Dreptul

     De când ne naștem suntem supuși unei presiuni continue, de a face ceea ce ni se cere, să urmăm reguli, să respectăm legi. Nu trebuie să uităm niciodată ce obligații avem, iar când uităm ni se aduce aminte brusc, cu o pedeapsă sau amendă. Toate discuțiile sunt în jurul îndatoririlor, dar mai puțin se pomenește despre drepturi. In ultima perioadă am renunțat la anumite drepturi pentru a ajuta la împiedicarea răspândirii unui virus despre care nu știm decât că se împrăștie mai repede ca o bășină într-o rată supra-aglomerată. Așa că stam de bună-voie în casă, mergem la cumpărături sau muncă doar cu țidula obligatorie, stăm drepți când vedem garda și ne tremură chiloții chiar dacă nu suntem pe lângă ruta declarată. La naiba, ce vremuri trăim! Pe mine nu mă deranjează atât de tare, îmi pare că există o logică în îngrădirea liberei mișcări. Dar am o mare problemă cu îngrădirea liberei exprimări.

     Am citit zilele trecute că au fost închise mai multe site-uri care răspândeau "fake news". Am încercat să mă documentez, să nu mă pronunț aiurea. Nu sunt de acord cu falsa informare a publicului, cu inducerea voită în eroare a opiniei publice. La naiba, nu vrem să cream o isterie în masă pentru inutilități, fiecare e liber să aprecieze situația de față după cum îl taie capul. Dacă nu dă doi bani pe virus, treaba lui. Poate să zică ce vrea el. Pe net, pe gârlă sau pe stradă. Atât timp cât nu jignește pe nimeni, nu văd de ce nu ar avea dreptul să nu fie de acord cu majoritatea. Sau cu ce zice conducerea acestei țări. Cât timp nu mă aflu într-un post cu responsabilitate publică, nu văd de ce ar trebui să mă cenzurez și să nu spun ce gândesc. E fix treaba mea ce cred și ce spun. 

     De ce e nevoie să îmi interzică cineva vorbele!? Elimin de aici supoziția că aș răspândi știri false. Mă refer doar la emiterea unei păreri personale, bazată pe o experiență proprie și o abordare personală a tot ce mă înconjoară. Ce ar trebui să fac acum?! Să îi condam pe toți cei care nu gândesc ca mine!? Sau ei să mă condamne pe mine!? Doar Inchiziția mai făcea asta. Pământul e cât de plat sau rotund vreau eu să fie, sunt atât de prost cât îmi permit. Dacă prostia mea reușește să îmi salveze curul și să trec prin viață la fel ca un intelectual fin și sumbru, mă doare-n paișpe dacă nu sunt în asentimentul lumii. Vreau să pot să exprim orice gând, liber de remușcări și pedepse. Sigur că nu pot scăpa de judecata cititorului, dar mi-o asum, că de aia pun pe foaie ce cred. Aberație sau nu, e a mea și o arunc în eter. Că doar netul suportă orice (prost)! 😁😁😁😁😁

Inchide saltariul!