Blogul lui Mancuso: Race report - Zimbraria Neagra XC Bucsani

Dupa o seara plina de sfaturi tehnice si discutii ciclistice cu D-l. Antrenor, Cristian Andronache, dupa o noapte fara somn din cauza pulpei de coca din cola, am purces la drum, pregatit fizic si psihic sa ma bat cu dushmanii, la Bucsani. Am ajuns la timp, deja multa lume sosise, dar grosul abia urma, mi-am luat numarul si tricoul, m-am schimbat in pijamalele de concurs si am plecat sa ma incalzesc. Nu am fortat, dar am cautat sa fiu cat mai bine pregatit, pentru ca stiu ce inseamna sa pleci rece, la prima urcare se umfla picioarele si abia mergi. Asa ca am ascultat de sfaturile pretioase primite in seara precedenta si am bagat ceva pedale. Plecarea era programata la 10 de pe stadionul Bucshani Arena, si m-am gandit ca daca ajung la start la 9.45 e ok.

                 Pe naiba! Deja cei mai multi erau deja in block-start-uri, nu prea era loc sa dai din coate. Noroc cu Olimpiu Soare, care era un pic mai in fata (de ultimul rand :P ) si m-am strecurat langa el. Petrescu si Petrache sunt muuult in fata, nu am cum sa ajung pana langa ei. Rahat!

Start - Categoria Zimbrilor

Dupa cateva minute, a inceput numaratoarea inversa. 10,9,...,3,2,1 si STOOOOP, piciorul jos inca inainte de linia de plecare. Sa-mi trag palme, data viitoare ma asez ca la Azuga, cu o ora inainte de start, dar in prima linie J . Nici nu iesim bine pe poarta stadionului, ca iar tre' sa ne oprim, e imbulzeala mare si nu e loc sa treaca 3 grasi pe 2 porti! Slabiti, bah, 'reatzi ai dreacu de "obeji"! J J J In sfarsit, iesim in drum. Foaie mare, pinion cat de mic si FORJAAAA! Frate, ce rapid sunt! Sau sunt ceilalti niste melci ofiliti, ca prea ii depasesc usor. La un moment dat, in fata mea, un tip costumat de curse, tragea cam la fel de tare ca mine, si am zis sa nu refuz un loc la loja, si m-am instalat in curu' lui. Omu merge bine, se mai uita in spate, ca se aude zgomot de la urechile mele proaspat tunse (pentru o aerodinamica mai buna). Il vad ca nu ii convine, dar n-are incotro si ma poarta cu el pana la prima urcare.

Aici, gata cu plasa, tre’ sa ma descurc singur. Din nou inghesuiala, din fericire hipo-elefantii sunt deja in spate si am loc sa imi strecor fizicul de fotomodel printre dusmani si ciulinii de pe margine. Depasesc la greu, dar sus, in camp, pana in padure, ma trezesc singur cu vantul, in fata doar fleshcaiti, nici urma de trena serioasa pentru mine. Asa ca munceste, tractoristule, ti-a trebuit incalzire pana la ora de start! J Ajungem in padure, aici incepe distractia adevarata. Incalzit de la efortul depus pentru recuperarea distantei fata de oricine era in fata mea, am inceput sa ma resimt, dar nu m-am lasat depasit de nimeni si am tras cat am putut de tare. Am depasit tot ce aveam in raza vizuala. Incep sa imi revin, dau pinioane in jos si termin primul (din cei din urma) falsul plat din padure. Urmeaza prima coborare, sunt pregatit, si zbooooor. Hoooo, cu tata, ca tre sa mai iei si curba la stanga, apoi la dreapta, unde te crezi, la Dragster-e?! Din nou in padure, plat, viteza cat cuprinde. In stanga mea, o "oaie" ratacea pe langa traseu, am strigat la el, ca a gresit drumul, dar nu s-a sinchisit. L-am lasat sa mearga cu Domnul, poate lui i s-a aratat o cale ascunsa noua, pacatosilor! :D Coborare prin vie, single-trail cu ciulini si ghimpi pentru toti... si toate, ca doar e egalitate intre sexe, nu?! J Cobor bine (a se citi "nu am incetinit pe nimeni"), apoi ma pregatesc de singura urcare adevarata de pe traseu.

Petrache, admirand boschetii

Petrescu, la vanatoare de gargarite!

Capu' la haita de urmaritori

Cea mai mare grija era sa nu fac pana, precum la tura de antrenament de luni seara. Urcarea nu e grea, dar soarele deja arde si ma moleshesc, dar nu las pe nimeni sa ma depaseasca. Aproape de finalul urcarii, insa, trece un tip pe langa mine, dar ma strofoc un pic si il depasesc. Sunt primul sus. Dar problema mea e ca grupul fruntas e deja departe, in alta era. Zic ca asta e, tre’ sa trag tare, nu opresc la alimentare, iau o gura de suc de la bidon si bag tare. Vad un tricou alb, undeva in fata. Mamaaaa, pazea, ca vin! Il prind abia dupa un km si ceva, pe coborare. Asa de repede am coborat incat la curba la 90 la dreapta era sa ma duc inainte (tot cu Domnul). Usor, fac dreapta si ma bag pe langa balta din jumatatea drumului. Stiu drumul, il simt. J J Il simt cu mainile, cu picioarele, ca m-am varsat din cauza unui shleau. Hopa Mitica e imediat in picioare, calare pe bicla. Vine urcarea pe care stiu ca tre’ sa o iau in forta, ca nu e lunga. Imi iese manevra si scap de un urmaritor. De aici, coborare, nene. Atentia la crengi si locuri cu noroi, in rest, cantece si voie buna.

Pufosi la plimbare

Ladies rule... the world!

Sunday walk in the forest

Trec de cele 2 shanturi transversale (sapate pe drum din cauza hotilor de lemne), depasesc un tip cu pana, vad un (alt) tricou alb in fata. Gata, alta victima, zic. Da' de unde, omu mananca pamantul! Asa de urat oi fi de s-a speriat?! O urcare in forta si il ajung, chiar il depasesc. Il simt ca e nervos! Eu jubilez! J J Acum eu tre’ sa fug de el. Prin padure mai dau de o oaie ratacita! Frate, da' pastorul azi si-a luat liber, care-i treaba?! J J

Cararea serpuieste frumos printre copaci, e umbra, nu e cald, picioarele sunt in forma, deci trag. Urmeaza o scurta urcare unde tre’ sa cobor pentru ca o apuc pe calea cea mai denivelata si nu pot pedala. Ma depaseste tricoul alb! 'niezauu ma-tii, de unde venisi, fratzie?! Sus, in loc de dreapta, omu' face stanga. Nu am inima sa il las si il strig sa apuce drumul corect. Nu de alta, dar aveam un concurent pe care sa il urmaresc si sa il intrec! J Ajungem impreuna in drumul spre Zimbrarie, gata cu denivelarile din padure, incepe fuga nebuna pe plat. Il depasesc pe Tricou (nu stiu nume, merge si asa).

Am timp sa ma uit la telefon, sa vad cum stau. Vad 12.00! Leshin! NU SE POATE! ASA CEVAAA?! Pai cum pana mea am plecat de 2 ore si nu am facut decat jumate din traseu?! Ce-am facut, frate, am ocolit pe la Ploiesti?! INCREDIBIL! (luni seara Andronache facuse traseul in 1 ora 30). Inainte de poarta Zimbrariei, o balta uriasa de noroi, fix in jumate. Aleg partea ce mai proasta si incetinesc. Iar ma depaseste un tricou, de data asta e albastru cu alb. Nu ma las, il prind din urma si il depasesc. La Zimbrarie, ceva vizitatori, pe langa masini, se uitau lung la noi. Un bou cu numar de Buc sta ca vaca in mijlocul drumului, cu usa unui Santa Fe' larga deschisa. Fac pe niznaiul si trec razant pe langa usa, silindu-l sa sara din fata mea. Ii salut si rudele plecate catre o lume mai buna si, racorit, imi vad de traseu. In fata mea, pe lungile linii drepte din padure, nici tipenie de om, doar ceva gratargii, veniti sa arda un mic. In spatele meu, urmaritorii. Mamaaa, am de cine sa fug. Ne intersectam si cu traseul Family, o idee cam proasta, ca sunt copii si trebuie sa avem grija. Dar nu incetinesc, ca doar sunt urmarit.

Ratza zambitoare

Ajung la stejarul milenaro-secular, trec de terenul de fotbal si ajung din nou la padure. Aici o turma de vaci ma intampina cu urale si balega moale. J J Fac slalom, dar nu ma enervez, cacatul proaspat de vaca pute a noroc, deci e bine. Plus ca ele, dansele, doamnele vaci, ii vor incurca pe cei din spatele meu! I'm a cowboy, baby! Le pup pe vaci si bag, corect, viteza. Reusesc sa mentin traseul sugerat de to'arashu' Andronache, mai depasesc ceva copii cu parintii de rigoare, sunt prins de un tricou... ce culoare?! Ati ghicit, albaaaa! Dar nu il las, e si pacat, zau asa. Dar pe cat de viteaz sunt eu, pe ultima urcare, iau sub roti o movila de pamant si tre’ sa cobor. Ma depaseste baiatul cu pana din prima parte si cel cu tricoul alb. Bah, da' bou mai sunt! Trag, depasesc tricoul alb, si ma iau dupa Pana Gheorghe, dar merge prea tare. Inainte de asfalt, niste balti, o gura de noroi, niste copii cu babacii... Salut, Razvan Ditescu!... mai departe coborare si apoi asfalt. In spate un competitor incearca sa ma prinda, dar nu ma las. In fata, tipul cu pana. Foaie mare, pinion mic, trag cat pot de tare, dar picioarele protesteaza. Urc un pinion, e ok. In fata, aceeasi distanta, l-am speriat si fuge la fel de tare ca mine. In spate, ulita pustie cu ceva concurenti, dar departe.

Cheese! :)

Ultima curba, zambetul pentru fotografi, si intru pe stadion. Ai mei parinti discuta ceva, sunt foarte prinsi. Atat de prinsi ca nici nu apuca sa ma pozeze decat din spate. Corina mea tocmai isi repornise telefonul, asa ca poze cu mine sosind pe cai mari nu am decat de la altii, mai atenti. Nu ma supar.

Poza facuta de tata :)

Ma uit la telefon. 11.40! Mai sa fie! Pai cum asa!? Pai, mai zimbrule (ca sa nu zic iar “boule”), era 11.00 la Zimbrarie, de-aia! Eeeeee, asa mai vii de-acasa! Dupa linia de sosire tre’ sa ma arunc de pe bicla! Nu, nu din cauza admiratorilor, ci a "dragutelor" de don'shoare cu medalia, ca e musai sa ma opresc imediat sa iau medalia. Le arunc o injuratura mascata de un zambet cam acru, iau medalia si ma felicit cu lumea care acum e langa mine.

Riding with the stars :)

Cat chin pentru o bucata de lemn...

Apare Petrescul, ajunsese deja. Inaintea mea! Nu-i bai, are alt nivel de pregatire, mai am de munca. Apare si Titi, suparat nevoie mare, dar isi revine repede. Intreb de clasament, cica la 14 pe site. O fi vrut sa zica 14 August, ca nici azi (n.r. 17 august) nu au aparut.

Picnic pe stadion

Mancam ceva, bem un cico, stam la o vorba cu lumea, ne bucuram de umbra si de festivitatea de premiere si o luam spre casa. Toti, in afara mine, desigur, ca mi-a murit bateria. Telefon la tata, impingem, porneste, ajungem intregi acasa. Cu moralul pe plus, pentru ca a fost o zi reusita. Curatz calul, spal shaua, bag o apa de 2 l si ma bag la somn! What a day! Zzzzzzzzzzzzz……