Favoriții mei la ciclocross 03.01.2023

 

Care pe care.

    Probabil te-am zăpăcit cu favoriții mei. Eu am în toate sporturile câte un sportiv sau mai mulți pe care îi urmăresc cu drag. La ciclism m-am îndrăgostit de Lance Armstrong, când a câștigat 7 Tururi ale Franței dar i-au fost retrase pe motiv de dopaj și politică. Degeaba, zic eu, și rămâne în inima mea ca unul din cei mai mari. Apoi am trecut la Fabian Cancellara, un super-atlet elvețian, multiplu campion mondial de contratimp și câștigător de curse Monument. Când s-a retras el în 2016 am început să caut pe altcineva. M-am oprit pentru un timp la Peter Sagan dar el a ars repede. L-am lăsat și pe el în umbră. Și era iarnă, mă uitam la curse în reluare și am găsit din întâmplare o cursă de ciclocros. Și se băteau Wout van Aert cu Mathieu van der Poel. Nu mai știu exact ce cursă și unde, dar de atunci am căutat și văzut toate cursele de ciclocross din ultimii 10 ani. Aveam timp noaptea și în loc de seriale eu urmăream curse de ciclocros. Și așa am început să iubesc acest sport nebun. Exploziv, încrâncenat, încordat, intens, murdar, îmi pare că e de cicliști adevărați, minerii mei preferați. Băieții nu au rămas la ciclocross, și au încercat și alte discipline din ciclism, MvdP la mtb și ambii la șosea. Și a ieșit o nebunie de luptă și acolo între ei. O să încerc să adun date legate de numărul de victorii pentru fiecare disciplină, dar nu ca să vedem cine e mai bun, pentru că eu țin cu Wout indiferent de numărul de victorii sau de diferența dintre ei. Întotdeauna am zis că idolii și idolatrizarea nu se măsoară în numărul de victorii, clar contează să fie printre învingători ca să îmi câștige admirația, că nu oi ține cu ultimul. Sunt eu destul de ultimul la cursele mele, îmi ajunge, mă uit și eu la ăia buni. Așa că bag statistici aici jos, o să actualizez lista cât de des pot. Ultima confruntare, azi, cursa de la Herentals, acasă la Wout, a câștigat Mathieu. Wout a venit pe 2 după ce a făcut pană în ultima tură.

Wout van Aer                                    Mathieu van der Poel

79     Ciclocross    148

3 Titluri mondiale ciclocross 4

1 Monument 2

39 Victorii World Tour 40

9 Victorii de Mare Tur 1

2 Tur de 7 zile 1

0 Victorii de Cupa Mondiala MTB 3

0 Titluri mondiale de sosea 0

Podium obișnuit pentru ei doi.

Când pisica e acasă și e de treabă 03.01.2023

    Hai bună seara. De când nu te-am mai salutat așa? Azi am avut de muncă, e doar prima zi și m-am mișcat greu, pauza provocată de un concediu acut m-a scos din ritm de parcă nu am mai lucrat în viața mea. Mai am un pic și trec printr-un induction day de nu mă văd. Adică o zi de spălare pe creier cu șampon propriu al actualei corporații, ca să achiesezi la valorile și principiile noii orânduiri. Doamne ajută la toată lumea. Eu nu mai am nevoie de așa ceva, sunt total supus și dedicat, nu fac notă discordantă decât prin abnegația de a ajuta pe toată lumea ca să fiu cel mai primul la evaluare. Și cam atât. Banul în plus nu a stricat nimănui niciodată, dar munca își poate cere tributul. Și cum anul trecut am rupt norma fără a lua concediul potrivit, m-am supra-solicitat și corpul, de fapt creierul, s-a resimțit. Așa că am luat pauză în decembrie cât în tot anul 2022. Nici nu mai știam ce zi e, că oricum intram zilnic să îmi văd cifrele și situația echipei, dar apoi eram off-line toată ziua. Și în rest, ghici ce, eram pe bicicletă de mă uita Dumnezeu pe afară, bine că veneau frigul și foamea că altfel nu mă mai întorceam acasă. 

    Ultima săptămână din an a însemnat și încercarea mea de a completa Rapha Festive 500, și l-am făcut, deși începusem deja de pe 24, l-am terminat în 8 zile. 580 de kilometri, conașule. Dar ce m-a uimit pe mine a fost săptămâna mea cu 499.2 kilometri, cea mai lungă din viața mea de ciclist. Eu eram sigur că nu e așa, dar am verificat arhiva Strava și am aflat adevărul. Mi-am făcut de cap și mulțumesc întregii familii că m-a susținut în nebunia mea. Am bifat căsuța, am prins încrederea, acum mă concentrez tot anul pe familie și pe muncă. Am hotărât să o las mai ușor cu bicicleta, o să am același target de 10 mii, dar nu o să mai ies atât de des. Mai puține ieșiri și mai lungi, astfel încât să nu mai pară că plec mereu. Frate, am avut în decembrie 10 zile consecutive de mers cu bicicleta. Și nu au fost ture de navetă la muncă ori de luat ziarul, minim o oră jumate. Din nou, mulțumesc pentru biletele de voie, chiar am profitat de ele. Știu că acum vine și nota de plată, am de făcut ceva concesii și impresii, dar sunt pregătit. Ce încrezător sunt, o fi de la ăia 500 de km într-o săptămână, cine știe!? Hai sănătate și să ne vedem cu bine pe șoselele patriei.😀😀😀

Asta-i pohta ce-am pohtit.

Libertate varianta 2023 03.01.2023

    Înainte era mai bine sau înainte e mai bine? Asta e întrebarea. Tot auzim că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine și acum e rău, dom'le. Sigur că sunt și păreri contra acestei idei, cu argumente solide de o parte și de alta. Eu mereu încerc să caut adevărul în tot ceea ce fac și aud și vreau să știu unde e dreptatea, dar nu mă simt vreun judecător care să decidă ceva. Vreau să nu scot din context și să ofer o perspectivă largă înțelegerii argumentelor din ambele tabere. Plus că trebuie incluse clar și opiniile personale și subiective, cu filtrele fiecăruia dintre cei care se exprimă. Pentru că eu cred că deși majoritatea poate crede ceva, e posibil ca o părere să fie diferită doar prin prisma propriei percepții și abordări. Mă vei crede simplist, dacă nu ai făcut-o deja, dar aș compara situația cu aprecierea manelelor. Foarte mulți români ascultă manele pentru că le plac, și indiferent ce argumente culturale și educaționale aș aduce eu în discuție, oamenii tot vor asculta manele pentru că e cea mai tare muzică, orice ar zice oricine. Eu mă gândeam să înșir aici toate părerile mele pro și contra, dar nu ca să te conving, ci ca să îmi analizez în primul rând convingerile. 

    La partea pro era comunistă, pot să vorbesc despre siguranța locului de muncă, siguranța pe stradă și accesul facil la călătorii interne în toate stațiunile posibile, uneori mai puteai să pleci și în afară, dar cu măsura decisă de autorități. România în 1988 nu avea nicio datorie externă, eram pe 0. Sportul era susținut masiv și competițiile sportive antrenau o parte semnificativă a populației. Pensionarii își permiteau un trai decent, indiferent de domeniul în care lucraseră. Nu știu dacă oamenii care se pensionau din agricultură erau un pic defavorizați. Contra aș putea să înșir ce am scris deja cu completarea că aveai loc de muncă dar nu decideai tu unde mergi și pe baza mediei de la licență erai repartizat undeva prin țară. Nașpa. Pe stradă era siguranță pentru că nu umbla nimeni pe întuneric, era beznă totală. Călătoriile erau decise de alții, nu de posibilitățile tale financiare. Datoria externă 0 s-a obținut cu mari sacrificii și limitări ale drepturilor și calității vieții. La muncă nu era promovată eficiența și productivitatea, ci propaganda și nomenclaturismul. Clar și atunci ca și acum contează pilele și relațiile, dar în prezent ai mai multe șanse de afirmare, în privat mă refer, ceea ce e un plus. Acum avem acces la informație și cred că putem să vorbim liber fără să ne fie teamă de repercusiuni. Avem o paletă largă de opțiuni în aproape orice domeniu și dorință, nu îmi mai trebuie pile la lăptărie să prind lapte pentru copilul sugar. Sigur că sunt mult mai multe alte argumente pro și contra, dar eu doar pe acestea le-am considerat importante pentru mine și familia mea. Din păcate, statul în care trăim are aceeași mentalitate din comunism, nu am evoluat prea mult în cei 33 de ani de la Revoluție. Organizațional și administrativ, sunt conduși de comuniști, mai ales că avem majoritatea politică ordanduită de către elemente din Securitatea comunistă. Hai liberatate! Punctul 8 de la Timișoara ne-ar fi ajutat enorm.

Degeaba ne certăm noi dacă decid alții în locul nostru.