Ultima din octombrie

     Zi, cafea, scriere, tură cu bicicleta. Tu poți adăuga ce îți poftește inimioara. Sau, cum zicea Emma când era mică, "iminoală". Am o cafea nu bună, ci foarte bună, mă și pricep, m-a învățat bine doamna mea acum câteva zeci de ani. Mămiiiiica mea, ce boșorog mă aflu! Dar înțelept din cale-afară. Eu nu prea înțeleg asta cu cale-afară, pentru că îmi place să mă dau cu bicicleta și pe lângă drum, off-road. Cum cad eu mereu în picioare, n-ai văzut! Bună dimineața! Așa trebuia să încep. De prezentat, nu mă mai prezint demult, cred că sunt în fiecare zi cineva nou. Adică substanța e tot de Mancuso, dar mereu adaug câte puțin ca să fiu mai bun, mai înalt, mai deștept, mai frumos. Mai modest, naaaah! Anul ăsta a fost cu multă muncă și am tot experimentat soluții. La familie, ni s-au servit chestii noi, mai ales cu școala, însă ne-am adaptat fără rețineri. Au fost și ceva problema de sănătate la familia extinsă, dar nimic grav, suntem bine. Planurile noastre au rămas un pic în aer, nu prea am colindat, am fost la mare, eu cu bicicleta la munte, dar nimic impresionant, mai degrabă să bifăm căsuța cu plimbări decât să ne bucurăm și să creăm o amintire. Mulțumim și pentru atât. Mai sunt și ani din ăștia în care ai nevoie de o pauză de la alergare, investiții, stres și riscuri. Eu m-am conformat, cum să zic "NU" la o pauză!? Acum, mai sunt două luni și se termină anul. Avem o vacanță lungă fix de Crăciun, până atunci suntem pe zonă, chestii cotidiene, fără prea mult stres. Eu încerc să îmi conving șeful să mă transfere pe UK și să încep un alt captiol de corporatist în diaspora. Nu o să scriu acum ce gânduri complicate îmi ies pe tema asta, pro și contra, că eu dacă îmi propun ceva, fac astfel încât să îmi dea cu plus nu cu virgulă. Și nici nu trebuie să conving pe cineva în afară de mine dacă e  bine sau rău. Lumea a devenit un loc atât de nesigur, se vorbește că roboții ne vor înlocui și extermina, că nu o să mai avem de muncă, deși inițial trebuia ca inteligența artificială să ne permită să muncim mai puțin și să ne bucurăm de viață mai mult, acum se pune presiune pe oameni că trebuie să fie mai eficienți, să muncească mai mult. Pare că suntem luați de fraieri, că robotica e doar o bulă de Wall Street și un bau-bau pentru muncitori. Eu nu am cum să nu mă gândesc la varianta în care un progrămel va face tot ce fac eu, să îmi ia job-ul. Am niște responsabilități de care trebuie să mă achit indiferent ce va fi să fie. Și încerc să concep un fel de plan, să am un loc de muncă astfel încât să îmi întrețin familia. Chiar zilele trecute mă gândeam că nu are cum să fie mai ieftin să creezi un robot care să fie instalator decât să ai un om instalator. Adică, poate într-un viitor indepartat, ei ar putea deveni ieftini și eficienți, dar mai e până atunci, nu rămân eu fără pensie din cauza roboților. Apoi, lumea zice că inteligența artificială e doar o unealtă, că nu trebuie să o lăsăm să gândească în locul nostru. Da, e foarte tare, calculează și rezolvă probleme imposibile de matematică, poate ajuta la eradicarea unor boli, dar nu sunt de acord cu înlocuirea gândirii umane. Dacă te uiți la cifrele contabile ale companiilor cu AI, au cheltuit sute de miliarde cu centre de date și codare, dar la venituri declară câteva miliarde. Păi din ce să acoperi gaura!? De la naivi care investesc la bursă în conturile celor care se ocupă de roboței!? Mie îmi dă cu virgulă. Eu folosesc prea puțin ajutorul de la inteligența artificială, nici măcar la textele mele nu mă ajut de ea, deși știu că m-ar face mai productiv, parcă îmi e teamă să mă las pe mâna ei și să fiu dependent. Da, o pot utiliza, da, mă poate face mai productiv, dar deocamdată trag de creierul meu să găsească soluții. Sunt niște chestii repetitive pe care aș putea să le deleg unui agent și să scap de niște rutini mici, apoi poate să găsesc și chestii mai mari pe care să le facă pentru mine. Dar unde e limita când el, agentul AI, va face lucrurile mai bine ca mine și eu voi deveni înlocuibil!? Cam serioasă discuția pentru o sâmbătă dimineața, gri și umedă. Azi avem Halloween party, se urâțesc copiii și sperie babele prin cartier. Avem de decorat casa, de făcut câteva cumpărături, apoi ele își văd de distracția lor. Eu sper să prind o tură de 2-3 ore de bicicletă, numa' să nu mă ud prea tare. Hai, te las cu cafeaua ta, eu sunt cu a mea, viață bună, conașule! Încă!😀😀😀😀

Eu și colegii de la Unicredit cu care jucam Counterstrike.