună dimineața și "La mulți ani, Andrei!" sau "La mulți ani Andrei!". M-am trezit cu un gând și m-am ținut de el ca un călător de bara in RATB, știi că depinde viața ta de strânsoare. Azi e mare sărbătoare, nu neapărat la români, că Sfântul Andrei nu e la fel de răspândit ca Ion sau Nicu sau Gică, dar tot ne-am ales cu un liber. Acum ceva timp aveam impresia că italienii și spaniolii au cele mai multe sărbători, cele mai multe zile libere de la stat pentru ocazii de ocazii. La noi sunt 15, în Spania sunt 19. Dar nu cred că sunt numărate cele locale de la ei, eu văd pe un site doar cele naționale. Păi, frate, când ai vreo 30 de zile libere de la muncă plus minim 15 de la stat, cine naiba mai muncește? Nu mă înțelege greșit, nu mor de dragul companiei la care lucrez, dar eu știu că orice liber pe care mi-l iau nu aduce decât mai multă muncă la întoarcerea la birou. Am pe cineva să mă ajute când sunt plecat, dar tot am de recuperat. Statul pare să aibă o atitudine relaxată, dă cu libere în români parcă e Moș Craciun. Aștia de ne conduc gândesc că ne fac un favor, de parcă ne dau zile de la ei. La fel se poartă și cu măririle salariale sau de pensii, "Guvernul vă dă". Băi, prietene, păi ăia sunt banii românilor, nu ai voștri, nu ne faceți cinste cu salarii și pensii, sunt drepturile noastre. La fel și cu liberele, zici că le pasă de noi, că muncim prea mult și avem nevoie de o pauză. Sictir.

    Nu mă plâng de libere, Doamne-ferește, dar nici nu apreciez generozitatea conducătorilor. Să vină la sapă alături de mine, să mănânce un submarin cu băieții pe șantier, să stea la coadă la ajutoare, să împingă tava, să împartă din banii lor către cei nevoiași, atunci o să ascult cuvintele lor și voi considera că merită ceva atenție. De ce oare suntem impresionați de vorbe și nu de fapte? Fugim după fentă aproape mereu, ne plac cei care "le zic ca lumea", dar în fapt nu fac nimic concret. Eu aș merge pe un sistem de rotație sau succedere rapidă a alegerilor locale sau la alt nivel, la un an așa, să vezi ce s-ar mișca lucrurile. Nu faci treabă, după un an zbori. Nici nu mai ai atâta timp să furi, că trebuie să faci lucruri pentru oameni mai mult decât în prezent. Iar o dau în politică, te plictisesc. Zic să ne concentrăm pe timpul disponibil să facem ce ne place. Doamna mea îmi dă voie să zburd pe plaiurile subcarpatice un pic mai mult, așa că adun aerisire la tigle și kilometri pe răboj. Mâine e sărbătoare tricoloră, mâncăm placintă cu mere și poate băgăm un vin fiert. Văz pe prognoză că va ploua și burnița, nu îmi convine, că și mâine aș fi plimbat hoitul pe afară câteva ore, vedem cum bate vântul. O să fie paradă și la Târgoviște, dar parcă nu am chef să văd sobor de preoți în fruntea poliției sau armatei. I-aș urmări pe ăștia de la poliția locala cum fac ei pas de defilare, fac pariu că în capul lor "defilare" este opusul "filării". Ca la copertare și decopertare. Hai cu diploma de pe net, badigarzilor!

p.s. bă, ești nebun, Andrei cică e ocrotitorul României, să-mi fie rușine, că i-am redus importanța.

Ziua și sfântul.

Scriitorul din mine 29.11.2022

    Azi am vrut să scriu cu greutate, despre protestele din China. Și cumva eram pregătit, dar m-a luat munca pe sus și nu am mai aterizat toată ziua. Doar acum am o juma de oră între ședințe, am reușit să bag o fasole cu ciolan la ghiozdan de s-au împrăștiat norii. Clar se vor duce toți norii mai pe seară când încep să respir greu, dar nu mă pot da în lături (vezi cum pui accentul, te rog) de la fasole când e printre preferatele mele. Și cu ciolan pe deasupra, moartea glandelor. Să o dau repede și cu protestele. Pare că politia a reușit să înnăbușe mare parte din ele, dar e ceva nemaivăzut de câteva decenii, așa că trebuie pus pe foaie să rămână pentru posteritate că în 2022 noiembrie, chinezii au ieșit pe stradă să protesteze împotriva regulilor covid și împotriva președintelui, care e un susținător fervent al lock down-ului draconic impus. Eu chiar cred că în China s-a desfășurat un amplu exerecițiu, un experiment sociologic, să vadă cât pot îndura oamenii. Și au primit răspunsul ieri. Azi au schimbat ceva în legătura cu politica covid (nu pun virgulă, să rămână de cacao). Cică se gândesc să protejeze și populația dar și economia și vor avea în vedere anumite măsuri care includ un număr posibil de îmbolnăviri astfel încât să nu mai paralizeze întregi orașe. Cum ziceam, un experiement reușit, așa cum a fost în intreaga lume de altfel.

    Mă gândesc cu drag că poate și noi reușim să ne mobilizăm și să ieșim în stradă, așa, pe la colțuri la început, și pe urmă să iasă un val de proteste care să facă măcar gălăgie, chiar de e fără urmări. Să ieșim și noi în stradă pentru că e dreptul nostru și să îi huiduim și injurăm pe ăștia de ne conduc atât de prost. Mămăliga românească are nevoie de mult timp să se umfle, la naiba, și cu probleme actuale, o să ne prefacem că e lampa atât de mică încât nu mai vedem răul din jurul nostru și ne concentrăm doar pe căminul propriu. Ne-am închis atât de tare în igluurile cu noi și familia încât crivățul de afară e doar un subiect fad de discuție, deși există riscul să ne dărâme fărâma de liniște pe care o mai avem dacă nu scoatem nasul în frig, așa un pic. Eu am pățit pe pielea mea să plecam mai mulți la "război" și să mă trezesc singur cu oastea otomană. Și atunci am zis că mă voi reprezenta doar pe mine, cu orice preț. Cumva mă bucur că nu sunt nevoit să ies afară de foame și frig, nu sunt ipocrit să nu recunosc, dar parcă tot aș vrea să mă duc prin centru să strig câteva la adresa unora. Dar mi-e că mă duc singur și mă alungă vreun badigard local cu multe guși. Gata cu protestele, mă întorc la muncă. Urlu mai târziu la lună, dacă nu e prea frig, desigur.

Tiananmen, 1989.

Scriitorul din mine 28.11.2022

    Casc. Pune, bă, mâna la gură! Mă scuzați, dar dorm pe mine și casc de îmi dau lacrimile. Azi plouă, e urât afară, vreme normală de noiembrie. Nu mai ies cu bicicleta, fac pauză. Azi. Oricum au fetele program și au nevoie de sofer, așa că am fost numit voluntar. Bine că la muncă e liniște și pace, stau de vorbă cu colegii și facem planuri mai mult de Crăciun decât de muncă. E bine și așa, am avut un an greu și ne resimțim, am vreo 14 zile de concediu de luat încă, nu o să le pot lua toate anul ăsta. Dar săptămâna asta avem două zile libere de la stat, mai aștept cu ale mele. Vine 1 Decembrie, ziua națională a României, motiv de mici și bere sau vin fiert cu plăcinta de mere. Noi vrem și un grătar mic, dar îl amânăm pentru weekend când mergem cu toții la Moreni. S-ar putea suprapune cu dorința mea de a asista la meciul de fotbal de pe noul stadion din Târgoviște, dar vedem, nu e panică, pot merge și altădată. Cum să mă opun eu Universului?

    Weekend-ul care tocmai s-a încheiat s-a lăsat cu multe ore in șa, nu atât de mulți km că am mers ușor, dar mi-a prins tare bine, un pic infrigurat dar eliberat la acoperiș. Am alergat niște câini, am înjurat niște șoferi idioți, lucruri normale pe șoselele patriei. Au apărut deja stegulețele tricolore, se încarcă lumea de românism și o să iasă fum de mici. Nu pot ajunge la București la paradă, îmi plac defilările, m-am și uitat într-un an la toată transmisiunea de la tv, dar anul ăsta poate bag o tură mai lungă, până la cota 1000. Așa am vrut eu să fac o tradiție, de 1 decembrie la Cotă. Și ce să vezi, nu mi-a ieșit. Eu tot încerc, și tot eșuez. Dar nu mă las și nici nu mă supăr. Aia să fie a mai mare problemă din viața mea. Zilele astea avem de decorat (adică soția are, că eu nu am pricepere) și de montat luminițe pe afară. Vedem cât le ținem in priză. 😀😀😀 Noi ținem bradul de la 1 decembrie până la 18 februarie, de ziua Emmei, dar anul ăsta l-am strâns pe la jumatea lui martie, aia perioadă de sărbători, frățică. Noi nu ne încurcăm. Să vedem ce ne aduce Moșul anul ăsta, eu o să pirmesc sigur niște facturi. Doamna mea mereu zice că are tot ce îi trebuie, e de treabă, sunt liniștit. Dar Emma încă nu a trimis scrisoarea Moșului, cred că e ceva important și îi e teamă să pună pe foaie. Vai de buzunarele noastre!😀😀😀😀 Hai că iar am bătut câmpii fără nicio recoltă clară, doar am scris să treacă timpul. Vin tirurile cu coca-cola, păzea. Holidays are coming, holidays are coming!

Un clasic în viață.