Scriitorul din mine 05.11.2022

    Demult nu am mai avut o săptămână atât de grea la muncă. Abia am apucat să ies cu bicicleta. Cu Emma am executat ieșiri în aproape fiecare zi, mai putin joi, când am muncit până târziu în noapte. Dar mă bucur că am bifat prima noastră expoziție de pictură. Nu am expus, stai chill, doar am vizitat. Eram la plimbare prin centru și am ajuns la cinema Independența și am văzut niște tablouri expuse. Si am zis să vedem despre ce e vorba. Nu am reținut numele artiștilor, erau doi, o doamnă Diana și un domn Rafael. Niște ciudățenii de tablouri, fiecare cu titlul dedesubt, dar chiar și așa tot nu am înteles cam ce voia să spună artistul. Clar nu mă pricep deloc la artă și ochiul meu vede pete unde ar trebui să fie linii sau idei, dar nu îmi pare rău. Nu mi-a plăcut niciodată și nici nu o să mă atragă vreodată. Dar pentru că Emma e pasionată de pictură și desen, cred că va trebui să învăț și eu câte ceva, ca să avem despre ce vorbi. 

    Ne-am propus ca săptămâna viitoare să mergem la Muzeul de Artă din Târgoviște. Nu îmi aduc aminte când am fost acolo ultima oară, eu știu doar că am fost la muzeul de istorie, pe cel de arte nu cred că l-am vizitat. Sunt sigur că mai sunt locuri prin oraș pe unde mai putem găsi ceva tablouri expuse, mergem să le vedem și pe acelea. Suntem în perioada de căutari și avem de mers, conașule, că doar așa întâlnim experiențe noi, cu mașina suntem cumva rupți de lucruri interesante. Punem căciula pe cap, fularul pe ochi, luăm un termos cu ceai cald și plecăm la colindat. Sigur găsim ceva de pus în traistă. Să am grijă doar să îmi peticesc găurile cunoașterii și să am răspunsuri pentru curioasa familiei.

Ideile bune vin greu. Dar și când vin!

Scriitorul din mine 02.11.2022

    Muicăăă, ce zile, m-au rupt ăștia la muncă. Am băgat tractorul în draci, am arat și am semănat bani, vedem ce-o ieși abia la primăvară. Mai bine mergeam la bancă și îi depuneam la termen. Și ce dacă ajungi să iei mai puțini bani la sfârșit, ei au grijă de banii tăi. Plătește! Nu prea am avut idei de pus de foaie și tot ce venea pe țeava minții era acoperit de cererile și obligațiile de muncă. Și dacă nu a fost munca a fost familia. Ieri am jucat rol de recuperator de caiete de română pentru draga mea Emma, care l-a uitat la Moreni. Așa că marți dimineața am rupt fâșul până acolo și înapoi și la scoală să livrez un caiet. Ce program de antrenament, ce ritm ușor de acumulare de ore în șa. Am rupt plămânii și picioarele, am transpirat și am muncit de mi-a ieșit pe nas. Și oricât de tare am mers, tot degeaba, am ajuns fix după ora de română când i-ar fi trebuit. Aia e, altădată să nu îl mai uite.

    Ideea e că oricât am vrea să ne ținem de un program, plan, mereu apare câte ceva și trebuie să ne adaptăm și să nu ne dăm de ceasurile morții, că nu e niciun capăt de lume. Clar nu e bine când mă scoate cineva din ale mele, dar am învățat să mă adaptez repede, fără mare consum de energie. Mai ales când acea energie e atât de necesară familiei și muncii. 

    Am ieșit cu Emma în parc și ne-am bucurat de aer de vară și culori de toamnă, deja e mai puțină lume la plimbare. Eu aș ieși mereu, mai puțin atunci când plouă, dar și așa parcă tot as băga o umbrelă și ceva cizme și m-aș aerisi prin parc. Mă bucur să văd că sunt încă oameni care își dezmorțesc oasele prin parc, să vedem mai tarziu, când o fi mai frig.

    Nu am apucat să scriu ieri, acum am câteva minute și bag repede, fără diacritice, fără inspirație și cu greșeli, modific mâine dimineață, aia e. Hai noapte bună și căldură ieftină la toată lumea! 

Munca nu îmbogățește.

Scriitorul din mine 31.10.2022 (II)

    Am zis deja că ieri am avut o grămadă de idei de pus pe foaie. Și ce să vezi, tratamentul cel nou dă roade și nu am uitat chiar totul. E bine, mulțumesc domnului doctor pentru rețetă și farmacistului pentru generozitate. Acest week-end a fost plin, multe știri cu această sărbătoare americană, Halloween. Au fost și unele știri triste, dar nu le comentez pe acelea, fiecare e liber să își strice ziua citind așa ceva. Eu mă concentrez pe știrea acestor zile, și anume că Elon Musk, patronul Tesla și cel mai bogat pământean, va organiza o petrecere de Halloween la Bran. Cumva, nu am vrut să o cred la început, am zis că e doar o știre falsă menită să atragă atenția spre ecrane de toate felurile. Îți dai seama, el și alți miliardari vor închiria castelul Bran și vor da o petrecere tematică. Și asta clar va implica și niște resurse umane și materiale semnificative de pe la noi. Norocul nostru că oamenii ăștia se transportă cu elicopterul și nu ar fi făcut petrecerea în Comarnic sau Bușteni pe trecerea de pietoni. Era o prostie, clar. Dar realitate, și mai clar.

    Până la urmă nu știu cine a participat cu adevărat, nu cred că a venit și Angelina Jolie, dar oricum, s-a creat multă vâlvă și pubilicitatea asta poate decât să ne ajute pe noi ca popor, țară. Toată lumea a vorbit despre Elon zilele trecute când a cumpărat Tweeter, era normal să fie încă în vizorul presei. Și acum, toată lumea a vorbit despre România. Noi, ca de obicei, nu am făcut nimic ca să merităm atâta atenție. Noi nu am reușit niciodată să ne promovăm îndeajuns de bine, am pus o frunză pe un site și niște poze pe un cearceaf la un târg de turism la New York. Jale maximă. Noroc cu un irlandez Stokker care a scris despre Dracula și a pomenit castelul Bran. Tu îți dai seama câtă lumea va vrea acum să vină la noi pentru asta!? Suntem fraieri dacă nu capitalizăm și mai mult, poate ăsta e un început.

    Deși, începutul a fost cu prințul (acum Rege) Charles, care are trei proprietăți în Transilvania și ne promovează de parcă are comision de la booking.com. Ce vreau să spun e că noi mereu am avut nevoie de ajutor în orice, nu prea am depășit stadiul de furat căciula proprie. Știu că în prezent nu mai e posibil, dar cred că nouă ne-ar fi cel mai bine cu un conducător străin, care să aibă grijă de noi. Cam cum era pe vremea regilor cu sânge austriaco-german dar suflet de român, precum Regele Mihai. În prezent, o țară atât de frumoasă și cu un potențial uriaș e pusă în slujba unor interese meschine cu ajutorul unor români de-ai noștri. Era o glumă mai demult că ar trebui să declarăm război SUA și să ne cucerească și apoi să aibă grijă de noi. Dar cum suntem noi ghinioniști, am fi câștigat războiul și tot nu ar fi fost bine. Hai cu publicitatea, turistuleeee!

discover-romania.ro