Bună dimineața, ți-a crescut mustața? Era să fac o rimă cu "mătreața" dar o las pe altădată. Azi e pe plus. Totul. Vremea, sufletul, mintea, ochiul, bicicleta. Ptiu să nu mă deochi. M-am trezit cu noaptea în cap și e mare. Am idei de scris și mă plimb între ele ca o curcă în călduri. Aseară am urlat de nebun prin casă că m-am uitat la cursa de ciclocross de la Diegem in Belgia, în nocturnă și cu peste 15,000 de oameni pe margine. O nebunie de cursă, e puțin spus. Nu am cuvinte să exprim tot ce am simțit aseară. Start normal, chin prin noroi, mulți concurenți pe traseu. S-au desprins trei, Wout cu Mathieu și Pidcock. Restul se băteau pentru locuri minore. Podiumul era jucat, se mai amestecau doar ordinea și avansul. Un traseu rapid, urcare și coborâre, dar și porțiuni de noroi și mai ales nisip, unde Mathieu reușea mereu să se depărteze binișor. El a câștigat ultimele 6 ediții, și cumva e favorit. Dar Wout nu se lasă, e un câine nebun, trage de el și moare în roata olandezului. Pe unele porțiuni reușește să fie mai bun și egalează cumva situația. Pidcock e un fel de intrus, dar nu îl putem exclude din calcule. Pe la jumatea cursei pare ca MvdP o să câștige din nou, Wout a picat pe trei și se chinuie de mă doare pe mine. Cred că a calat motorul și îmi vine să nu mai privesc, citesc chestii pe net și doar ascult.
Frate, ești nebun, în tura următoare reușește să se refacă și recuperează tot timpul pierdut, acum îi prinde și depășește pe cei doi și pune presiune pe ei. Pare că s-au întors sorții în favoarea lui. Mici greșeli ici-colo și Wout reușește să demareze de lângă Mathieu, și îl trage și pe Pidcock, pe care îl folosise mai devreme ca trambulină să îl prindă pe olandez. Un pic de șmecherie de la șosea nu strică. Acum, la bancul de nisip, el e primul și MVDP rămâne în urmă. Ce răsturnare de situație. Publicul e în delir, comentatorii la fel, eu sunt în tavan. Mai sunt 2 ture si Wout se depărtează dar Mathieu îl prinde din urmă și vine si Pidccock. Ultima tură, tot ei trei sunt în față. Dar Mathieu se resimte și rămâne din nou în urmă, se depărtează Wout cu Pidcock la nisip din nou. Înainte de linia de finish sunt 21 de trepte, dar Pidcock alunecă fix înainte și Wout ia o secundă de avans și nu îl mai prinde nimeni. Nu mai e nevoie de sprint în doi, Wout e prea departe și prea hotărât să câștige. Pidcock pe doi, Mathieu vine pe trei. Pe 27 a câștigat Wout, pe 28 tot Wout. NE BU NI E! Cred că e cea mai frumoasă cursă pe care am văzut-o vreodată, mai ales că a câștigat favoritul meu principal. A fost explozie de bucurie belgiană la Diegem, dar am apreciat că specatorii îi incurajau pe toți concurenții. Mai vrem. Chapeau!
p.s. am urmărit cursă pe youtube chiar dacă era și pe europsort pentru că nu îmi place comentariul românesc, e rigid și fără pasiune, ca recitarea unei poezii patriotice pe vremea comunismului.
 |
| Minerul meu de suflet. |
 |
| Cei trei muschetari. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu