Scriitorul din mine 26.10.2022

    Zilele curg, la fel și ideile, doar că eu sunt ca o gâscă ieșită din apă, nu se lipește nimic de mine. Caut inspirație pe net și mă lovesc de o chestie mișto. Știai că acum 45 de ani s-a adoptat un proiect de lege prin care li se interzicea cetățenilor folosirea apelativelor "domnule", "doamnă", "domnișoară" în relațiile de muncă și li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor "tovarăș", "tovarășă" sau "cetățean", "cetățeancă". Chiar săptămâna trecută râdea doamna mea de mine când povesteam ceva legat de grădiniță și am zis "tovărașa educatoare", total natural, că deh, eu așa am prins grădinița, pe vremea răposatului. Sigur copiilor și tinerilor de azi care nu au apucat acea perioadă li se pare vreun SF când le povestim despre vremurile de restriște, care clar nu au fost rele pentru toți, dar eu le privesc cu amar și mă bucur că am scăpat de era comunistă. Îți dai seama că eu nu aș fi avut voie să scriu aici ce mă tăia capul, totul era cenzurat și verificat, inclusiv ideile. Nu toată perioada comunistă a fost teroare, pe la început lumea încă mai avea ceva libertăți, dar între '80 și '89 a fost jale. Lumină și apă caldă cu porția, că trebuia să plătim datoria externă. Nu era mâncare prin magazine, nu găseai tot ce aveai nevoie, toată lumea trebuia să "se decurce". Niciodată nu mi-a plăcut termenul ăsta, poate și pentru că nu mă văd vreun descurcăreț, și pe atunci mergea treaba doar cu relații, pile si atenții, cam ca astăzi. 

    Doar că astăzi avem mai multă libertate de exprimare, putem călători liber și să alegem unde trăim, nu ne trimite statul să muncim în vreun colț uitat de țară pe baza mediei de licență sau a valorii darului plasat la persoana decidentă. Ai mei fuseseră repartizați la Râmnicu Sărat, mare metropolă în câmpiile Buzăului, în porumb și vânt. Noroc că a intervenit tataia Marin și au ajuns ai mei în Târgoviște, că altfel eram aproape moldovean. Oricum sunt jumate, dar acolo deveneam get-beget. Nu știu care ar fi fost destinul meu, clar ajungeam la facultate la București, dar nu știu pe unde m-aș fi aciuiat, pesemne aș fi rămas în capitală alături de toți moldovenii mei, sa trăiesc în aerul greu și agitat, fără a avea posibilitatea de comparație și alegere. Sau cine știe, poate aveam vreo inițiativă cavalerească și mă mutam în alt oraș. Și poate alegeam Târgoviște. 

    Azi e sărbătoare mare, biserica de pe stradă se numește Sfântul Dumitru, așa că e mare bairam, cu prelați și prelate și cântări alese. Doamne-ajută la toată lumea, ne bucurăm și noi odată cu ei. Hai cu coliva, părinte!

Am prins și eu un an de pionier.

Scriitorul din mine 25.10.2022

    Marțea sunt trei ceasuri rele. Eu le aleg pe ale mele să pice în timpul somnului și nu mă precipit spre descânturi matinale. Nu am crucioaca la gât, dar o port în suflet. La piept e doar sânul în care scuip de trei ori cu avânt și o dată cu speranță pentru a fi bine ca să nu fie rău. Vezi, sunt pregătit pentru orice mâță neagră mi-ar ieși în cale. Nu mai zic că dacă văd popa mă scarpin de trei ori unde trebuie. Asta dupa ce zic "săru'mâna, părinte", clar. Încerc să fac mișto de oamenii care au superstiții, dar și eu sunt tot de acolo. Dacă nu am unghiile tăiate, nu îmi merge bine, parol. Mi s-a întâmplat la o cursă să am ceva probleme și am dat vina pe manichiură. Doamne-ferește să aduc în discuție forma proastă, pregătirea precară sau vreo chestie reală, doar magia neagră era de vină, mai aveam de alergat gol în jurul focului cu un cocoș în brațe. Sigur e și partea pozitivă, cu balegă și găinaț care poartă noroc, nu mai contează că puți de mori, te consideri norocos. 

    E ușor e să dai vina pe orice altceva decât pe realitatea din tine sau viața ta. Scuze, nu e vorba de tine aici, de mine mă iau, treaba ta cu ce farmece te dai și cu ce pene dormi sub pernă. Eu aș vrea să mă concentrez doar pe semnele de bine, alea de rău le pun pe seama vreunui plan care sigur va eșua.

    Mi se întâmplă uneori și câte o nasoală și încerc să aflu cu ce oi fi greșit de pățesc eu asta. Clar e un motiv, totul se întâmplă cu un scop. Dar, frate, uneori e chiar imposibil să fac vreo paralelă între boacăna pățită și comportamentul meu. Că doar nu primesc vreun rău în avans că sigur o comit eu în perioada următoare. Un fel de amanet de păcate cu anticipație. Păi să zicem că plătim în viața asta pentru ceea ce greșim. Cumva, suntem chit la final, nu ar trebui să fim trimiși în sus sau în jos, am putea să ne alegem direcția. Dar ce ne facem cu cei care doar pătimesc fără să fi avut vreo greșeală, cu ăia ce facem, că nu prea mai e loc în calendar de sfinți. Aprind o lumânare în gând și zic "Doamne, iartă-mă" de am fost cu păcat. Vorbesc ce gândesc, aleluia și găinaț norocos la toată lumea!

Domnul e mare și puternic. 

Scriitorul din mine 24.10.2022

    Bună dimineața și ura la toată lumea! E luni și e jale maximă pe mapamond, vine sfârșitul lumii în toate birourile posibile, ce ne făcem dar ce ne făcem!? Îmi aduc aminte că în liceu "birou" era un bar de lângă Ienăchiță unde beam cafeaua și nu învățam la fizică, cred că mai și fumam, și uneori mai jucam și la păcănele. Ce viață! Grea cartea, n-am ce zice, poate de aia și luam pauze atât de dese. Nu chiuleam mereu să mergem la birou, mai jucam și fotbal câteodată. Nici nu mă mir că habar n-am ce e aia programare dacă eu rupeam adidașii și tibiile în loc să stric ochii în monitoare la ora de info. O simplă alegere care a modelat viitorul economist din mine. De aia și scriu aici, că am mers pe drumul corect și sunt azi un bancher de succes. Văleu, Doamne!

    Azi cică se împlinesc 93 de ani de la "Joia neagră" din 1929, crahul bursei de la New York, ziua în care acțiunile au căzut catastrofal și toată lumea a avut de suferit. A durat cam cinci ani și a fost nebunie. Încă e considerată cea mai gravă criză economică din istorie, deși 1999 și 2008 au încercat să îi fure titlul. Și în prezent sunt semne că ne așteaptă o criză, deja economia mondială e în recesiune, dar cei mai mulți economiști sunt optimiști că va fi o variantă mai ușoară. După doi ani de pandemie care a blocat multe sectoare economice și a făcut guvernele să cheltuiască bani aiurea, din punctul meu de vedere, acum culegem roadele. Mă uimește cum piața își bate joc de consumatori, prețurile sunt umflate artificial prin blocarea unor canale de producție sau distribuție, săptămânal ne sunt prezentate creșteri uriașe la prețul anumitor produse. Și asta din cauza războiului artificial din Ucraina și a problemelor de logistică dinspre Asia. Lumea se concentrează pe conservarea resurselor și e din ce în ce mai sceptică. Sigur va dispărea o parte din nebunia cheltuielilor inutile și vor apărea noi oportunități, chiar sunt curios cum ne vom transforma și adapta la noile condiții. O colegă de muncă îmi zicea că o specie care se adaptează pentru a supraviețui dispare de fapt. Nu sunt de acord, Ne adaptăm tocmai ca să supraviețuim. Hai cu relansarea economică, dragii mei! 😀😀

Ne facem țărani dacă trebuie.