Ziua bună la toată lumea. Dragul meu, joia se pornesc nunțile prin anumite curți, dar nu e și cazul meu. Totuși, mă simt ca într-o zi de sărbătoare. Habar n-am de ce. Cred că doar îmi este foarte foame. Sunt genul de om care mănâncă devreme micul dejun, zilnic, fără scăpare. E cea mai importantă masă și nu o ratez niciodată, doar că uneori o amân. Cum am făcut și azi, de tâmpit, că doar nu am avut animale de hrănit și grajduri de curățat la prima oră. Mă bag imediat la masă, iau tot ce prind prin frigider, că nu am normă de calorii sau ceva colăcei de eliberat. Niciodată nu am înțeles de ce lumea bea cola zero dar mănâncă shaorma. Sau comandă salată verde lângă ceafă. Mănâncă, frate, ce poftești, dar nu te mai chinui să pozezi în vegan sau mai-știu-eu-ce. Asumarea e un mare lucru, să știi că poți și vrei să trăiești într-un anumit fel, fără să te minți sau să încerci să îi minți pe alții. Important e să fii tu împăcat cu piftia din farfurie când te duci la analize sau gâfâi până la etajul 1 ca pe Everest. Iar te cert, deși nu e treaba mea. Încerc și eu să par dăștept și important, mai am să vorbesc sobru și să mă încrunt, triplu-șmecher ce mă aflu.
Am chef de vorbă, e de la cafea. Multumesc doamnei mele, te pup, "viață"! 😀😀😀😀 Mor când aud asta. Și ieri în parc erau doua pirande cu copii mulți, fumau liniștite cu plozii langă. Eu imediat mă sesisez când lumea fumează la locul de joacă, dar demult nu mai iau atitudine, indiferent de culoarea și statutul "delincvenților", e pierdere de vreme, canalizez energia înspre pozitiv, să moară toți cocalarii și inculții. Vezi, nu mă enervez. Mi-a prins bine să ignor păsările cuvântătoare și fumătoare și am plecat liniștit din parc, fără vene umflate aiurea.
Mai ales că ieri am avut o inițiativă omenească, am fost la Zoo să vorbim cu directoarea în legatură cu o gâscă (de Nil) aciuiată pe lacul din parc. Se pare că a scăpat de acolo și stă liniștită în mijlocul parcului, la lac. A început lumea să îi aducă mâncare, i-am dus și noi, dar vine frigul și trebuie dusă la adăpost. Am bifat o fapta bună, azi mergem din nou să verificăm dacă au luat-o. De nu, mai încercăm o dată. Știm cât de bine îngrijite sunt animalele și păsările la Zoo din Târgoviște și avem încredere că totul va fi bine. M-am bucurat să văd că încă mai sunt oameni pe lumea asta, care mișcă un deget și pentru alte suflete, ca să fie bine. Iar seara, ce să vezi, am avut de învățat poezia "Fapte bune". Pură coincidență!
Era să zic că există speranță, dar mi-e că o alungă nesimțirea de tot, mai bine să rămână în underground, să o vedem mai rar, dar să fie acolo pentru cine o simte. Frățieee, iar am căzut în ligheanul cu depresie, și nu e cazul. E soare, e plăcut chiar de sunt doar 6 grade, știu și eu poezia copilului de la temă, suntem bine. Hai cu emanciparea! Și cum zic colegii mei de la corporație: SPOR! Și nu e vopseaua. 😀😀😀
 |
| Unii pe facebook, eu pe blog. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu