Scriitorul din mine 24.09.2022

    Nu cred așa ceva. E a patra zi consecutivă, hai că devine obicei. Minune mare, Doamne-ajută la toată lumea! Azi a fost plin. Cafea dimineață cu doamna și un bol de cereale și am tăiat-o cu bicicleta la plimbare. Deși nerefăcut complet, nu mai rezistăm și am ieșit. Sub doua ore a durat dar încă simt bucuria și la ora asta. O dimineață rece, de am ieșit cu mănuși cu degete, dar apoi mi s-a făcut cald și a fost și mai bine, zău. Dupa tură, am plecat spre Moreni, să stăm doua zile și aici ( că deja suntem), am dat o tură pe la Jumbo să luam nu-știu-ce caiet pentru scoală, doamna mea a mai gasit ceva pentru casă, ne-am întâlnit și cu părinții unei colege de-ale Emmei, și ei tot după acel caiet. Am bifat Jumbo, urmează mall.

    Doamna e cu noodles, Emma cu Happy Meal și eu cu Mesopotamia stropit cu cola. La cele 72 de kile ale mele îmi permit să mănânc orice, oricând, oricât. Schijă sunt. Profu' de baschet mă alinta "Moartea dreacu" iar un vecin în copilărie îmi zicea "Secătura". Io sunt ambele!

    Incredibil câtă lume e la cumpărături, bag seama că toate semnele de pe piețele de capital sunt doar la Bloomberg tv, la Românica e lapte și miere, nici urmă de recesiune. O fi poate și vreo impresie greșită, că așa era și în 2008, economia noastră "duduia" și lumea se prăbușea în jur!? Nu sunt vreo cucuvea, sper să mergem spre mai bine, vreau să mă bucur de viață dar am o reținere când vine vorba de problemele economice, nu prea e de glumă, că toată lumea suferă. Om trăi și om vedea. Am un plan B, soluții se găsesc, trebuie doar să ne adaptăm.

    După mâncare rapidă și sănătoasă, tre' să luăm ceva și pentru acasă. Ne învârtim prin Carrefour fo' oră, luăm ce ne trebuie, la ieșire radem și două lozuri. Normal, unul e câștigător, îl schimbăm pe un loz nou, normal, necâștigător. Merge afacerea, nenică! Dar nu ne pare rău, știm povestea prea bine.

    Frate, mai devreme aveam o mulțime de idei, râuri de inspirație îmi inundau supapele sufletului și acum, la 10 seara, nu mai e nimic. Am băut o bere, am stat de vorba și am văzut o juma de film, urmează somn. Iar mâine sunt campionatele mondiale de ciclism. Haide Wout, fă-ne mândri! Au fost și azi ceva curse, dar nu le-am urmărit, aveam alte priorități, deh. Dar mâine promit că mă uit, fie ce-o fi! Noapte bună la toată lumea! 

p.s. scuze de greșeli și lipsa diacriticelor, remediez zilele următoare.

30 de minute pe zi, recomandare de la medic.

Scriitorul din mine 23.09.2022

    Azi era să ratez episodul zilnic. A fost o zi lungă și grea la muncă, nici nu am mai apucat să ies cu bicicleta. Am și avut ceva chestii de făcut prin casă și curte și a mai venit și ploaia. Plus că la muncă m-au înnebunit englezii mei și am mai căutat și pe net cum să primesc sponsorizări pentru scris, am pus link aici în dreapta spre Patreon și poate e cineva dispus să ajute un scriitor începător să își concetreze energiile spre texte pe foi și bloguri. Imi dau seama că puteam face asta demult, habar n-am de ce nu am făcut-o, dar sigur e în planul Domnului. 

    Dimineață ne-am trezit obosiți, ochii carpiți și buzele uscate nu ne-au facut micul dejun mai luminos, am cam tras de noi să plecăm spre scoală. Dar a trecut. La 12 am luat-o pe Emma și ne-am îndreptat spre Mac, pentru o masă cu jucărie. Monster truck! Ce tare, că îi place Emmei mai mult decât mie. Ne jucăm diseară dupa muncă. 

    Acasă, fetele își văd de treabă și ceva teme în camera Emmei, eu la birou cu dureri de cap și ochi, așa e când se sparg toate mailurile în capul meu. Noroc că am capul tare și duc multe, altfel eram de mult cu capul. Sau poate deja sunt și nu recunosc nimic. E bine că ne baga ăștia control psihologic la medicina muncii, Doamne-ajută să trec. Habar n-am dacă e legal, mai sunt și reprezentantul angajaților. Halal cu mine! Ne dau ăștia pe toți afară fără nicio plată compensatorie, zău.

    Ziua a trecut prea repede și nici nu am apucat să mă gândesc dacă am inspirație, așa că am fugit de la seara în familie și m-am apucat de scris, să nu treacă ziua, doar așa am promis acum trei zile. Dacă scriu și mâine sunt mai tare decât un miracol din bătrâni.

    Hai noapte bună și ura la toată lumea! Strigă doamna după mine. Paaaaaa!

Se poate scrie si pe bani.

Scriitorul din mine 22.09.2022

    Hai că e a doua zi, încerc să mă țin de treabă, și anume să scriu zilnic. Am mai puțin de muncă și mă pot abera aici vreo treizeci de minute, dacă nu cumva apar alte chestii între timp, sau poate dacă îmi fuge inspirația. Deși, sincer să fiu, nici nu prea are ce să fugă. Că m-am apucat de scris într-o doară, să fie cuvinte, zic. Nu prea mă simt bine, am multi muci și strănut, nu am ieșit cu bicicleta și sufăr un pic. Am prins totuși un drum până în centru la bancă și am mers pe doo roți, liniștit, îmbrăcat gros, dar lejer, chiar m-am bucurat de libertatea de mișcare. Ai mereu loc de parcare, nu te stresează consumul, singura grijă e să nu te calce vreun idiot, atât. Și să nu plouă, clar, că nu mai are farmec, chiar dacă am aripi de protecție și nu m-aș stropi ca pe cursieră, dar tot e aiurea să mergi prin ploaie. Nici cu mașina nu îmi place să merg pe ploaie, darămite pe bicicletă.

    Din nou ne-am trezit înaintea cocoșului vecinilor, pe la 6.45, așa că am avut mai mult timp de vorbă la masă, nu neapărat de mâncare. Cafeaua era deja gata, multumim doamnei. Afară nu mai e la fel de frig, multumim Doamne. Deși la bordul mașinii apar doar 5 grade, parcă e mai cald decât zilele trecute cand erau 7, dar probabil că am început deja să ne obișnuim cu frigul, cine știe!? Drum scurt până la școală, un pic de treabă la socrul meu acasă, iar nu mă grăbesc, iar nu mă stresez în trafic. E bine, conașule.

    Și că tot veni vorba, azi e ziua nașei noastre de cununie, să ne trăiască. Unde vrea ea, desigur. Cântăm în gând "mulți ani trăiască!" și ne propunem să băgăm ceva de la Maestro în cinstea ei. Covrigi cu ciocolată să fie, dar la prânz, când iese Emma. Acasă bag material de dimineață ca să fie mai laxă amiaza și îmi iese, că altfel nu scriam acum. O iau pe Emma, luăm covrigi, e cald și bine afară, mergem să luam un altfel de stilou, mai potrivit pentru mâna ei, scăpăm de stres. Că e stres, frate, dacă nu are toate planetele aliniate în ceea ce privește scoala, nu mai avem trai cu ea. E bine că îi pasă de școală, dar nu e bine că se stresează mai mult decât trebuie, zic eu. Dar nu avem cum să controlăm asta, ea singură va trebui să deslusească tainele vieții și limitele pe care tot ea le va impune, noi doar trebuie să îi oferim informațiile cerute și mediul potrivit pentru exprimare și creație. Ceva ce eu nu am avut, am mers cu turma, nu am putut să mă calific în ceea ce îmi place, am ales doar liceul (Ienachița), dar profilul Real se știa deja, facultatea era, cum altfel, ASE, dar nu neapărat de la parinți ci și de la colegi și prieteni. Eu vreau ca Emma să poată alege un drum care îi place, care se potrivește abilităților și calităților ei, nu să sară pe primul job aparut în cale și să se descurce. Să aibă timp să testeze și să nu se abată de la drumul ei, ales de ea, dupa chipul și asemănarea ei.

    Înapoi la muncă. M-am apucat de niște cursuri, ca să îmi dezvolt niste abilitați tehnice. Cam greu pentru unul care nu știe decât să dea restart la laptop sau telefon cand au o preoblemă, dar trebuie să încerc. Compania la care lucrez are proiecte de automatizare și control, așa că trebuie să învăț despre senzori și valve și sirene și camere video și alte multe căcături foarte interesante că te ia somnul. Bag o cruce, scuip în sân și dau click pe "Continue course". Ne vedem mâine, cred. Pa mie și ție!

Determinat și iute