Azi e pe nasoale, am de muncă de îmi iese pe nări și urechi, mă doare la cabessa de pe la 11 deja, acum e 3 și încă mai am chestii de făcut. Săptămâna asta e închidere de lună și trimestru și toată lumea e disperată să mai salveze din aparențe. Ca de obicei, facem tot ce putem să iasa bine, rezultatul e fix atât cât am putut noi să scoatem. Cam așa e și cu restul, atât timp cât știu că am făcut tot ce ținea de mine, poa' să ningă, poa' să plouă, eu mi-am luat umbrelă nouă, nu mă stresez, clar mai mult nu se putea. E bine, hai că mă mai lăsă capul o țâră, mai scriu, poate îmi trece de tot.
Dimineață ne-am trezit odihniți după o noapte furtunoasă și ploiasă că s-au rupt norii aseară fix când o băgam pe Emma la somn Dar era atât de obosită că în 3 minute era PA și o durea la bașcheți de urgia de afară. La fel și noi, bătrânii, am rupt-o pe somn de ne-am trezit mai fresh decât un suc natural de portocale. Somnul bun face ziua mai frumoasă și casa mai gălăgioasă, așa că la micul dejun nu mâncăm, doar râdem cu ketchup și cremwurști (oi fi scris corect?!). Sunt 11 grade afară și știu că ies cu bicicleta, dar e iar cam ud pe jos și mă voi stropi la funduleț, dar sunt obisnuit cu d-astea. O las pe Emma la școală, trec să iau pâine și mă arestează vecinul la o juma de oră de vorbă despre macro-economie americană și micro-întreprindere românească, de mi-a stricat planul. Cât p-aci să nu mai ies cu bicicleta, dar tot am fugit o oră. Adică, am fugit ca lumea, să scot măcar peste 30 de km azi, adun acolo, la răboj, poate fac și eu de un 10 mii și anul ăsta. Cam greu, dar nu imposibil.
Colegii mei englezi au o grămadă de probleme pe care le rezolvăm care și cum putem, se adună stresul la tâmple și sângele în timpane, dar n-ai ce face. Vrei să nu bagi efort fizic, rupe capul. Ce alegi, mistria sau mouse-ul? La naiba, că am rupt cocoasa pe șantiere până să mă uit la un laptop ca lumea, dar nu-mi pare rău. Munca înnobilează. Daaaa, cum să nu. Ia dă-mi un milion de euro, să vezi ce țăran devin, ioc muncă și stres. Doar m-aș plimba cu bicicleta cât e copilul la scoală și apoi in weekend am face city break-uri până ne plictisim. Dar dacă stau să mă gândesc bine, nu mi-ar ajunge un milion, tot ar mai trebui să mai mișc până la bătrânețe si pensie. Inapoi la muncă, tractoristule, avem de arat și semănat. Vă las cu ogorul vostru, al meu arată bine, Doamne-ajută la toată lumea! Și dacă vrei, poți ajuta aici să mai cultiv articole. 😀
 |
| Furios și iute de Vaslui |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu