Scriitorul din mine 23.10.2022

    Bate toaca, trag clopotele, Mitică, e duminică și e soare pe cer. Dumnezeu a dat încă o zi frumoasă pentru sufletul meu de biciclist scriitor amator. Mă gândeam ieri că mi-ar plăcea să scriu mai mult de o dată pe zi, că aveam multe idei în momentul ăla, mă luase curentul pe fluviul Inspirației și aveam impresia că o să rup penița. Sunt sigur că mi s-a năzărit asta doar pentru că ieri am început turele cu bicicleta după două săptămâni de pauză. Nu am stat eu paișpe zile, doar doișpe, dar nu am mai vrut să aștept, mai ales că e și vremea asta numai bună de admirat frunze galbene și grâu verde crud. Am băgat doar două ore și nu am tras, dar tot m-am ales cu febră. Mergeam ca o barză șchioapă când m-a scos doamna la shopping. Ciudată senzație, nu am mai făcut febră de la bicicletă de ceva timp. Sunt curios cât o să dureze aplombul asta, că pregătirea pentru la anul e un proces lung și lent, iei fiecare zi și fiecare tură pe rând, încercând să nu tragi prea tare și să menții un program. O să te țin la curent, dacă nu e prea scump.😃😃😃

    De dimineață, când m-am trezit, nu mai aveam ideile de ieri. Umblam printr-o albie seacă a fluviului de ieri și cerneala era doar o iluzie frumoasă pe foaia albă a zilei. Dar am intrat pe facebook și am găsit un mesaj de la un prieten bun, Lucian Liteanu, aflat la Milano. Mi-a trimis poza de mai jos și mi-a insuflat o idee legată de porecla mea. E primită în clasa a șasea, cu onoare, de la profu' meu de baschet, Ionescu, cel mai înalt trabantist. De atunci mă strigă lumea Mancuso. Pe vremea aia era un serial "Mancuso de la FBI" cu Robert Loggia, dar nu are legatură cu mine, doar că mie îmi ziceau colegii "Monkey", de la urechi și amuzament oferit pe banane, iar Ionescu a operat rebotezarea. Clar în cazul meu FBI se traduce prin "Female Body Inspector" și insigna mea e un petic de pană. M-a amuzat poza cu pricina, dar cel mai tare loc unde mi-am văzut numele e un dric Mercedes cu numere de Italia pe aici prin Târgoviște. Îmi pare rău că nu am facut poză, omul a șters numele și a trecut "În văzduh SRL" sau ceva de genul. Oricum, eu am făcut repede o paralelă între poza de la Liti și dricul meu, că ambele se ocupă cu răcituri. Hai să avem o duminică liniștită în familia tradițională, cu grătar, băutură și bătaie cu uluca de la gard, dar fără îmbălsămări anticipate! Să trăim bine!

                Fără înghețată viața e cald

Scriitorul din mine 21.10.2022

    Cică dacă îți e mereu foame ai mari șanse să nu faci cancer! Așa o fi!? Să vedem. La naiba, nu am găsit nicăieri mai multe date, cred că era doar o știre, eu voiam să fac panaramă, ca de obicei, doar că, ce să vezi, nu o să îmi iasă. Și colac peste pupăză, am găsit niște porcarii pe net de îmi vine să mă duc la doctor pentru o mie de analize. Dar n-o s-o  fac, sâc! Mă simt sănătos, ultimele analize au fost bune. La cap nu mă caut că vreau să șed acasă nu la cameră cu zăbrele și ușă cu clanța pe afară. Ideea e că deși eu credeam că e de bine să îți fie foame mereu, se pare că sunt mai multe posibile cauze care ar pune pe gânduri serioase orice om serios. Nu e cazul meu, deci. Mergem mai departe în frumosul articol. Cică e de la zahăr (mult sau puțin, nu mai știu), de la vreo boală legată de tiroidă sau anumite medicamente antidepresive, de la stres și ceva greșeli de alimentație. Dau cu banul și aleg două, rămân cu stresul și alimentația. Gata, caut soluția tot pe net, mai ales pentru alimentație, văd ce zic specialiștii, e ok. Cât despre stres, la ce "experți" avem, care îți dau tratament de cucu-bau pentru o banală depresie, zic pas. Hai că m-am făcut bine de tot.

    Azi aveam chef de râs, de umblat, așa că doamna mi-a pus mașina de tuns iarba în brațe și m-am plimbat prin curte cu un zâmbet tâmp pe față. Am făcut și treabă. Un coleg de breaslă m-a certat că tund iarba pe banii companiei la care lucrez, dar nu am mai pierdut timp să îi zic că eram în pauza mea corectă și legală de masă. Dar ai semnat protocolul de sănătate și securitate in muncă!? Bă, tu chiar ții cu ursul, bag seama. În loc să apreciezi că munca de acasă îți permite să faci și lucruri plăcute în timpul tău, te rățoiești la mine că risipesc minutele corporației și nu respect normele de SSM. Pfuuu, păi să știi că nu îmi pierd vremea cu explicații, fiecare să facă așa cum îl taie capul, eu dorm foarte liniștit noaptea, neîntors. 

    A venit vacanța de toamnă (noi nu am pupat așa ceva) și Emma merge la Moreni. Gata distracția, urmează o săptămână de jocuri de societate și table în parc cu pensionarii. Șah joc doar când or inventa ăștia o variantă cu zaruri. Mâine încep antrenamentele, deie Domnu' să fie uscat, că frigul se combate cu haine. Apa la obraji e mai greu de suportat, bag trainer când e ud afară. Și scutesc și niște spălări de bicicletă neprogramate. Hai sănătate, căldură și facturi mici la toată lumea, că a venit frigul, vărule!

Eu așa sunt lunea după ce iau pastilele.

Scriitorul din mine 20.10.2022

    Ziua bună la toată lumea. Dragul meu, joia se pornesc nunțile prin anumite curți, dar nu e și cazul meu. Totuși, mă simt ca într-o zi de sărbătoare. Habar n-am de ce. Cred că doar îmi este foarte foame. Sunt genul de om care mănâncă devreme micul dejun, zilnic, fără scăpare. E cea mai importantă masă și nu o ratez niciodată, doar că uneori o amân. Cum am făcut și azi, de tâmpit, că doar nu am avut animale de hrănit și grajduri de curățat la prima oră. Mă bag imediat la masă, iau tot ce prind prin frigider, că nu am normă de calorii sau ceva colăcei de eliberat. Niciodată nu am înțeles de ce lumea bea cola zero dar mănâncă shaorma. Sau comandă salată verde lângă ceafă. Mănâncă, frate, ce poftești, dar nu te mai chinui să pozezi în vegan sau mai-știu-eu-ce. Asumarea e un mare lucru, să știi că poți și vrei să trăiești într-un anumit fel, fără să te minți sau să încerci să îi minți pe alții. Important e să fii tu împăcat cu piftia din farfurie când te duci la analize sau gâfâi până la etajul 1 ca pe Everest. Iar te cert, deși nu e treaba mea. Încerc și eu să par dăștept și important, mai am să vorbesc sobru și să mă încrunt, triplu-șmecher ce mă aflu.

    Am chef de vorbă, e de la cafea. Multumesc doamnei mele, te pup, "viață"! 😀😀😀😀 Mor când aud asta. Și ieri în parc erau doua pirande cu copii mulți, fumau liniștite cu plozii langă. Eu imediat mă sesisez când lumea fumează la locul de joacă, dar demult nu mai iau atitudine, indiferent de culoarea și statutul "delincvenților", e pierdere de vreme, canalizez energia înspre pozitiv, să moară toți cocalarii și inculții. Vezi, nu mă enervez. Mi-a prins bine să ignor păsările cuvântătoare și fumătoare și am plecat liniștit din parc, fără vene umflate aiurea. 

    Mai ales că ieri am avut o inițiativă omenească, am fost la Zoo să vorbim cu directoarea în legatură cu o gâscă (de Nil) aciuiată pe lacul din parc. Se pare că a scăpat de acolo și stă liniștită în mijlocul parcului, la lac. A început lumea să îi aducă mâncare, i-am dus și noi, dar vine frigul și trebuie dusă la adăpost. Am bifat o fapta bună, azi mergem din nou să verificăm dacă au luat-o. De nu, mai încercăm o dată. Știm cât de bine îngrijite sunt animalele și păsările la Zoo din Târgoviște și avem încredere că totul va fi bine. M-am bucurat să văd că încă mai sunt oameni pe lumea asta, care mișcă un deget și pentru alte suflete, ca să fie bine. Iar seara, ce să vezi, am avut de învățat poezia "Fapte bune". Pură coincidență!

    Era să zic că există speranță, dar mi-e că o alungă nesimțirea de tot, mai bine să rămână în underground, să o vedem mai rar, dar să fie acolo pentru cine o simte. Frățieee, iar am căzut în ligheanul cu depresie, și nu e cazul. E soare, e plăcut chiar de sunt doar 6 grade, știu și eu poezia copilului de la temă, suntem bine. Hai cu emanciparea! Și cum zic colegii mei de la corporație: SPOR! Și nu e vopseaua. 😀😀😀

Unii pe facebook, eu pe blog.