Semne bune anul are 31.12.2022

    Hai salutare! Azi am înfrânt. Nu știu ce înseamnă, că nu am avut meci, nici victorios nu mă simt, dar am o senzație de plin și bucurie, am reușit să termin Rapha Festive 500, un challenge ciclist de 500 kilometri în 8 zile. Eu am făcut 580 și am reușit cea mai bună serie de bicicletă de mult timp încoace, adică 10 zile consectuive în șa. Am avut noroc de o aliniere a astrelor în dreptul Moreniului și m-am nimerit într-o conjunctură de porc cu talent de mi-a stat ceasul bun. Am o stare de bine, e revelionul azi și eu mă bucur. Dar nu neapărat că vine Anul Nou, nu vreau să scap de 2022 și nici nu sunt nerăbdător pentru 2023. Sunt liniștit, vreau să am o abordare holistică. Gata, te-am spart. Am auzit și eu cuvântul ăsta prin prezentări și pe la Bloomberg și cred că dă bine la CV. Ideea e că am planuri mari pe toate planurile, doamna mea vrea călătorii și etaj, fata mea vrea de toate, eu vreau bicicletă. Deja o am dar nu am și cașcavalul aferent, dar mă duc la căpșuni si mă scot. Cu această căsuță bifată, zău dacă mai știu ce să îmi doresc pentru 2023 în afară de sănătate maximă. Am de gând să nu mai ies atât de mult cu bicicleta, dar voi încerca să aduc mai multă calitate în turele mele, poate le lungesc un pic și le fac mai rare, astfel încât să stau mai mult timp cu familia. Anul ăsta am făcut aproape două luni de pauză de la bicicletă, am ieșit de 175 de ori și am făcut doar 9,266 km din cei 10 mii doriți. Deși nu mi-am atins target-ul, mă bucur că anul ăsta am ajuns după o pauză lungă și la curse, deși am fost varză cu carne la Pucioasa, la Wall, dau vina pe burtă și nu pe picioare, anul următor o să bifez două curse. Am în plan și o tură lungă până la mare și una până la Balea Lac cu plecare din Târgoviște. Nu mă apuc să scriu aici de planurile familiei, care sigur vin pe primul loc, eu doar am speranțe că va fi timp și de gândurile mele în pauzele de la familie. Mă opresc aici, bucuros de companie și îngăduință, incredibil cât am scris anul ăsta, tot la fel va fi și la anul, cu ceva mai multă substanță, sper, și ceva mai multe zâmbete în articole, că te pierd de coleg de călătorie. La mulți ani!

O mică realizare într-o mare de bucurie.

Pădurea face bine la suflet 30.12.2022

    Bine că stau la țară și mă bucur de aer curat și verdeață. După ce fumăm verdeața, mergem în pădurea uscată iarna, plină de frunze și crengi rupte pe jos. Am ieșit deja trei zile consecutive la plimbare, alegem un drum de căruțe printre copaci și urcăm cam jumătate de oră, apoi facem pauză, poze și o luăm la vale. Nu ne obosim prea tare, dar la mașină suntem toți roșii în obraji și plini de energie. Nu pot să zic că avem nevoie de mișcare după zilele pline de mâncare de Crăciun, noi așa suntem obișnuiți să ieșim la pădure. De când era Emma la grădinița am început sa ne bucurăm de natură. Îmi luam pauza de masă fix când ieșea după program, pe la 11 și o puneam în scăunel pe bicicletă și la pădure cu noi. O oră stăteam, luam și ceva de mâncare, făceam picnic adevărat. Nu era neapărat cald, ieșeam indiferent de zi, numai să nu plouă. Și studiam copacii, râul, pietrele, aveam noroc și de vietăți, păsări și uneori câte o veveriță. Emma a fost educată să iubească toate animalele și să respecte natura, ne simtim în largul nostru de fiecare dată când ieșim, nu ne trebuie pregătire, zilele astea nu am luat decât apă la noi, că știam că la întoarcere rupem masa în două. Ne murdărim de noroi, alunecăm pe frunze, gâfâim pe porțiunile mai înclinate și ne bucurăm de razele soarelui care se strecoară printre copaci. Ieri ne-a bătut un pic vântul, dar era soare. Azi nu mai era soare, dar nici vânt. 14 grade, vreme bolnav de caldă, dar ce să îi facem, ne bucurăm de ea. Mai ales eu cu bicicleta mea, cum să mă plâng de uscat și căldură!? Mai am câțiva kilometri și completez challenge-ul Rapha Festive 500, nu l-am terminat azi, îl fac mâine, că a făcut doamna mea, pupa-i-aș suflețelul, un program care să includă și bântuiala mea prin zonă. Așa că nu e stres, deloc. 

    Mâine nu mai pupăm pădure, vine revelionul și nu prea avem chef de ieșit. Dar nu simțim febra pregătirilor ca în alți ani. Sunt liniștit, o să stăm acasă, nu am mai plecat la munte, a avut soția un gând dar l-a lăsat în urmă. Aia e. Parcă nu aveam chef de umblat și bagaje. E bine și acasă. Îl facem în familie, cu băutură și bătaie, în dulcea tradiție românească. O să avem focuri de artificii de la tot orașul, ieșim afară, bem șampanie de copii și ne pupăm cu urări și gânduri bune. Câinii, săracii, vor fi adăpostiți în hol, că se sperie rău de la bubuituri, chiar dacă mor de cald înăuntru, le e mai bine acolo decât în cuștile lor. Acum mă duc să ajut la salata boeuf, că și așa nu am făcut nimic zilele astea. Am fost în cantonament la medie inălțime la Moreni, e posibil să continui și în prima săptămână din 2023. Dacă nu apuc să mai scriu și mâine, hai la mulți ani cu sănătate, să ne vedem cu bine și în 2023. 😀😀😀😀

Gustari amuzante, o activitate de vacanta.

Cea mai nebună cursă 29.12.2022 (II)

    Bună dimineața, ți-a crescut mustața? Era să fac o rimă cu "mătreața" dar o las pe altădată. Azi e pe plus. Totul. Vremea, sufletul, mintea, ochiul, bicicleta. Ptiu să nu mă deochi. M-am trezit cu noaptea în cap și e mare. Am idei de scris și mă plimb între ele ca o curcă în călduri. Aseară am urlat de nebun prin casă că m-am uitat la cursa de ciclocross de la Diegem in Belgia, în nocturnă și cu peste 15,000 de oameni pe margine. O nebunie de cursă, e puțin spus. Nu am cuvinte să exprim tot ce am simțit aseară. Start normal, chin prin noroi, mulți concurenți pe traseu. S-au desprins trei, Wout cu Mathieu și Pidcock. Restul se băteau pentru locuri minore. Podiumul era jucat, se mai amestecau doar ordinea și avansul. Un traseu rapid, urcare și coborâre, dar și porțiuni de noroi și mai ales nisip, unde Mathieu reușea mereu să se depărteze binișor. El a câștigat ultimele 6 ediții, și cumva e favorit. Dar Wout nu se lasă, e un câine nebun, trage de el și moare în roata olandezului. Pe unele porțiuni reușește să fie mai bun și egalează cumva situația. Pidcock e un fel de intrus, dar nu îl putem exclude din calcule. Pe la jumatea cursei pare ca MvdP o să câștige din nou, Wout a picat pe trei și se chinuie de mă doare pe mine. Cred că a calat motorul și îmi vine să nu mai privesc, citesc chestii pe net și doar ascult. 

    Frate, ești nebun, în tura următoare reușește să se refacă și recuperează tot timpul pierdut, acum îi prinde și depășește pe cei doi și pune presiune pe ei. Pare că s-au întors sorții în favoarea lui. Mici greșeli ici-colo și Wout reușește să demareze de lângă Mathieu, și îl trage și pe Pidcock, pe care îl folosise mai devreme ca trambulină să îl prindă pe olandez. Un pic de șmecherie de la șosea nu strică. Acum, la bancul de nisip, el e primul și MVDP rămâne în urmă. Ce răsturnare de situație. Publicul e în delir, comentatorii la fel, eu sunt în tavan. Mai sunt 2 ture si Wout se depărtează dar Mathieu îl prinde din urmă și vine si Pidccock. Ultima tură, tot ei trei sunt în față. Dar Mathieu se resimte și rămâne din nou în urmă, se depărtează Wout cu Pidcock la nisip din nou. Înainte de linia de finish sunt 21 de trepte, dar Pidcock alunecă fix înainte și Wout ia o secundă de avans și nu îl mai prinde nimeni. Nu mai e nevoie de sprint în doi, Wout e prea departe și prea hotărât să câștige. Pidcock pe doi, Mathieu vine pe trei. Pe 27 a câștigat Wout, pe 28 tot Wout. NE BU NI E! Cred că e cea mai frumoasă cursă pe care am văzut-o vreodată, mai ales că a câștigat favoritul meu principal. A fost explozie de bucurie belgiană la Diegem, dar am apreciat că specatorii îi incurajau pe toți concurenții. Mai vrem. Chapeau!

p.s. am urmărit cursă pe youtube chiar dacă era și pe europsort pentru că nu îmi place comentariul românesc, e rigid și fără pasiune, ca recitarea unei poezii patriotice pe vremea comunismului.

Minerul meu de suflet.

Cei trei muschetari.