Primul KOM pe Strava

                Vineri, 15.11.2013, mi-am luat un pic de liber de la munca, aveam de gand sa merg la bunicii mei la Gaesti sa ii ajut prin gospodarie. Imi propusesem sa ma trezesc de dimineata, ca deh, sa se cunoasca unde pun eu mana. Zis si facut. La 6.30 m-am trezit, am oprit ceasul cu ceva injuraturi si m-am culcat la loc.  J J Am dormit ca un porc pana la 9 jumate. “Bravo, coane, d’asta-mi esti, pai asa ne-a fost vorba?!” Ma gandisem sa ma duc cu bicla, dar cand am vazut cum bate vantul, mi-am luat gandul. Dupa ce am aranjat ghiozdanul, m-am urnit cu greu la masina si apoi spre bunici. Am ajuns pe la 10.30. Aici, surpriza. Din toata treaba pe care imi propusesem sa o fac, m-am ales cu 3 buturugi de spart si un drum pana la benzinarie sa cumpar niste motorina pentru aprins focul. SI ATAT! Si nu era nici 12.00. Aaaaa, pai stai asa, ca as avea timp de o plimbare pe bicla. Si am tirat-o acasa, cu gandul sa bat ceva recorduri pe Strava.

                (Strava – platforma/aplicatie on-line care te ajuta sa masori diferiti parametri, printre care cei mai importanti sunt distanta, timp si viteza, plus alte bazaconii).

                Treaba e ca Strava asta iti masoara timpul si, pe anumite segmente de drum, te compara cu altii. Eeeeeeee, aici e tot farmecul. Sa te intreci cu altii, dar nu neaparat sa rulezi cu ei. Buuuuun! Eu de ceva timp alerg sa bat recordul pe o urcare de pe drumul Pucioasa – Moreni, se numeste Ulmetu. Prima oara cand m-am cronometrat aici, am iesit pe locul 2, la 9 secunde de primul loc. Primul loc are si titlul de KOM – King Of Mountain – adica regele la munte, ma-ntelegeti?! 😊

Drumul spre Ulmetu (4 este categoria de dificultate)

                Asa ca iata-ma acasa, echipat, aranjat, coafat, gata de lupta. Il sun si pe Razvan Ditescu, sa ii transmit intentiile mele razboinice. Stiind ca o sa am de munca pe urcarea care e la 20 km distanta, mi-am zis sa nu trag prea tare pana la Pucioasa, sa nu-mi consum energia. Vremea e de cacat, sta sa ploua, sunt nori, dar nu e atat de frig. Neinspirat cum sunt, imi iau fashul de ploaie si ma incing prea tare, iar cand merg mai incet mi-e frig. Ca naiba! Nu pot nici sa fortez, nici sa merg incet, sunt un fel de hais-cea, complet nehotarat. Un vant dushman imi biciuie mecla, noroc cu ochelarii ca altfel imi fluturau pleoapele precum ochii unui melc intr-o decapotabila. 😊😊

Timpul probabil!? NU! Sigur naspa!

                Cu greu ajung si la Pucioasa, viteza medie undeva pe la 22-23 la ora, acceptabil. Sunt incalzit, trec de centrul orasului, o iau spre Moreni. Prima urcare (Pucioasa climb) e tot segment cronometrat, aici nu stiu ce timp am, dar nici nu ma intereseaza, eu vanez a doua urcare, asa ca merg la pas, incerc sa salvez cat mai multa energie. Fac urcarea, bag o coborare in viteza de imi ingheata hainele, si ma apropii de segmentul cronometrat Ulmetu.

                E un segment de 2,2 km lungime, diferenta de nivel de 115 metri, rampa de 5,3%. Nu pare grea, nici nu e, dar un contratimp pe orice segment, chiar si in coborare, e foarte greu. Imi facusem deja un plan cu portiunile unde sa trag si cum sa trag, ce rapoarte sa folosesc. Si am facut intocmai. Sunt de fapt 2 urcari, prima mai usoara, a doua mai abrupta si mai lunga.(se pot vedea cele 2 portiuni datorira cocoashei de la viteza, care creste pe la jumate, fiind plat) 

Verde - urcarea; albastru - viteza

                Am intrat tare pe prima, sa imi conserv oarecum energia pentru partea a doua. Am schimbat la timp, sa nu pierd din cadenta dar nici din viteza. Scap. O usoara coborare, imi trag sufletul in timp ce apas cat pot de tare in pedale. Plamanii frig ca o plita incinsa, mi-am desfacut fermoarele, am nevoie de aer, sa mai cobor temperatura. Si incep si a doua bucata. Intru bine in rampa, urc, schimb destul de repede pana pe pinionul 6, foaia mica e deja ametita de invarteala. Prima curba, la dreapta, e cea mai grea.(Am scos o viteza de vreo 8 la ora). Nu vreau sa o iau larg, pierd timp, dar si daca o iau din scurt, e prea dificil. Fac un compromis, merg un pic spre  mijlocul drumului unde e rampa mai moale si trag cat pot de tare. Am dovedit-o. Mai am 2 curbe, rampa e mai usoara, un scurt plat pentru o gura de aer, si apoi bucata finala, unde trag ca un apucat. Simt ca merg bine si presimt un rezultat bun. Trec de coama dealului ca sa inchei segmentul, si fac cale-ntoarsa, cobor in viteza Ulmetu, ma indrept spre Pucioasa. Am o urcare destul de grea in fata, stiu ca si aici e un segment cronometrat. Hai sa fug si pe asta, cine stie ce timp scot.

                Si urc dealul ca un evadat cu potera pe urmele sale. Uit sa respir, ma ard picioarele, nu mai vad decat pedalele care se invart ca nebunele. Nu e mult, cam 1 km, asa ca se termina repede. Trec de varf, cobor putin si apoi opresc, sa beau apa si sa vaza si ochiul ce timpi am scos.

                Salvez traseul, se sincronizeaza cu server-ul, si se afiseaza rezultatele. KOOOOOOM. Mamaaaa, ce tare. Sunt KOM pe urcare. Cand deschid detaliile, vad ca sunt pe 2 pe Ulmetu (7:41, cu 10 secunde mai slab) si am totusi KOM (2:34) pe urcarea a doua. Un pic dezamgit ca nu am batut Ulmetu, o iau spre casa. Am un KOM pe urcare, sunt mandru de prima reusita pe Strava. Seara am aflat ca l-am detronat pe Razvan Ditescu, inamicul meu numarul 1 pe Strava, el fiind si cel care m-a incurajat sa folosesc aplicatia. Si ii multumesc. E un mod inedit de a te intrece cu altii dar si cu tine insuti, cu timpi cronometrati si distante masurate prin GPS. Niiiice!

                Pe drumul spre casa, de plictiseala, am facut stanga din DN pe o urcare intr-o livada, unde am facut ceva poze si m-am bucurat de atmosfera linistita, chair daca norii prezenti nu prea imbiau la o iesire la iarba verde.