30 septembrie 2022

Scriitorul din mine 30.09.2022

    Văleu, muicăăăă, e ultima zi de septembrie și eu nu am nicio poză cu pădurea care își schimbă culoarea. E timp, mâine la Pucioasa oi prinde eu un moment să fac o poză, dar e deja octombrie. Hai că a facut Emma câteva pe drumul spre Moreni și iau de la ea, să scap. Azi a început bine, m-am trezit de pe la 5 de parcă aveam vite de hranit. Nu mai puteam să dorm, nu de la griji, stai liniștit, nu sunt deloc genul care să aiba nopți albe de la griji, dar îmi făcusem somnul așa că m-am apucat de vise cu ochii deschiși. Normal că despre biciclete, vacanțe, teme, facturi, datorii... Hoooo, breee, că pe drumul ăsta chiar nu mai ai cum să adormi, înapoi la biciclete. Nici nu am terminat bine cuvântul, că am adormit din nou. Trezire normală la program, 6.55 toată lumea e în picioare. Cafea, un pic de mâncare la copil, ghiozdan, adidașși mașină, drum și soare până la școală.

    Înapoi acasă, mic-dejun, muncă și rapoarte, vorbe cu doamna mea si înapoi la scoală pentru întâlnire cu "Doamna" Emmei. Normal că te stresezi, te gândești că poate se lasă cu ceva morală, nu despre Emma, nu-nu, ci despre noi, părinții, care nu prea știu să gestioneze lucrurile și au nevoie de îndrumar. Ajungem, discutăm. Doamna e super-mulțumită de Emma, dar ne trage de urechi pentru o greșeală comisă de noi, poziția ghiocel direct, cenușă în cap, scăpăm. Emma e bine de tot, ni se recomandă mai multă activitate fizica și să mergem la pictură. Binessss. Plecăm fericiți de la școală, mulțumim Doamne pentru această învățătoare!

    Iar acasă, iar muncă, dar nu prea multă, că strică. Itaaa, ce am uitat! Azi mă gândeam să scriu despre ziua de vineri, semnificații și abordări, dar m-am luat cu drumurile. Altădată. Cum ziceam, acasă fac bagaje că plecăm la Moreni cum termină Emma scoala, am de luat toate trusele de machiaj că mâine merg la curse și vreau să dau bine în poze. De pregătit, m-am pregătit, cum să nu! Bicicleta e curată, hainele de ciclism au fost toate spalate, e planul făcut cuviincios. Tre' să mai tai unghiile, să îmi meargă bine. De ce razi!? Am o boală! 😀😀😀 Și mai rămâne partea cu mersul pe bicicletă la concurs. Dar aia e tocmai mâine. Azi mă bucur de vremea de vară și de cerul senin. Sper să nu mă lungesc prea mult la "birou" și să pot să adorm devreme, fără vise cu podiumuri de data asta. Bine că se anunță 26 de grade cu soare, bag chilot scurt și coate goale, să se vaza toate bubele de la căzături, ca un veteran ce sunt. Gata scrisul și pe azi. Ura la toată lumea! Și dacă vrei să fii patron, intră pe Patreon și fă un bine.😀😀

Semnul legendar cu 30% și io, gras :))



29 septembrie 2022

Reguli de mers cu bicicleta

    Mie când îmi vine nu mă mai lasă. Hai că am scris deja bucata de azi (n.b. ieri) și mai am cuvinte în cap, tre' să le pun pe foaie. Am zis că trebuie să mai variez un pic scrisul zilnic cu ceva articole cu dedicație. Am încercat mai demult să scriu despre regulile scrise sau nescrise din ciclism, dar sunt atât de multe articole că te poți uita și tu, nu mai pierd timpul să copiez articolul și să traduc. Hait, mi-am deconspirat "inspirația", la naiba. Aș vrea să scriu care cred eu că sunt niște reguli de bun simț de mers pe bicicletă, nu neapărat oficiale sau acceptate. Vreau să pun pe foaie crezul meu în ceea ce privește un mers normal pe bicicletă. Să-i dăm drumul!

    Numărul 1. Cel mai important când mergi cu bicicleta e să cunoști si să respecți regulile de circulație. Am permis și știu multe dintre ele, așa că mi-e ușor să cer asta. Dar gândește-te câți biciclisti trec pe roșu sau interzis, câți traversează pe trecerea de pietoni călare pe bicla și au pretenția că au prioritate!? Destui, cred. Vârsta minimă a unui biciclist pe drumul public să fie 12 ani însoțit de un adult sau peste 14 ani. Am impresia că e și lege cu vârsta minimă pe drumul public. Da, este, minim 14 ani. Bun.

    Numarul 2. Poartă cască. Știu că e o întreagă dezbatere on și off line despre cască, pro și contra, nu mă interesează. Eu susțin purtatul căștii, chiar și prin lege să fie obligatorie, altfel amendă. Eu vorbesc din propria experiență, mi-a salvat scalpul de cel puțin 3 ori, cât p-aci să nu mai scriu acilișea, parol. Niciun drum fără cască. Și nici fără ochelari, aș completa. De fiecare dată când am ieșit fără ocheane am luat o muscă-n obiectiv de mi-a stat imaginea. Așa că pune termopanu' la ochi și protejează-te.

    Numărul 3. Mergi defensiv și gândește că ești invizibil. Că de multe ori chiar așa e, lumea nu te vede. Când mergem în grup mai avem o glumă când cineva nu ne dă prioritate: "ce vrei, frate, omul s- asigurat, nu venea nicio mașină!'. Nu, decât noi pe biciclete. Am avut și eu incidente în trafic pentru că nu am avut cum să evit, am frânat și tot am intrat în mașina respectivă, dar măcar nu m-am fărâmat, nu am stricat bicicleta, perfect. Cum o învăț și pe fie-mea, asigură-te și când ai verde, nu îți e garantată libera trecere!

    Numărul 4. Nu depăși coloana de mașini de pe banda 1 pe partea dreaptă. Știu mulți care au luat portiere în nas și ghidon de s-au facut aviatori instant. Stiu că poti lua uși și mergând între benzile 1 și 2, dar sunt sanse mai mici decât lângă bordură. Tot aici aș trece și mersul razant pe langă oglinzile mașinilor parcate. Eu mereu îmi iau o marjă cam de o ușă și stau mai departe de cârdul de mașini staționate, de multe ori am fost surprins de câte o ușă larg și senin deschisă dar am apucat să evit că nu eram prea aproape și nici viteză mare nu aveam.

    Numărul 5. Nu merge cu bicicleta pe trotuar cu viteză. Știu că sunt cazuri când ai pista de bicicleta pe trotuar (precum cele de cacao din Târgoviște). Dar dacă le folosești, nu băga lumea în sperieți. La fel și cu mersul pe bicicletă prin parc, pe aleile pietonale, de îți stă înghețata în gât din cauza unor idioți viteji. La naiba cu ei! La fel, e și pistă de biciclete, dar dacă vrei să mergi cu viteza luminii, mergi, frate, pe stradă sau în pădure ca să nu mai stresezi lumea gratuit. Și ce dacă nu te mai vede nimeni, dar și noi vedem un prost mai puțin.

    Numărul 6. Fă-te cât mai vizibil. Eu am noroc, că îmi place să fiu fistichiu, să mă vadă lumea la propriu, să nu mă calce cu basculanta că "nici nu l-am vazut, dom'le milițist!". Unii merg cu luminile aprinse chiar și ziua, nu am ajuns acolo, dar noaptea nu ies fără licurici, nici până la pariurile de la colț.

    Numărul 7. Răspunde la salut, du-te-n mă-ta de important! 😂😂😂 Se vede că sufăr din cauza asta, am tot salutat bicicliști pe stradă și nu mi-au răspuns și i-am injurat ca lumea, dă-i în mă-sa. Nu zic să mergi prin oraș și să saluți pe toata lumea ca Sergiu Mirică la metrou, dar când ești aiurea pe câmpuri, dă și tu din cap sau mână dacă nu știi să vorbești, mutule.

    Numărul 8. Nu arunca resturi de batoane și geluri pe unde ți se năzare, bagă-le în buzunar și le arunci când găsești un coș de gunoi. Cojile de banane nu se pun, că sunt biodegradabile, dar parcă tot e nașpa să le vezi pe asfalt, aruncă-le și tu în boscheți, iarbă sau rigole. Promovăm ciclismul și ne facem și nouă un bine că e mai puțin gunoi. Gata, cetățean model am ajuns!

    Numărul 9. Nu asculta muzică la căști în trafic. Consider că te expui unui pericol uriaș nefiind în contact total cu mediul înconjurător. Eu pot să spun că de când merg cu bicicleta am un simț mult mai dezvoltat și percep mai repede mașinile care se apropie din spate. Atât de mult că uneori am impresia că e o mașina și nu e nimic. Dar mai bine să mi se pară că e decât să fie și să nu realizez. 

    După cum vezi, nu am atins regulile legate de mersul în pluton, ce să faci la curse, cum să te antrenezi și recuperezi, alea sunt prea multe și complicate, și nu sunt general valabile, așa că te-am plictisit doar cu astea 9. Mulțumesc pentru atenție și dacă vrei să lași o atenție îți multumesc și mai mult. Hai pa și ura la toată lumea!

Nici chiar așa :)))



28 septembrie 2022

Scriitorul din mine 28.09.2022

    Azi e pe nasoale, am de muncă de îmi iese pe nări și urechi, mă doare la cabessa de pe la 11 deja, acum e 3 și încă mai am chestii de făcut. Săptămâna asta e închidere de lună și trimestru și toată lumea e disperată să mai salveze din aparențe. Ca de obicei, facem tot ce putem să iasa bine, rezultatul e fix atât cât am putut noi să scoatem. Cam așa e și cu restul, atât timp cât știu că am făcut tot ce ținea de mine, poa' să ningă, poa' să plouă, eu mi-am luat umbrelă nouă, nu mă stresez, clar mai mult nu se putea. E bine, hai că mă mai lăsă capul o țâră, mai scriu, poate îmi trece de tot.

    Dimineață ne-am trezit odihniți după o noapte furtunoasă și ploiasă că s-au rupt norii aseară fix când o băgam pe Emma la somn Dar era atât de obosită că în 3 minute era PA și o durea la bașcheți de urgia de afară. La fel și noi, bătrânii, am rupt-o pe somn de ne-am trezit mai fresh decât un suc natural de portocale. Somnul bun face ziua mai frumoasă și casa mai gălăgioasă, așa că la micul dejun nu mâncăm, doar râdem cu ketchup și cremwurști (oi fi scris corect?!). Sunt 11 grade afară și știu că ies cu bicicleta, dar e iar cam ud pe jos și mă voi stropi la funduleț, dar sunt obisnuit cu d-astea. O las pe Emma la școală, trec să iau pâine și mă arestează vecinul la o juma de oră de vorbă despre macro-economie americană și micro-întreprindere românească, de mi-a stricat planul. Cât p-aci să nu mai ies cu bicicleta, dar tot am fugit o oră. Adică, am fugit ca lumea, să scot măcar peste 30 de km azi, adun acolo, la răboj, poate fac și eu de un 10 mii și anul ăsta. Cam greu, dar nu imposibil.

    Colegii mei englezi au o grămadă de probleme pe care le rezolvăm care și cum putem, se adună stresul la tâmple și sângele în timpane, dar n-ai ce face. Vrei să nu bagi efort fizic, rupe capul. Ce alegi, mistria sau mouse-ul? La naiba, că am rupt cocoasa pe șantiere până să mă uit la un laptop ca lumea, dar nu-mi pare rău. Munca înnobilează. Daaaa, cum să nu. Ia dă-mi un milion de euro, să vezi ce țăran devin, ioc muncă și stres. Doar m-aș plimba cu bicicleta cât e copilul la scoală și apoi in weekend am face city break-uri până ne plictisim. Dar dacă stau să mă gândesc bine, nu mi-ar ajunge un milion, tot ar mai trebui să mai mișc până la bătrânețe si pensie. Inapoi la muncă, tractoristule, avem de arat și semănat. Vă las cu ogorul vostru, al meu arată bine, Doamne-ajută la toată lumea! Și dacă vrei, poți ajuta aici să mai cultiv articole. 😀

Furios și iute de Vaslui