5 octombrie 2022

Scriitorul din mine 05.10.2022

    Ziua bună se cunoaște de dimineață. Așși omul, tot de dimineață se cunoaște, când nu știe cum îl cheamăîn budigăși cu fesul pe cap, încă în visare. La fel sunt eu între 8 și 10 dacă nu ies cu bicicleta sau nu duc copilul la școală, să mă "revergorez". Chiar de beau cafeaua cu doamna, tot dorm pe mine. Azi ne-am trezit mai tarziu, e ziua educației și nu se învață. La fel cum nu se muncește de ziua muncii. Păi dacă aplicăm sintagma asta, de ziua mea nu mai sunt sau cum!? Ideea e că am dormit mai mult, ne-am odihnit. Ieri eram pe alte lumi și fusuri orare, dimineațștiam că e luni iar seara îi ziceam unui coleg că e joi și mai avem doar o zi și gătim săptămâna. M-am tâmpit, dar soția zice că m-am îndrăgostit. Cumva are dreptate, dar e una mișto rău, Cervelo o cheamă, S5 codul numeric personal. Doar că e cam fudulă șține tare la bani, peste 20.000 RON second, cumva în altă ligă decât pot eu să adaug în coș. Deocamdată. Poate mă ajută cineva.

    Azi e cald și frumos afară, dar dimineață era frig și am amânat plimbarea pentru după-amiază, am o ședință, rezolv niște treburi importante și pe urmă, valea. Nu știu ce traseu, nu știu ce tempo, știu doar că bate vântul și ies să îmi usuc mințile îmbibate în griji și negru. Exagerez, desigur, cerșesc atenția ca un câine șchiop, slab și fără stăpân. Sunt și suntem bine, nu ne plângem. Am avut ceva treabă prin oraș și am mers pe bicicletă, fără grabă sau griji. Îmi place să analizez traficul și lumea care merge pe jos. Oare când o să ne dăm seama că bicicleta e cel mai eficient mod de transport in oraș!? Eu nu mai aștept nimic de la "autorități", sunt doar pe interes și doar când vor ieși bani grei din pistele și parcările de biciclete se vor urni și ei. Până atunci, mașina e regină, facem parcări șînlesnim mersul pe patru roti. Unii mai destupați la minte și cu ceva viziune fac pe dos. Măresc impozite, mai reduc din benzile de mașini și fac piste, oferă facilități fiscale pentru bicicliști. Noi încă suntem in Evul Mediu, când biciclistul e vrăjitoarea din trafic iar șoferii sunt Inchiziția, cam așa stau lucrurile.

    Eu recomand oricui să meargă pe bicicletă, dar nu impun nimănui ideile mele. Uneori ce gândim pentru noi și functionează e posibil să nu se potrivească și altora. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încerci. Eu am avut noroc și am descoperit bicicleta din pură întâmplare și am rămas la ea. Gata. Trebuie să intru in ședințăînapoi la muncă, minerule. Oare dacă minam bitcoin, eram mai bogat ca Luceafărul Huilei, tovarășul Cozma.😀😀😀😀 Multumesc pentru atenție. Hai liberare și arginți la toată lumea!



4 octombrie 2022

Scriitorul din mine 04.10.2022

    M-am tâmpit de tot. Am scris săptămâna trecută despre regulile de mers cu bicicleta și trebuia să distribui pe Facebook luni. Zis și făcut, am distribuit cu textul "lunea merge o cafea și un articol bun" dar am postat marți. Am realizat după ce am dat share în vreo câteva grupuri de biciclete din care fac parte. Oamenii încep să se învețe cu amețeala din capul meu și nu se supără, problema e că nu îmi explic de ce m-am tâmpit de  tot. Că am o viață și o familie frumoasă, am un loc de muncă destul de stresant dar am și multe satisfacții și bicicleta și scrisul mă ajută să mai scap de presiune. Și totuși, iată-mă azi marți crezând că e luni. O fi de la tratament!? O fi de la băutură!? O fi de la mâncare!? O fi de la prafuri!? Nu cred, că singurul meu viciu e bunătatea excesivă.😀😀😀😀😀😀😀

    Munca mea presupune analiză temeinică, dar când vine vorba de persoana mea, nu pot aplica aceleași formule de calcul și îmi dă eroare. Încerc să mă mențin pe plus indiferent de minusurile din calendar și din termometre, dar parcă am obosit. Am avut concediu în iunie, în iulie am stat trei săptămâni în Spania și a fost aproape vacanță, dar simt nevoia de o noua pauză. Am și muncit de-am rupt norma, nu am prea băgat ore suplimentare, dar în alea 9 ore am forjat ca la oțelărie, plus ceva chestii personale între timp așa că m-am cam întins. Noroc că dorm noaptea de rup pilota, mă trezesc alt om în fiecare zi de îl intreb pe ăla din oglindă cine e și ce caută în baia mea. 

    Hai că încep să realizez unde e buba și care e bandajul. Muncesc prea mult și vreau să fac mai multe decât pot fizic și psihic și adaug involuntar stres în cenușiu. Am nevoie de o pauză adevărată în care să uit complet de muncă. Și trebuie să îmi organizez mai bine ziua de lucru și obligațiile familiale astfel încât să fac față în mod eficient și fără efecte pe termen lung. Frate, ce simplu a fost. Ar trebui să mă fac psiholog, dar nu știu cum aș putea trata probleme în dragoste, că nu sunt Mircea Radu. În rest, te fac ca nou. Dăm kilometrajul înapoi, chituim găurile și modificam talonul numaidecât. Botez îți mai trebuie pe urmă.

    Au trecut două săptămâni de când scriu aproape zilnic și încep să mă simt mai confortabil când mă apuc de un articol, nu neapărat scriu mai bine, dar mai ușor. Poate că și sunt genul de om dresat căruia dacă îi intră o idee in cap, placebo-ul își face efectul imediat și pare că drumul nou e cel bun. Mă documentez despre cum să trăiesc mai bine, cum să scriu mai consistent, cum să muncesc mai eficient, cum să apreciez mai mult ce am deja, cum să obțin ce îmi doresc, experimentez și testez reguli și metode noi, evoluez. Nu e mereu simplu, dar îmi țin mintea ocupată și productivă. Și cine știe, poate și scrisul va deveni productiv , aș putea să scriu și cu dedicație. Hai sănătate fără număr!😀😀

O tură, un măr, o bere, orice îți face bine.



3 octombrie 2022

Scriitorul din mine 03.10.2022

    Eee, cine face pauză să ridice mâna! Cum adică "unde?", sus! Un weekend plin de activitate fizică nu a lăsat loc pentru nimic intelectual, cumva am fost pe pauză de cenușiu și m-am purtat ca o euglenă verde, am depus efort, am mâncat, am mers cu bicicleta și am suferit, am dormit și m-am refăcut. Nu prea am gândit.

    Dupa ce vineri am închis taraba noaptea, sâmbătă m-am chinuit să termin cursa de la Pucioasa și am ajuns acasă târziu, pe la 5, am băgat baie și mâncare și m-am relaxat la tv, fără niciun pic de inspirație. Cumva, era începutul pauzei mentale, că părea că am multe idei dar nici una nu era bună de pus pe hârtie. Cursa a fost nasolă și o să scriu detaliat despre ea. Probleme stomacale și ceva musculare și-au pus în gând să mă oprească. Pot spune că în viața mea nu mi-a facut abandonul o curte cu vilă și piscină și grădini de Versailles ca la cursa de sâmbătă. Încă de la prima urcare pe Sultanu am simțit că nu e cea mai bună zi, dar nu mă gândeam că va fi atât de rău. Dar am tras de mine, mi-am zis că nu de aia m-am înscris, știu ce înseamnă să abandonezi dar din motive tehnice, așa că fizicul trebuia învins. Și am reușit. Îmi venea să plâng la final de cât de bucuros am fost să termin în ciuda tuturor problemelor. Plus că nu am căzut sau nu am făcut pană, deci alte motive de bucurie.

    Duminică am avut treabă prin casă, ceva ordine și disciplină, ceva articole de citit și rezumate de ciclism pe net și niște emisiuni drăguțe pe la tv și a trecut weekendul. Copilul rămăsese la Moreni cu bunicii așa că am fost pe modul relax seara, fără stres, frate. 

    Azi m-am trezit cu chef de muncă dar cam fără inspirație de scris, și am zis să aștept să vina ea singurică, nu o mai forțez aiurea. Și a venit, am scris, am bifat și ziua asta. Urmează să găsesc timp și energie pentru articolul despre cursă, nu aș vrea să îl lungesc prea tare, că iar plictisesc lumea. Clar și acum plictisesc lumea, dar măcar nu răpesc prea mult timp. Dacă simți un imbold de nestăvilit și vrei să ajuți un scriitor de articole, poți intra aici. La revedere multă la toată lumea!😀😀😀

Aici eram bine.Încă.