Pentru orice biciclist, vântul reprezintă principalul obstacol în drumul spre oriunde. Se știe că frecarea cu aerul solicită cel mai mare efort când pedalezi, multe din încercările de doborâre a recordurilor de viteză/distanță pe velodrom având loc la mare altitudine, unde aerul e mai rarefiat. Deși la munte, gravitația e cel mai mare Gică Contra atunci când ai de urcat . Dar azi mă voi referi doar la mersul pe plat în zone de șes, pentru că aici pedalăm cel mai des. Ete și rima! Mare poet!
Când mi-am luat prima bicicletă am înțeles imediat că vântul e ăl mai mare dușman, deși, odată cu Strava, am făcut multe alianțe pentru KOM. Obsedat, deh! Tata îmi zicea că pe bicicletă vântul bate mereu din față dar nu îl credeam.
Pentru că am fost acuzat de superficialitate și slaba documentare a articolelor în care dezbat probleme serioase legate de bicicletă, am zis să răscolesc netul ca pe un sertar cu șosete desperecheate. Deși nu reprezint vreo instituție publică ca să fiu acuzat de dezinformare și manipulare, eu putând scrie oricum despre orice, că doar e blogul meu. Sictir, frustraților!
Cele mai multe articole găsite ne învață cum să ne ferim de vânt și să fim mai eficienți. M-aș fi așteptat să găsesc un studiu făcut de olandezi sau belgieni, că p-acolo te cam suflă vântul indiferent de anotimp, dar keine articol. Un singur om s-a obosit să analizeze temeinic problema, ați ghicit, cercetător britanic. Omul, probabil foarte plictisit, a avut timp să măsoare efectele vântului asupra mersului cu bicicleta. Și a calculat că la o viteză de deplasare de 27 km/h, pe un traseu plat dus-întors, viteza medie e mai redusă cu 7% decât atunci când mergi fără vânt. Eu tot timpul credeam că indiferent de vânt, traseele cu întoarcere fac ca media să fie aceeași, ce pierzi cu vânt de față câștigi cu vânt de spate. Nț! Deci tata avea dreptate.
E bine că știu acum că nu forma mea era de vină pentru ritmul slab, ci aerul. Frate, ce dens e pe unde mă plimb eu! Ca să nu mai zic de calitatea precară a asfaltului sau că nu am rulmenți ceramici de 2 mii de iepuroi.
Ce poți face pentru a reduce efectele negative ale vântului e să cauți pe net, desigur. Unele soluții sunt la îndemână, să te faci mic pe biclă, să nu ai haine bufante, să alegi drumuri mai puțin expuse, să mergi în grup. Dar altele mi s-au părut de-a dreptul caraghioase, cel-mai-cel fiind să pedalezi pe trainer, cumva ca sfatul de a pedala în casă atunci când plouă, asa eviți chiloții uzi. Mai poți alege traseul și să ai vânt de spate, dar parcă ai vrea să ajungi acasă fără a face ocolul pământului.
Părerea mea e să vezi partea plină a paharului și să consideri vântul un partener de antrenament, deși am avut ceva ture în care îmi iroseam energia înjurând condițiile adverse, de parcă tot universul dorea să mă țină pe loc. Dar și când prind vânt buuuuun, Traian Vuia scrie pe bazon! Hai cu decolarea!
 |
| Briza de kom |
Sa mergi Constanta - Mangalia cu vant de fata la dus si cu speranta si cu zambetul pe buze ca la intors rupi asfaltul cu vantul din spate si odata inceput returul sa iti dai seama ca e mai tare vantul de fata acum si sa te gandesti....sun masina sa vina sa ma ia sau ma chinui ca bezmeticul pana acasa.....:))
RăspundețiȘtergereBucuresti - ploiesti pe mtb facut cu medie de 33 :))) este o diferenta inte fosta mea casa si Bucuresti :)
De cele mai multe ori, calculul de acasa nu s-a potrivit cu cel din vant/targ. Cele mai apreciate iesiri la fuga ale mele sunt cele cu vant de fata la intoarcere, e altfel chinul la dus. Dar sa am doar vant de fata, cum mai patesc cand vin de la birou de la Bucuresti pana acasa la Moreni sau Targoviste, o iau cu capul. Dar tot tre' sa ajungem acasa, asa ca injuram degeaba! :)))
Ștergere