Bicicleta și depresia

    Haide bună dimineața. Azi sunt liber, dar deocamdată nu ies la plimbare, e urât afară și oribil de jegos pe jos, mai stau până se mai zvântă. De nu se usucă deloc, bag trainer în pod. Iar am prins un weekend la Moreni, dar nu am mai exagerat cu bicicleta, că a fost urât afară și am stat liniștit. M-a prins ploaia vineri și m-a udat ca lumea, să fie ăsta singurul botez de anul acesta. Dar și pe trainer a fost aiurea, noroc că am băgat o cursă live de ciclocross. Wout al meu a ieșit pe doi, a câștigat Mathieu van der Poel. Frumoasă și palpitantă cursa de la Benidrom din Spania. Comentatorii spuneau că au fost peste 15,000 de spectatori, un real succes. Deși nu a câștigat Wout al meu, tot m-am bucurat de cursă. M-a ținut treaz, că pe trainer, când nu bag intervale, mă cam ia plictiseala și e greu la căpoc să te concentrezi. Nu am rezistat decât o oră și patruzeci de minute, dar a fost bine. Orice zi pe bicicletă e mai bună decât orice zi fără, clar. Seara am avut chef de citit articole despre muncă și stres. În Europa de Vest și alte state civilizate se discută și se implementează programe pilot care să încurajeze companiile să aibă săptămâna de lucru cu 4 zile. Se caută soluții pentru păstrarea productivității sau chiar creșterea ei permițând oamenilor să aibă 3 zile de weekend. Planul e să nu muncești mai mult de 32 de ore în 4 zile, dar e greu, așa că unii acceptă să muncească 10 ore pe zi. Nu văd ca o soluție optimă să muncești mai mult în fiecare din cele 4 zile, cred că te obosești, deși sună bine 3 zile de weekend. Ideea e ca oamenii să își păstreze salariul intact, că nu vrea nimeni să renunțe la bani mai ales că prețurile și inflația au afectat grav bugetele familiilor de pretutindeni. Deocamdată în România nici nu se pune problema de discutat, darămite de promulgat vreo lege ca în Belgia care le permite oamenilor să aleagă între 4 sau 5 zile de muncă. Auzi, lege! Vai de capul și legislația noastră.

    Am bântuit aiurea pe site-uri și am citit și ceva articole legate de burnout și depresie. Niște statistici interesante plasau Romania pe ultimul loc la numărul de cazuri de depresie cronică din toată UE. E prima oară când mă bucur că suntem pe ultimul loc. Nu știu cât de reală e situația, o iau cu oarecare reținere această informație. Totodată, am văzut că în Danemarca a scăzut uzul medicamentelor anti-depresive, singura țară din UE care a cunoscut o scădere, în rest doar creșteri semnificative. Eu aș pune asta pe folosirea bicicletei în viata de zi cu zi, danezii sunt cei mai bicicliști dintre europeni. Un articol zicea că sunt țări care se situează pe locuri fruntașe la calitatea vieții, dar sunt printre primele și la folosirea medicamentelor. Păi de aia sunt finlandezii și islandezii primii la fericire, că au tratament bun. Nu pot să nu remarc că a crescut consumul și din cauza Covid si a restricțiilor absurde, a problemelor economice de pretutindeni și a războiului. Suntem ținuți în tensiune și începem să cedăm nervilor din ce în ce mai des. Și o luăm pe tratament ca să nu o luăm pe campii. Hai sănătate și aerisire de acoperișuri pentru toată lumea. Io mă duc pe afară prin curtea spitalului 💊💊😁😁

România nici nu apare aici.

Așa-i în tenis 22.01.2023

    Hai bună dimineața și ura la toată lumea. Nu cred că au trecut atât de multe zile de când nu am mai scris nimic. mă, dar nimic, știi ce-i aia?! Ni mic. Zero inspirație, zero voință să o caut, zero gânduri de pus pe foaie. Au fost câteva tentative ușoare de încercări, total greșite dacă nu au meritat efortul. Au fost multe chestii pe care le-am văzut și le-am gândit, dar nu am avut pornirea. Azi, gata, m-a lovit. Îmi place să urmăresc clipuri pe youtube cu băieți care se dau cu bicicleta. Am scris "băieți" pentru că am observat că dacă e un clip făcut de o fată/femeie sau mai multe, nu rămân interesat de poveste. Prea lacrimogen, prea tras de păr în legătură cu "girl power", mă ia cu greață. Nu mă consider misogin, dar sunt lucruri la care nu achiesez. Așa cum mi s-a întâmplat și acum, de dimineață. Pe youtube sunt multe clipuri de promovare a diferitelor mărci de biciclete sau echipament sportiv. Frate, și unul dintre ele, cu Pas Normal Studios, m-a făcut să explodez. Parol. Niște băieți și fete din Germania fac un fel de tur al unor podgorii. Și toți zâmbesc și se bucură de viață și îmi povestesc că ei merg cu bicicleta pentru că iubesc natura și să meargă alături de prieteni și că doar despre asta e vorba, nu contează competiția. Toți arată impecabil, haine țiplă, încălțări imaculate, bicicletele, scoase din cutie. Băi baieți și fete, păi voi ieșiți o dată pe an când e soare și o ardeți eco-friendly, ipocriților. Nu zic că nu e bine să arăți impecabil într-un clip de promovare, dar ce m-a lovit pe mine e că deși ei spun că nu urmăresc performanța, toate bicicletele sunt cele mai scumpe modele, care au o groază de chestii care tocmai performanța o au în vizor, nicidecum "flower power" sau "să vizităm niște situri arheologice că e la modă". Prea multă ipocrizie strică la stomac, oricâtă lămaie sugi. Am început să nu mai suport marketingul ăsta agresiv și mincinos, sper că lumea va începe să își schimbe prioritățile și să apreciem mai mult sinceritatea și adevărul, nu baloanele de săpun luate de vânt. 

    Azi plouă, dar am trainer. Ieri am reușit să ies de două ori, o dată la Moreni și o dată la Târgoviște. Nu am plănuit, dar s-a nimerit super-bine, am adunat kilometri și mi-am făcut damblaua. Am fost și la mamaia mea care anul ăsta face 90 de ani. Mânca-i-aș eugeniile! I-am băut cafeaua și am băgat și o pungă de turtă dulce la ghiozdan, am vorbit și ne-am bucurat de vizită. Seara am stat cu fetele mele, am văzut ceva ciclocros înainte de somn și ne-am delectat cu plăcintă cu mere. Am zis că anul ăsta nu mai trag atât de mult să ies cu bicicleta și totuși, cumva, am reușit cel mai bun început de an din punct de vedere al distanței, dar știu că vor veni și perioade mai aglomerate și bicicleta va fi pe planuri secundare. Am și avut noroc cu vremea asta de primăvară care mi-a permis să bântui fără apă la obraji. Dar cel mai mult și mai mult am avut noroc cu biletele de voie de la fetele mele. Ce să îți mai dorești!? Hai să aveți o mini-vacanță de neuitat. Eu muncesc mâine. Fraier! 😀😀😀

Când n-ai trainer, te uiți pe geam. 

Cantonament la medie înălțime 11.01.2023

     Hai salve și ura la toată lumea. Am luat o pauză nemeritată de la scris pentru că pur-și-simplu nu am mai avut chef. Poate aș fi găsit idei și ceva inspirație, dar nu m-a mai tras ața spre alergări mirobolante pe câmpiile blogului. Azi plouă, e foarte urât afară, am o stare proastă pentru că sunt aproape de răceală, Emma a fost dar și-a revenit, doamna mea e pe medicație și suferă de muci și tuse pe dincolo. Eu muncesc cu Drag și Spor, prietenii mei recenți. Mă bucur că nu mai știu ce zi e și am impresia că timpul nu mai trece atât de repede cum îl percepeam inainte. O fi de la rețeta nouă, o fi de la reacțiile adverse, habar n-am, dar mă bucur că nu mai trăiesc decepția zilnică: "Doamne, ce repede trece timpul!". Încă nu mă simt bătrân, am energie și chef de lucruri, mai stau tânăr și neliniștit. Așa cum am fost în ultimele două-trei săptămâni. Emma a vrut să stea la Moreni toată vacanța și noi după ea. Eu am avut multe libere și am primit zilnic bilet de voie spre zările calde, că a fost vreme de primăvară. Și, frate, am băgat bicicleta în draci, am făcut peste 1000 de kilometri în două săptămâni, un fel de record personal în cei 10 ani de bicicletă. Așa că îl pot numi cantonament în adevăratul sens al cuvântului. Multumesc pe această cale familiei care m-a lăsat să zburd liber și cuvântător pe aiurea. Mi-am făcut și challenge-ul Rapha Festive de 500 de kilometri în 8 zile, o mare realizare pentru moralul meu labil, adun motivație și încredere pentru orice va fi să vină. Familie, muncă, bicicleta, ture, probleme, sunt pregătit. 

    Adaugă la asta și faptul că Moș Craciun a fost bun și m-a blagoslovit cu o bicicletă nouă, ce să mai crezi când mă plâng!? Sunt pe plus. Planurile familiei nu au cum să sufere de la derapajele mele cicliste, așa că anul ăsta ne ținem de planurile de călătorie și distracție, fără rezerve. Așa că am de tras să fim mai bine și mai departe de mai multe ori. Deși e cam greu să depășim cele 4 țări vizitate în 2022, cine știe, poate ne scoatem și anul ăsta cumva. Am pierdut alegerile pentru reprezentantul angajaților, deci o să fie pauză de drumuri din partea aia, dar poate apare ceva de la muncă și iar ne pornim cu avioanele încolo și încoace, sus și jos, cum îi șade bine oricărui călător. Vrem o Turcie și un Paris cu Roland Garros și Disney, iar restul va fi bonus. De ziua Emmei băgăm un munte, cu ploile de afară sper să fie și ceva zăpadă pe la munte, să ne bulgărim un pic. Zilele astea bag trainer și o să încerc să mă păstrez, de acum trag câteva săptămâni bune doar să mă mențin, nu mai vreau să trag să cresc forma, că nu e nicio cursă în primăvară la care să tind sa părticip, așa că o să fie liniște și pace. Familia și munca, acestea sunt prioritățile, și îmi pare că merge OK planul meu pe 2023. Hai sănătate și sănătate! 😎

Planuri și vise.