Zilele curg, la fel și ideile, doar că eu sunt ca o gâscă ieșită din apă, nu se lipește nimic de mine. Caut inspirație pe net și mă lovesc de o chestie mișto. Știai că acum 45 de ani s-a adoptat un proiect de lege prin care li se interzicea cetățenilor folosirea apelativelor "domnule", "doamnă", "domnișoară" în relațiile de muncă și li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor "tovarăș", "tovarășă" sau "cetățean", "cetățeancă". Chiar săptămâna trecută râdea doamna mea de mine când povesteam ceva legat de grădiniță și am zis "tovărașa educatoare", total natural, că deh, eu așa am prins grădinița, pe vremea răposatului. Sigur copiilor și tinerilor de azi care nu au apucat acea perioadă li se pare vreun SF când le povestim despre vremurile de restriște, care clar nu au fost rele pentru toți, dar eu le privesc cu amar și mă bucur că am scăpat de era comunistă. Îți dai seama că eu nu aș fi avut voie să scriu aici ce mă tăia capul, totul era cenzurat și verificat, inclusiv ideile. Nu toată perioada comunistă a fost teroare, pe la început lumea încă mai avea ceva libertăți, dar între '80 și '89 a fost jale. Lumină și apă caldă cu porția, că trebuia să plătim datoria externă. Nu era mâncare prin magazine, nu găseai tot ce aveai nevoie, toată lumea trebuia să "se decurce". Niciodată nu mi-a plăcut termenul ăsta, poate și pentru că nu mă văd vreun descurcăreț, și pe atunci mergea treaba doar cu relații, pile si atenții, cam ca astăzi.
Doar că astăzi avem mai multă libertate de exprimare, putem călători liber și să alegem unde trăim, nu ne trimite statul să muncim în vreun colț uitat de țară pe baza mediei de licență sau a valorii darului plasat la persoana decidentă. Ai mei fuseseră repartizați la Râmnicu Sărat, mare metropolă în câmpiile Buzăului, în porumb și vânt. Noroc că a intervenit tataia Marin și au ajuns ai mei în Târgoviște, că altfel eram aproape moldovean. Oricum sunt jumate, dar acolo deveneam get-beget. Nu știu care ar fi fost destinul meu, clar ajungeam la facultate la București, dar nu știu pe unde m-aș fi aciuiat, pesemne aș fi rămas în capitală alături de toți moldovenii mei, sa trăiesc în aerul greu și agitat, fără a avea posibilitatea de comparație și alegere. Sau cine știe, poate aveam vreo inițiativă cavalerească și mă mutam în alt oraș. Și poate alegeam Târgoviște.
Azi e sărbătoare mare, biserica de pe stradă se numește Sfântul Dumitru, așa că e mare bairam, cu prelați și prelate și cântări alese. Doamne-ajută la toată lumea, ne bucurăm și noi odată cu ei. Hai cu coliva, părinte!
 |
| Am prins și eu un an de pionier. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu