M-am tâmpit de tot. Am scris săptămâna trecută despre regulile de mers cu bicicleta și trebuia să distribui pe Facebook luni. Zis și făcut, am distribuit cu textul "lunea merge o cafea și un articol bun" dar am postat marți. Am realizat după ce am dat share în vreo câteva grupuri de biciclete din care fac parte. Oamenii încep să se învețe cu amețeala din capul meu și nu se supără, problema e că nu îmi explic de ce m-am tâmpit de tot. Că am o viață și o familie frumoasă, am un loc de muncă destul de stresant dar am și multe satisfacții și bicicleta și scrisul mă ajută să mai scap de presiune. Și totuși, iată-mă azi marți crezând că e luni. O fi de la tratament!? O fi de la băutură!? O fi de la mâncare!? O fi de la prafuri!? Nu cred, că singurul meu viciu e bunătatea excesivă.😀😀😀😀😀😀😀
Munca mea presupune analiză temeinică, dar când vine vorba de persoana mea, nu pot aplica aceleași formule de calcul și îmi dă eroare. Încerc să mă mențin pe plus indiferent de minusurile din calendar și din termometre, dar parcă am obosit. Am avut concediu în iunie, în iulie am stat trei săptămâni în Spania și a fost aproape vacanță, dar simt nevoia de o noua pauză. Am și muncit de-am rupt norma, nu am prea băgat ore suplimentare, dar în alea 9 ore am forjat ca la oțelărie, plus ceva chestii personale între timp așa că m-am cam întins. Noroc că dorm noaptea de rup pilota, mă trezesc alt om în fiecare zi de îl intreb pe ăla din oglindă cine e și ce caută în baia mea.
Hai că încep să realizez unde e buba și care e bandajul. Muncesc prea mult și vreau să fac mai multe decât pot fizic și psihic și adaug involuntar stres în cenușiu. Am nevoie de o pauză adevărată în care să uit complet de muncă. Și trebuie să îmi organizez mai bine ziua de lucru și obligațiile familiale astfel încât să fac față în mod eficient și fără efecte pe termen lung. Frate, ce simplu a fost. Ar trebui să mă fac psiholog, dar nu știu cum aș putea trata probleme în dragoste, că nu sunt Mircea Radu. În rest, te fac ca nou. Dăm kilometrajul înapoi, chituim găurile și modificam talonul numaidecât. Botez îți mai trebuie pe urmă.
Au trecut două săptămâni de când scriu aproape zilnic și încep să mă simt mai confortabil când mă apuc de un articol, nu neapărat scriu mai bine, dar mai ușor. Poate că și sunt genul de om dresat căruia dacă îi intră o idee in cap, placebo-ul își face efectul imediat și pare că drumul nou e cel bun. Mă documentez despre cum să trăiesc mai bine, cum să scriu mai consistent, cum să muncesc mai eficient, cum să apreciez mai mult ce am deja, cum să obțin ce îmi doresc, experimentez și testez reguli și metode noi, evoluez. Nu e mereu simplu, dar îmi țin mintea ocupată și productivă. Și cine știe, poate și scrisul va deveni productiv , aș putea să scriu și cu dedicație. Hai sănătate fără număr!😀😀
 |
| O tură, un măr, o bere, orice îți face bine. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu