28 august 2020

Mega-ul meu se numește Vecina

     La naiba cu marketingul și publicitatea, am obosit să mi se spună ce e bun pentru mine și ce nu. Mai avem să mergem la piș după un orar impus de alții care sunt specialiști. Așa și cu cumpărăturile. Cică un magazin X îți oferă tot ce îți trebuie, poți alege tot ce vrei. Dar alegi din ce îți dau ei, corect!? Plătești oriunde te duci, mai mult sau mai puțin. Ești atras de un magazin mare pentru că au de toate într-un loc, dar nu e neapărat mai ieftin. Așa că eu am început să privesc și la partea cu timpul petrecut la cumpărături, dacă am puține chestii, de ce să mă duc în centru în loc să merg la magazinul din colț sau cartier sau bloc. 5 lei sau 10 lei în plus pentru ce îți trebuie dar fără să consumi o oră din timpul tău atât de prețios, eu zic că merită. Fă un calcul cât câștigi pe oră și vezi ce înseamnă ora aia. Mai bine o scutești, nu? Dă-i incolo de 10 lei, ora aia e aur.

     Plus că mai e și partea cu relaționarea. Când merg la magazin, știu cum o cheamă pe vânzătoare, e acră sau zâmbitoare, în funcție de pătrarul în care se afla luna, habar n-am. Dar nu e impersonală, nu îmi zâmbește fals. Și când mă întreabă de vorbă, simt că am intrat într-un magazin, nu într-un automat care îți ia banii de pe card și tu pleci cu căruțul mai departe. Mai ales în perioada asta în care fugim unii de alții cu masca lui Zorro pe mufă. 

     Iar faptul că eu mă duc la hypermarket, deși sunt produse românești sau făcute în România, înseamnă că adaosul comercial se duce în altă țară. OK, au creat locuri de muncă, se plătesc taxe aici, dar plus-valoarea e în Franța sau Germania. Așa că mă duc la magazinul din colț, care acum dă bon la orice ac, nu mai e șpaga la fel de mare la Fisc, deci adaosul comercial rămâne în țară. Poate gândesc simplist, nu sunt cel mai mare patriot, dar parcă am un cui împotriva cotropitorilor, deși lucrez la o firmă americană ca nume și din Cipru ca regim de taxare.

      Mie îmi pare o ecuație simplă, mă duc la colț pentru chestii mărunte și urgențe, merg la super-market doar pentru multe chestii, coș plin, etc. și merită să consum timpul. Chiar dacă îmi zâmbește vecina sau nu, eu îmi fac treaba în felul meu, iau ce îmi trebuie de unde am eu chef. Și plătesc cu card sau cash cum mă taie capul, nu am vreo regulă.

     Cam așa gândesc și în legatură cu mecanicul la care duc bicla pentru revizii/reparații. Omul are și piese la vânzare, care au un plus la preț fata de cumpărăturile on-line, în special de afară, dar pe mine mă interesează să îl am pe Liviu aproape, când am nevoie de el, să îl găsesc. Așa că îmi asum un preț mai mare și încerc să îl ajut. Pentru că e în beneficiul meu să îl am aici în Targoviște, la îndemână. Plus că am devenit și prieteni, pornind de la pasiunea comună pentru biciclete. Era o chestie pe net, "sprijină magazinul local de biciclete", și am achiesat fără să stau pe ganduri, dar am făcut-o conștient de alegerea mea. Dacă noi nu îi sprijinim pe cei mici, ajungem la Decathlon să ne schimbăm lanțul și ni se rupe pe o coborâre, scăpăm doar cu noroc și le pupăm tot neamul! Și mai sunt și tocmai la Ploiești. Să trăiești! Deci mai bine îl ținem pe Liviu, nu doar ca mecanic, ci și ca magazin de piese, că e un plus atât de mare pentru noi, e atât de evident. 

     Se zice că dacă ceva e gratis, tu ești produsul. Eu scriu gratis, blogul meu e gratis, tu îl citești gratis, dar nu îți vând nimic, doar îti arăt cum gândesc, ce alegeri fac, rezultatul lor. Sigur că nu ești mereu de acord cu mine, dar poate te gândești de două ori când iei o decizie, cum ar fi dacă?, ceva de genul ăsta. Știu că e ușor să dai sfaturi când ești pe plus, eu trăiesc o adevărată dramă de când am găsit o bubă la cadru și nu mai am bicicletă. E greu al naibii să gândesc pozitiv fără ea, dar o fac. Mai greu, desigur, lupt cu starea mea, că doar lipsește pasiunea mea pe două roți, dar nu mor, nu plâng, nu mă cert cu nevasta din cauza asta. Clar se simte că nu mai am canapeaua mea fără psiholog, unde arunc toate deșeurile sufletești, așa că fac tot posibilul să readuc plăcerea cu pedale înapoi în cotidianul meu! Hai cu cadrul, neamuleee! 😃😃😃😃 Frate, ce panaramă de cocoș are vecinul meu, cantă pe la 11.30. Bețivul!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu