Ziua și gândul

     Ar fi bine să am un singur gând pe zi, aș fi mai liniștit. Dar mie îmi vin multe și deodată și de-aia mă dau peste cap, deși sunt un "miserupist" convins, tot mă afectează chestiile negative. Haide bună dimineața la tot pogonul! E frig, conașule, 6 grade la purtător, dar măcar nu plouă. Mă rog, nu mai plouă. Mâine e iar soare și se anunță 15 grade la ora desfășurării cursei mele de ciclocros. Suntem 4 muște la categoria mea, deci nu sunt departe de adevăr. Avem noroc că ne dam cu mai multe categorii o dată și ne adunăm vreo 30 și ceva de suflete de noroioși. O să fie și noroi, clar, că nu are timp să se usuce până mâine ce a plouat azi, dar nu va fi baie de nămol în niciun caz. Fetele mele mă întreabă dacă vreau să vină și ele. Eu vreau, dar nu am chef să le iau cu forța. Vor să vie, ghini. Nu vor să vie, iarăși ghini. Tata mi-a zis că are veni de la Pucioasa ca să își vadă fiul rătăcitor, dar mă pune să îmi fac programul în funcție de el. Parcă aș vrea să mergem separat, ca să nu stea după curul meu pe acolo. Dar nici nu vreau să îl supăr că nu merg cu el, că la Sibiu la naționale cu el am fost, atunci nu m-a mai încurcat la program. Ce ipocrit sunt! Las', că-mi trece. Ieri m-a cam îmbârligat nenea doctorul cu tensiometrul lui, azi dimineață, cu aparatul soacră-mii am găsit 13 cu 8. Păi sunt bine. Nu iau de bun tot ce zice aparatul, că uneori mai dă greș, dar e un semn bun. Nu înseamnă că mi-am revenit subit, doar că poate am dormit mai bine, am băut cana de apă de dimineață. Și deshidratarea poate influența tensiunea. Dar eu știu sigur că am pe cine și pe ce să dau vina: pe mine însumi și pe multele chestii adunate, că mă trezesc eu zmeu să fac tot deodată, deși propăvăduiesc lumii să ia lucrurile pe rând, în funcție de importanță, fără să se dea peste cap. Eu fix pe dos fac, sunt ca un popă, dar fără sutană sau bani. Am ieșit de dimineață să îmi iau laptele pentru cafea, ceva mâncărică de la kaufland și pâine. Acum, am cafea, prima cană, bunăăăă, lumea e pe chill, facem programul pentru azi, că am vrea să ne adunăm cu toții dar eu am de plimbat două-roțile pe coclauri și de ridicat kit de participare de la traseu. Aș putea să iau numerele și cip-ul de concurs mâine, dar e până în 8.30. Păi eu la ora aia abia mă gândesc dacă mă trezesc duminica și tu mă pui pe drumuri? Și dacă mă duc la 8 acolo, ce fac până la 13 când am cursa? Cu tata cum fac!? Vezi câte probleme am, una și una. Am intrat în vacanță, după o săptămână cu școală fără teme, acum începe săptămâna fără școala dar cu teme. Ce ți-e și cu lumea de azi, nu mai înțelegi nimic. Am carte nouă, "Minunata lume nouă", de Huxley, am început-o și începută a rămas, nu am avut spor la citit. Dar azi mă reapuc, ca să mă dau mare. Cred că citesc în primul rând ca să nu am impresia despre mine că nu vreau să mă deștept. Măcar încerc. Și mai e și ideea cu model pentru copii, poate dacă mă aude Emma că mă interesez de cărți, are și ea mai mult chef. Dar eu la vârsta ei nu știam decât despre cărți de joc și fotbal cât cuprinde. O să îi povestesc eu mai tarziu chestii despre școala mea pe care nu le poate auzi acum, că o stric de tot. Hai că am scris ceva și azi, am avut spor. Imediat urmează micul-dejun, fastingul meu intermitent e bun, chiar îmi e foame dacă nu mănânc nimic 12 ore după cina. Gata, mă bag la masă, te las cu ale tale, sper că bune! Poftă mare sa avem! De mâncare, de viață, de bine!😀😀😀😀

Floresti, Ph, locul bătăliilor de mâine.

Vinerea Mare

     Haide bună ziua la toată populația de pe baltă. Că la cât a plouat, nu mai stăm în case ci pe pontoane. Nu s-a lăsat cu inundații la noi, ceea ce e bine, dar nu bag mâna în foc pentru alte localități. Nici nu am avut timp să mă uit pe știri. Am fost prins cu munca, cu o plecare a copilului la teatru cu clasa spre București, plus o vizită medicală obligatorie pentru licența mea de ciclism. Am întârziat câteva minute, dar oricum aveam de așteptat după niște copii de la baschet. Mă cam grăbeam, că mă știam cu munca pe căciulă și eram un pic stresat. Intru până la urmă la nenea doctorul, care e un tip caraghios, seamănă cu un fizician nebun, dar e OK, are o voce calmă și mie îmi dă impresia că știe ce spune. Perfect. Când să îmi ia tensiunea, a dat cu virgula. 15 cu 10. "Sunteți emotiv?!" Am început să râd, eu care mă știu roboțel de bucătărie, fără senzații și inimioare, normal că am zis că NU. Că e cam mare aia a doua, că poate m-am agitat. Mai bine să facem o pauză, să o iau peste câteva minute. Mă duc să îmi plătesc consultația, fac câtiva pași, o sun pe doamna mea și mă face tâmpit că mă stresez aiurea și de aia dau aparatul peste cap, să mă calmez și să fiu bine. Așa voi face. Mă întorc, mă așez, mă cheamă doamna asistentă, 14 cu 10, e la limită. Mi se explică niște chestii, oboseală cronică, stres, astea sunt motivele și cauzele. Mă trece examenul medical, iau hârtia și o tai acasă. Am licență valabilă, e bine. Nu e bine în schimb cu tensiunea. Mi s-a recomandat să mi-o iau zilnic și dacă tot așa aiurea e, să mă duc la un cardiolog. Nu am de ce să mă stresez acum, știu că schimbarile importante nu se fac peste noapte, minunile durează trei zile, o să iau lucrurile pas cu pas, încet și așezat. Pe primul plan e munca, să nu mai muncesc și stresez atât de mult. Aici deja voi simți o îmbunătățire, până la sfârșitul anului am doar săptămâni scurte, de 3 și 4 zile, că ne obliga firma să ne luam toate zilele de concediu rămase. Chiar dacă voi munci în zilele alea un pic mai mult ca să acopăr liberele, tot mă voi bucura și beneficia de week-end-uri mai lungi. Apoi, cu doamna mea, trebuie să stăm de vorbă să nu ne mai încordăm fără motiv, că și asta mă atacă la pipotă. Mă resimt, a fost mai mult stres și cu școala, dar îi dăm înainte. Vezi, de-aia e bine să te cauți, că mai afli chestii despre corpul tău și iei măsuri. Fă-ți analizele, caută-te, întreabă un doctor când te doare ceva, fii atent la semne. Uneori nu sunt deloc semne, dar nu înseamnă că nu trebuie să te cauți. Sunt pro-activ. Și pro-st, da, dar mă deștept io până la urmă! Hai, înapoi la munci, apoi pregătire de Cupa României de Ciclocros 2026. Uraaaaaaaaaaaaaa, am înfrânt! 😀😀😀😀😀

Recoltată de pe facebook. Mulțumesc.

Lapte și miere

     Nu știu de unde vine vorba asta, cine a scris-o și de ce. În mintea mea, bogăția înseamnă cufere de aur și pietre prețioase, câmpuri petrolifere și zăcăminte de gaze. Despic eu prea mult firele, nu mă lua în seamă. E octombrie, nu e frig, avem soare, a plouat și a spălat praful și s-a înmuiat pământul, iarba e încă verde, iar pădurea e senzațională în perioada asta. Amestecul de culori te face să uiți de facturi și de muncă, îți vine să pedalezi prin codru și să îți rătăcesti creierii prin creierii munților. Deși, dacă te duci prea sus, e doar verde de brad, dar nu sunt eu genul de biciclist care să meargă prea sus, o cota 1000 sau poate 1400 la Sinaia, dacă ar repara drumul ăla de cacao. Azi e deja o zi bună, avem turul ciclist la școală, cu clasa și copiii, mă duc și eu să pedalez pe margine, să am grija să nu se creeze busculade. Când am aflat că nu se va mai ține, mi s-a luat un cataroi de pe suflet, e o debandadă generală, copiii mai mari nu își respectă locul și se bagă printre cei mici, merg cu viteză și apar și accidente. Îmi venea să omor fo' doi-trei idioți, dar erau martori. Deși sunt o fire rebelă și nu prea suport autoritatea, am învățat (sau mai degrabă am fost învățat) că e bună ordinea și disciplina, haosul e obositor și ineficient, pierzi prea multă energie când nu știi de capul tău. Așa, când ai un plan (mă rog, când soția are unul), lucrurile merg ca unse. Că tot a venit vorba de lubrifiere, am o veste proastă pentru mecanicul din mine: nu mai avem atelier de biciclete în Târgoviște, Liviul meu personal a închis taraba, sunt pe cont propriu. Și cum mă gândeam eu la reparat biciclete, mi-a venit năstrușnica (cum altfel) idee să deschid un atelier de reparații. Ți-am zis că nu știu multă carte! Bine, eu am pornit de la cazul ipotetic și nedorit că rămân fără job, ce fac pe urmă, până mă angajez în altă parte. Și am început să caut pe net și să calculez cele necesare. Cu SRL, cu acte, scule, fără spațiu de închiriat că am curtea, mă duce între 10 și 15 mii de iepuroi. Trebe bani ca să faci bani, conașule. Și am căutat și pe net chestii cu mecanică și am citit că prin lume se cam închid atelierele pentru că nu mai rentează, e din ce în ce mai greu să ai o afacere profitabilă din mecanica de biciclete. Târgoviștea e un oraș mic, puțini bicicliști, nu e vad, poate de aia și Liviu a închis afacerea. Deci parchez inițiativa mea deocamdată, dar tot trebuie să mă apuc să îmi caut scule ca să îmi îngijesc propriile biciclete. Era mișto dacă fetele mele mergeau cu bicicletele și aveam o nevoie mai mare de scule, dar o iau ușor, câte o șurubelniță pe lună, clește sau presă de lanț sau mai-știu-eu-ce o să îmi trebuiască. Eu mai am niște idei de afaceri, dar nu le pun aici, că poate mi le fură careva și rămân pe dinafară. Munca mea merge, am ceva griji legate de viitor, dar nu vreau să pierd somnul din cauza asta, fac tot ce pot zilnic și văd când o apărea neprevăzutul la ușă dacă îi deschid sau nu. Am cafea, am energie, e frumos afară, poate bag o alergare ușoară, să dezmorțesc scarabele. Sănătate și sporuri, ne vedem mai târziu! 😀😀😀😀

@Attila Dobai. Fur și io ce pot!