Semne bune anul are 31.12.2022

    Hai salutare! Azi am înfrânt. Nu știu ce înseamnă, că nu am avut meci, nici victorios nu mă simt, dar am o senzație de plin și bucurie, am reușit să termin Rapha Festive 500, un challenge ciclist de 500 kilometri în 8 zile. Eu am făcut 580 și am reușit cea mai bună serie de bicicletă de mult timp încoace, adică 10 zile consectuive în șa. Am avut noroc de o aliniere a astrelor în dreptul Moreniului și m-am nimerit într-o conjunctură de porc cu talent de mi-a stat ceasul bun. Am o stare de bine, e revelionul azi și eu mă bucur. Dar nu neapărat că vine Anul Nou, nu vreau să scap de 2022 și nici nu sunt nerăbdător pentru 2023. Sunt liniștit, vreau să am o abordare holistică. Gata, te-am spart. Am auzit și eu cuvântul ăsta prin prezentări și pe la Bloomberg și cred că dă bine la CV. Ideea e că am planuri mari pe toate planurile, doamna mea vrea călătorii și etaj, fata mea vrea de toate, eu vreau bicicletă. Deja o am dar nu am și cașcavalul aferent, dar mă duc la căpșuni si mă scot. Cu această căsuță bifată, zău dacă mai știu ce să îmi doresc pentru 2023 în afară de sănătate maximă. Am de gând să nu mai ies atât de mult cu bicicleta, dar voi încerca să aduc mai multă calitate în turele mele, poate le lungesc un pic și le fac mai rare, astfel încât să stau mai mult timp cu familia. Anul ăsta am făcut aproape două luni de pauză de la bicicletă, am ieșit de 175 de ori și am făcut doar 9,266 km din cei 10 mii doriți. Deși nu mi-am atins target-ul, mă bucur că anul ăsta am ajuns după o pauză lungă și la curse, deși am fost varză cu carne la Pucioasa, la Wall, dau vina pe burtă și nu pe picioare, anul următor o să bifez două curse. Am în plan și o tură lungă până la mare și una până la Balea Lac cu plecare din Târgoviște. Nu mă apuc să scriu aici de planurile familiei, care sigur vin pe primul loc, eu doar am speranțe că va fi timp și de gândurile mele în pauzele de la familie. Mă opresc aici, bucuros de companie și îngăduință, incredibil cât am scris anul ăsta, tot la fel va fi și la anul, cu ceva mai multă substanță, sper, și ceva mai multe zâmbete în articole, că te pierd de coleg de călătorie. La mulți ani!

O mică realizare într-o mare de bucurie.

Pădurea face bine la suflet 30.12.2022

    Bine că stau la țară și mă bucur de aer curat și verdeață. După ce fumăm verdeața, mergem în pădurea uscată iarna, plină de frunze și crengi rupte pe jos. Am ieșit deja trei zile consecutive la plimbare, alegem un drum de căruțe printre copaci și urcăm cam jumătate de oră, apoi facem pauză, poze și o luăm la vale. Nu ne obosim prea tare, dar la mașină suntem toți roșii în obraji și plini de energie. Nu pot să zic că avem nevoie de mișcare după zilele pline de mâncare de Crăciun, noi așa suntem obișnuiți să ieșim la pădure. De când era Emma la grădinița am început sa ne bucurăm de natură. Îmi luam pauza de masă fix când ieșea după program, pe la 11 și o puneam în scăunel pe bicicletă și la pădure cu noi. O oră stăteam, luam și ceva de mâncare, făceam picnic adevărat. Nu era neapărat cald, ieșeam indiferent de zi, numai să nu plouă. Și studiam copacii, râul, pietrele, aveam noroc și de vietăți, păsări și uneori câte o veveriță. Emma a fost educată să iubească toate animalele și să respecte natura, ne simtim în largul nostru de fiecare dată când ieșim, nu ne trebuie pregătire, zilele astea nu am luat decât apă la noi, că știam că la întoarcere rupem masa în două. Ne murdărim de noroi, alunecăm pe frunze, gâfâim pe porțiunile mai înclinate și ne bucurăm de razele soarelui care se strecoară printre copaci. Ieri ne-a bătut un pic vântul, dar era soare. Azi nu mai era soare, dar nici vânt. 14 grade, vreme bolnav de caldă, dar ce să îi facem, ne bucurăm de ea. Mai ales eu cu bicicleta mea, cum să mă plâng de uscat și căldură!? Mai am câțiva kilometri și completez challenge-ul Rapha Festive 500, nu l-am terminat azi, îl fac mâine, că a făcut doamna mea, pupa-i-aș suflețelul, un program care să includă și bântuiala mea prin zonă. Așa că nu e stres, deloc. 

    Mâine nu mai pupăm pădure, vine revelionul și nu prea avem chef de ieșit. Dar nu simțim febra pregătirilor ca în alți ani. Sunt liniștit, o să stăm acasă, nu am mai plecat la munte, a avut soția un gând dar l-a lăsat în urmă. Aia e. Parcă nu aveam chef de umblat și bagaje. E bine și acasă. Îl facem în familie, cu băutură și bătaie, în dulcea tradiție românească. O să avem focuri de artificii de la tot orașul, ieșim afară, bem șampanie de copii și ne pupăm cu urări și gânduri bune. Câinii, săracii, vor fi adăpostiți în hol, că se sperie rău de la bubuituri, chiar dacă mor de cald înăuntru, le e mai bine acolo decât în cuștile lor. Acum mă duc să ajut la salata boeuf, că și așa nu am făcut nimic zilele astea. Am fost în cantonament la medie inălțime la Moreni, e posibil să continui și în prima săptămână din 2023. Dacă nu apuc să mai scriu și mâine, hai la mulți ani cu sănătate, să ne vedem cu bine și în 2023. 😀😀😀😀

Gustari amuzante, o activitate de vacanta.

Cea mai nebună cursă 29.12.2022 (II)

    Bună dimineața, ți-a crescut mustața? Era să fac o rimă cu "mătreața" dar o las pe altădată. Azi e pe plus. Totul. Vremea, sufletul, mintea, ochiul, bicicleta. Ptiu să nu mă deochi. M-am trezit cu noaptea în cap și e mare. Am idei de scris și mă plimb între ele ca o curcă în călduri. Aseară am urlat de nebun prin casă că m-am uitat la cursa de ciclocross de la Diegem in Belgia, în nocturnă și cu peste 15,000 de oameni pe margine. O nebunie de cursă, e puțin spus. Nu am cuvinte să exprim tot ce am simțit aseară. Start normal, chin prin noroi, mulți concurenți pe traseu. S-au desprins trei, Wout cu Mathieu și Pidcock. Restul se băteau pentru locuri minore. Podiumul era jucat, se mai amestecau doar ordinea și avansul. Un traseu rapid, urcare și coborâre, dar și porțiuni de noroi și mai ales nisip, unde Mathieu reușea mereu să se depărteze binișor. El a câștigat ultimele 6 ediții, și cumva e favorit. Dar Wout nu se lasă, e un câine nebun, trage de el și moare în roata olandezului. Pe unele porțiuni reușește să fie mai bun și egalează cumva situația. Pidcock e un fel de intrus, dar nu îl putem exclude din calcule. Pe la jumatea cursei pare ca MvdP o să câștige din nou, Wout a picat pe trei și se chinuie de mă doare pe mine. Cred că a calat motorul și îmi vine să nu mai privesc, citesc chestii pe net și doar ascult. 

    Frate, ești nebun, în tura următoare reușește să se refacă și recuperează tot timpul pierdut, acum îi prinde și depășește pe cei doi și pune presiune pe ei. Pare că s-au întors sorții în favoarea lui. Mici greșeli ici-colo și Wout reușește să demareze de lângă Mathieu, și îl trage și pe Pidcock, pe care îl folosise mai devreme ca trambulină să îl prindă pe olandez. Un pic de șmecherie de la șosea nu strică. Acum, la bancul de nisip, el e primul și MVDP rămâne în urmă. Ce răsturnare de situație. Publicul e în delir, comentatorii la fel, eu sunt în tavan. Mai sunt 2 ture si Wout se depărtează dar Mathieu îl prinde din urmă și vine si Pidccock. Ultima tură, tot ei trei sunt în față. Dar Mathieu se resimte și rămâne din nou în urmă, se depărtează Wout cu Pidcock la nisip din nou. Înainte de linia de finish sunt 21 de trepte, dar Pidcock alunecă fix înainte și Wout ia o secundă de avans și nu îl mai prinde nimeni. Nu mai e nevoie de sprint în doi, Wout e prea departe și prea hotărât să câștige. Pidcock pe doi, Mathieu vine pe trei. Pe 27 a câștigat Wout, pe 28 tot Wout. NE BU NI E! Cred că e cea mai frumoasă cursă pe care am văzut-o vreodată, mai ales că a câștigat favoritul meu principal. A fost explozie de bucurie belgiană la Diegem, dar am apreciat că specatorii îi incurajau pe toți concurenții. Mai vrem. Chapeau!

p.s. am urmărit cursă pe youtube chiar dacă era și pe europsort pentru că nu îmi place comentariul românesc, e rigid și fără pasiune, ca recitarea unei poezii patriotice pe vremea comunismului.

Minerul meu de suflet.

Cei trei muschetari.

Favoritii mei la ciclocross 29.12.2022

Care pe care.

    Probabil te-am zapacit cu favoritii mei. Eu am in toate sporturile cate un sportiv sau mai multi pe care ii urmaresc cu drag. La ciclism m-am indragostit de Lance Armstrong, cand a castigat 7 Tururi ale Frantei dar i-au fost retrase pe motiv de dopaj si politica. Degeaba, zic eu, si ramane in inima mea ca unul din cei mai mari. Apoi am trecut la Fabian Cancellara, un super-atlet elvetian, multiplu campion mondial de contratimp si castigator de curse Monument. Cand s-a retras el in 2016 am inceput sa caut pe altcineva. Si era iarna, ma uitam la curse in reluare si am gasit din intamplare o cursa de ciclocros. Si se bateau Wout van Aert cu Mathieu van der Poel. Nu mai stiu exact ce cursa si unde, dar de atunci am cautat si vazut toate cursele de ciclocross din ultimii 10 ani. Aveam timp noaptea si in loc de seriale eu urmarem curse de ciclocros. Si asa am inceput sa iubesc acest sport nebun. Exploziv, incrancenat, incordat, intens, murdar, imi pare ca e de ciclisti adevarati, minerii mei preferati. Baietii nu au ramas la ciclocross, si au incercat si alte discipline din ciclism, MvdP la MTB si ambii la sosea. Si a iesit o nebunie de lupta si acolo intre ei. O sa incerc sa adun date legate de numarul de victorii pentru fiecare disciplina, dar nu ca sa vedem cine e mai bun, pentru ca eu tin cu Wout indiferent de numarul de victorii sau de diferenta dintre ei. Intotdeauna am zis ca idolii si idolatrizarea nu se masoara in numarul de victorii, clar conteaza sa fie printre invingatori ca sa imi castige admiratia, ca nu oi tine cu ultimul. Sunt eu destul de ultimul la cursele mele, imi ajunge, ma uit si eu la aia buni. Asa ca bag statistici aici jos, o sa actualizez lista cat de des pot.

Wout van Aer                                    Mathieu van der Poel

78     Ciclocross    147

3 Titluri mondiale ciclocross 4

1 Monument 2

39 Victorii World Tour 40

9 Victorii de Mare Tur 1

2 Tur de 7 zile 1

0 Victorii de Cupa Mondiala MTB 3

0 Titluri mondiale de sosea 0

True gentlemen.

Scriitorul din mine 28.12.2022

    Haide bună dimineața! Ai dormit bine, ești ok? Eu încă lenevesc în pat, ne-am trezit mai târziu azi, am avut de făcut ceva scurt pentru muncă, acum am zis să scriu că am timp și chef și mai târziu nu știu ce am în program. Adică știu ce am, dar nu știu ordinea. Ieri am făcut o tură mai lungă de o sută și mă resimt. Am fost la draga mea mamaie, la Găești, am băut două cafele și am stat la taclale. Bucurie și dragoste. Clar i-am mâncat eugeniile, dar avea și niște prăjituri în frigider și am atentat și la alea. Vremea a fost de primăvară rece, mai ales când a început soarele să o ia în jos, cam se strângea pielea pe mâini. M-am lungit și am obosit, dar am reușit să strâng kilometri pentru Rapha 500, am zis că poate îl termin cu o zi mai devreme, că altfel parcă văd că îl ratez. Bine că e frumos și uscat. Am avut noroc ieri cu un bilet de voie mai lung și mulțumesc familiei pentru scutire. M-a bătut vântul, m-au durut picioarele și spatele plus gâtul, dar așa se adună distanțe lungi, nu câte două ore pe lângă casă. Mă gândeam că poate reușesc să fac câte două ture pe zi, mai scurte, în loc de una lungă. Imi aduc aminte că mi-a reușit acum ceva timp, dar nu știu ce era în capul meu. Probabil nimic. 

    Aseară m-am delectat cu o cursă de ciclocross. NE BU NI E! Așa a fost pe scurt. Favoriții mei s-au desprins din prima tură. Mathieu și Wout au luptat ca doi semi-zei, au condus cursa cap-coadă. Au fost mici greșeli ici-colo, dar au mers aproape perfect. Am stat cu inima în gât o oră întreagă. Lumea striga pe margine și era în delir. Cursa avea loc la Heusden-Zolder, un circuit de curse de mașini. Cu o zi înainte, la Gavere, a triumfat Mathieu care a prins o zi de grație iar Wout a fost la limită până când a dat distanță. Prea puternic olandezul. Dar aseară, Wout a reușit să stea aproape și a ajutat și la desprinderea de ceilalți, astfel încât să fie un meci în doi. Și ce meci a fost, frăție. Demult nu am mai trăit așa intens o cursă de ciclism, toată lumea se pregătea de un final cu sprint. Adica, un fel de apogeu pentru orice cursă epică. Frate, și așa a fost. Wout a intrat primul pe linia de finish și a lansat sprintul tot primul. Mathieu era în roata lui dar cum a pornit, i-a sărit piciorul din pedală și era să cadă, dar e prea bun pe bicicletă și a salvat magistral, dar Wout era departe, pedala ca un apucat, nu a realizat că în spatele lui nu mai era nimeni. Și a sprintat până la final. A ridicat mâinile ca un campion care e. Mai vreau curse d-astea. Îți amintești că am zis să nu mai fiu robot!? Gata, nu mai sunt. Sunt doar cyborg.😀😀😀

Ia de aici cursa nebună.

Un sport nebun pentru toți.

Scriitorul din mine 27.12.2022

    Bună dimineața. V-a fost buna viața? Așa ne salută Emma când e în formă la prima oră. Se anunță o zi frumoasă, soarele se uită la mine prin geam dar are o uitătură rece. E doar un grad, dar se va duce spre 12. Minune de după Crăciun. Și e așa de uscat și bine că faci păcat de nu ieși la plimbare. Cu bicicleta, cu pasul, cu trotineta, la alergare, orice fel de activitate fizică ajută. Eu îl tot urmăresc pe Pătraru și îmi dau seama că am un program și meniu de viață cât se poate de sănătos. Dar nu trebuie să îmi confirme cineva teoriile, văd pe mine efectele unei educări continue în ceea ce privește un stil de viață sănătos. E greu să îți păstrezi un ritm de viață activ, dar e și mai greu să îl deprinzi de la zero. Dar trebuie să începi de undeva. Fiecare călătorie începe cu un pas. Nu ai nevoie de investiții semnificative, nu trebuie să rupi prea mult timp din programul tău. Și să fim serioși, câte ore le stai în fața unui ecran, dar nu la muncă? Am citit undeva că deprinderea unui obicei are nevoie de 20 de zile consecutive și deja ți-a intrat în normal. Eu am testat și nu mi se aplică. Trebuie să lucrezi mereu cu tine, să tragi și în zilele în care ai vrea să lenevești sau să rupi mațul că nu ți se întâmplă nimic. Eu sufăr la partea cu masa. Dar aici lucrez intens și mă ajustez  ca să completez toate căsuțele necesare.

    Exercițiul fizic îl bifez, deși eu merg mult pe bicicletă și cam zac când nu ies. Adică stau ca o euglenă verde și nu mișc un deget în multe zile. Sedentarismul mă afectează și pe mine, și mă mai ridic de la birou și fac câțiva pași, mă duc în curte și îmi clătesc ochii cu soare și nori. Nu reușesc să fac exercițiile de stretching recomandate de medicul de medicina muncii, dar din când în când mai bag și d-alea, de râd fetele mele că mă rup. Am avut câteva dimineți în care mă trezeam cam țeapăn, și în timp ce mă schimbam am băgat niște exerciții usoare și altfel îmi începeam ziua. Dar nu am reușit să creez o rutină, nu îmi iese zilnic. Mă agăț de oameni cunoscuți care mi-ar servi drept exemplu, dar nici așa nu merge. Cred că am nevoie de un plan și un obiectiv, ce vreau să obțin. Acum sunt cu adunatul de kilometri, dar am zis că de la 1 ianuarie, mă apuc. Vedem ce iese, am atâtea încercări și eșecuri încât a devenit normal să nu îmi iasă. Zic să fiu anormal. Stiu oameni care își făceau abonament la sală și ajungeau să se oblige să meargă spunându-și că e și păcat că au dat bani și nu se duc. Dar nici la ei nu funcționa mereu, că nu mai plateau abonamentul la un moment dat. La mine functionează doar dacă încep să mă resimt și mă ia cu panică, îmbătrânesc și mă ramolesc. Deși visez să merg cu bicicleta și la o sută de ani. Sau măcar să fiu plimbat de cineva, ca pe moaște la zile mari!😀😀😀😀

Rezoluții de an nou.

Scriitorul din mine 26.12.2022

    Mai poți? Eu abia respir. Nu de la mâncare, ci pentru că am ieșit cu bicicleta și am tras ceva de mine ca să fac cât mai mulți kilometri, că am provocarea Rapha 500 până la revelion. Am început pe 24, sunt un pic în urmă, dar aproape de grafic. Mulțumesc familiei că m-a lasat să ies și ieri în zi de mare sărbătoare, am făcut loc pentru sarmale și cârnați, dar am mâncat de am obosit, băutură puțină, ceva țuică fiartă cu covrigi și șorici, m-a uns pe suflet. Friptură, sarmale, tobă, lebăr, caltaboș, cozonac și prăjituri la greu, o bere pe final și totul stropit cu cola. Masa preferată a ciclistului din mine. Azi am reluat festinul, dar mai pe lejeranu, că știam că am de plimbat roțile de la bicicletă prin comitat. Și m-a bătut un vâââânt, vai de dinții mei. Am fost până la DN1, mă gândeam la un titlu de știri, "Trafic de infarct. Nicio mașină!". Cum ar fi? Ieri era pustiu, dar nu atât de gol, lumea umblă mereu încolo și încoace, dar s-a simțit pauza de masă de Crăciun, azi lumea a reintrat în normal, magazine deschise și alergătură. Totuși, puține tiruri față de obicei, dar o să își revină. Mâine am în program o tură mai lungă de o sută, aș vrea să mă duc până la mamaia mea, să îi duc ceva dulce și să îi beau cafeaua. Eu am mâncat, m-am adăpat, acum scriu ce pot și mă bag să caut cursa de ciclocros de azi să văd ce a mai făcut Wout al meu. Emma e cu prietenele ei și putem respira. 

    De acest Crăciun am dat 5 mesaje și am primit 5, am vorbit cu familia și cam atât. Fără mii de mesaje și telefoane, parcă nu mai e nebunia de acum câțiva ani, sau poate nu mai sunt eu în zona aia în care vrei să fii în contact permanent cu toată lumea. Fostul meu șef mi-a dat un mesaj scurt, fără stres, cuvinte calde și urări inimoase. Săptămâna asta nu muncesc, dar o să mai intru din când în când că poate e ceva urgent și e nevoie de mine. Tot fără stres. Ne-am făcut targetul până în Crăciun, nu ar mai trebui să fie mari probleme de rezolvat, dar cine știe. Îmi place să știu lucrurile aranjate și dorm mai liniștit. Nu am insomnii de la munca neterminată, știu că dau tot ce pot și dacă rămâne ceva, e și mâine o zi. Acum, ce să zic, e timp și la anul. O să încerc să profit de această pauză de muncă să îmi fac damblaua cu bicicleta și sunt sigur că îmi va ajuta moralul și motivația ciclistă. Am mai zis cumva cât de bine mi-a făcut mie ciclismul? Cât de mult simt că am evoluat și am crescut de când merg pe două roți și alerg de nebun pe coclaurile patriei? Mereu mai departe, mai sus, mai greu, mai bine, am tras de mine și am progresat și devenit cel de azi. Un minunat! Și eu mă minunez când mă văd în oglindă. Îmi dau și bună ziua câteodată. Autografe încă nu! 

Crăciun înseamnă mai mult sarmale decât Iisus.

Scriitorul din mine 24.12.2022

    Moș Ajun a venit. Cam ud, dar cald. Cum să ratez o ieșire pe uscat și întoarcere pe umed? Nu a plouat atât de tare, dar a sărit de jos și a intrat pe la fermoare, cu tot cu noroi sau baligă. Pare că mă plâng dar nu e deloc așa. Urâtă zi afară, bine că e frumos înăuntru. Am mâncat, acum suntem la joacă. Fetele pe ecranele lor, eu cu ecranul meu. Las cursa de ieri să curgă și mă prefac că sunt pe modul Creație cu aberație. Dimineață iar am avut ceva idei de glume pe care le-am trecut în telefon, nu sunt atât de bune încât să le scriu aici, dar le țin ca puncte de plecare pentru idei viitoare. M-am plimbat azi cu bicicleta printr-o zonă liniștită, asfalt bun si cu puține mașini. Fumul greu de la sobele cu lemne era ținut jos de presiunea atmosferică mare, părea că mă plimb pe lângă Copșa Mică în zilele glorioase. Dar aerul nu era înecăcios, atmosfera în schimb era de plumb. Pune și apa și mozolul de jos și iese un tablou normal de iarnă. Am ginit câteva case vechi cu pomi și ceva teren, poate într-un viitor apropiat ne luăm una. Eu speram să fie soare, chiar m-a surprins dimineață când bătea puternic prin geam. Am văzut la prognoză că plouă pe la 13 și la 10 eram în pregătiri. Dar tot m-a prins. Un pic de frig la dejte, ceva răcoare la cap, dar mi-am revenit cu un duș fierbinte și două cafele calde. 

    Lumea a plecat la cumpărături și m-a lăsat pe mine să mă ocup de salata orientală. Și mi-a ieșit. Au mâncat copiii de le pocneau fălcile, bună mâncarea de post. Asta ca pregătire pentru nebunia de mâine. A făcut soacră-mea toate felurile posibile, eu mi-am propus să mănânc câte puțin și din toate. Nu știu dacă mâncarea face Crăciunul mai frumos, dar cu siguranță e mai frumos cu de toate. Cumva înțeleg rostul postului astfel încât să te bucuri de gustul mâncării un pic mai mult. Dar nu înțeleg îmbuibarea până la îmbolnăvire după o pauză de la carne și grăsimi. Cum, frate, să ajungi la urgențe de la mâncare? Sau băutură? Măsura e cea mai bună soluție. Și eu tot cu măsură mănânc și beau. Tona e unitate de măsură, nu!? Că doar nu oi bea cu gramul!😀😀😀 Hai că mă duc să îmi spăl bicicleta, că poate vine Moșul și îmi atârnă ceva de ghidon! Ai fost cuminte, ai ghetele pregătite? Hai sărbători fericite, că mâine nu cred că mai scriu. Crăciun fericit!

Amintire de ieri. Poza de azi e prea deprimantă. :))

Scriitorul din mine 23.12.2022 (III)

    Florile dalbe au înghețat de tot, covrigii sunt tari ca piatra și Domnul se înalță iute ca săgeata. Am amestecat un pic versurile, că au făcut copiii o ciorbă de colinde de au zăpăcit vecinii. Dar tot a fost bucurie și fericire împrăștiată cu drag de o trupă de 8 fete pline de energie și copilărie. Au răsunat holurile blocurilor vecine, copiii nu au colindat și pe la case, că nu sunt obișnuiți. Noi, ca invitați, nu comentăm, doar participăm activ. Eu, cărăuș de sacoșe pline cu covrigi, bomboane, mere, eugenii, clementine, prăjiturele, bomboane, au primit chiar și bani. Dar a fost recoltă mai slabă față de anii trecuți. Mulți oameni plecați de acasă, plus unii care nu au vrut să deschidă, treaba lor. Eu m-am bucurat de explozia de bucurie din vocile și sufletele lor când primeau orice de la oamenii care le deschideau ușa și le ascultau cântând. Nu și-au bătut joc, chiar au cântat frumos și am apreciat aplombul. Dacă la prima scară alergau de sus în jos, de la a treia scară de bloc deja gâfâiau și "Domn, Domn" s-a transformat in "Dooooooomn, Domn", se simțea oboseala. Și e vorba de copii activi, dar au pornit prea în forță. Deh, dacă nu m-au ascultat, eu am experiență de la cursele de biciclete. N-ai fi zis că există vreo legatură. Iat-o. Nu am stat decât o oră și jumătate, au rupt picioarele pe scări și corzile la cântare, dar le-a ieșit. Obiectiv îndeplinit, avem copii fericiți. Gata, poa' să vină Crăciunul. 

    Ne-am întors acasă, am inventariat "prada", lumea mulțumită, ne băgăm la ecrane. Mâncăm, urmărim chestii. Ajung și eu într-un final să verific ultimele clipuri. Din greșeală dau peste rezumatul cursei de ciclocros din Belgia de la Mol, nu era încărcată cursa, acum e aici dacă vrei să îi vezi pe eroii mei. Mi-a părut rău că nu am văzut cursa cap-coadă, mai ales că a câștigat eroul meu Wout van Aert, scuze de spoiler, dar nu mă pot abține. A câștigat, frate, și îmi pare bine că e în formă, mai sunt șase săptămâni până la Mondiale și aș vrea să fie cel mai primul. Ete, că a mai ieșit de un articol. Mă bag la un Pătraru cu Starea sănătății și apoi somn. Mulțumesc pentru atenție. Noapte. Bună. 😀😀😀

Mathieu, Wout și Thomas.

Scriitorul din mine 23.12.2022 (II)

    Toate se întâmplă cu un scop, poți să vezi binele în tot ce te înconjoară, ce trimitem în Univers se întoarce, facem bine și ne merge bine. Eu am multe motive să cred în Dumnezeu, nu le explic, că nu ai nevoie să te conving eu de ceva anume. Am un naș de cununie care s-a stins la 30 de ani, Alex Petrache, un nebun coleg de bicicletă cu care am împărțit multe experiențe și trăiri. Pentru mine a fost un prieten bun și om care mi-a fost alături, de la care am învățat multe. De la el am primit bicicleta cu care merg, Colnago, și de când s-a dus acolo sus, la fiecare tură, îl salut și vorbesc câteva cuvinte cu el. Și ce dacă mă faci nebun, ăsta e felul meu de a-i onora amintirea. Să vezi fază tare azi. Frumos afară, 10 grade aproape, adică 9, fără vânt. Clar m-am îmbrăcat prea gros, că atât mă duce pe mine capul, zici că mă obligă cineva să transpir la greu. Așa că am tăiat-o la plimbare ca un urs fugărit de nevastă, așa vârtos pedalam. Frate, și după vreo 15 minute îmi amintesc să îl salut pe Petrache, îi zic vreo două, apoi îi dau înainte cu gândurile mele și planurile de neîndeplinit. Când ajung pe la Iedera, la cimitir, mă uit spre cruci, și văd scrisul doar pe una. Și ghici ce scria! PETRACHE! Pupa-ți-aș tălpile, Doamneee, ce e asta?! Semn bun, zic. Te pup, nașule, oriunde te-ai afla! Ne e dor de tine și am vrea să mai facem o tură împreună. Bălăceanca îți simte lipsa, încă. 

    Pe urma am mai mers un pic și m-am întâlnit cu Dițescu, prietenul ciclist din Moreni. Ne-am oprit, am schimbat câteva vorbe, ne-am urat toate cele și apoi ne-am văzut de drum. El e omul care mi-a băgat Strava în viață și blogul în cap, el m-a întărâtat și m-a învățat să fac blog, să scriu acolo că am ceva în scris și merită să îi plictisesc și pe alții. Sanchi, el o fi vrut să fie drăguț și eu am crezut că scriu bine. Eu sunt așa credul, când eram în liceu și îmi zâmbea vreo fată deja era iubita mea. Vai de steaua mea sus răsare ca o taină mare! Hai că ne ducem la colind într-o oră și ne pregătim. Mai am un pic de muncă, dar nu e stres deloc! Ne vedem mai târziu, cred, sau poate mâine. Vrei un covrig?

Alex, Alex, George, Alex, io. Lipsea doar Ion. Bălăceanca.com.

Scriitorul din mine 23.12.2022

    Bună ziua și ura la toată lumea. Vreau să par deștept, cult și educat, cu maniere și frumos, cu corp de olimpian și atitudine de mahăr. Tot io sunt, doar mă încălzeam un pic. Am o zi proastă, deja mă doare capul. Ne-am luat la harță cu niște pantaloni prea groși pentru stat în casă, pe românește salopeta de ski, și prea fără fes la ieșirea din casă. Total pe dos. Și ne-am certat, urmează să ne împăcăm. Dar mă doare capocul. Azi muncesc, am de tras tare să nu mai rămână nimic pentru săptămâna viitoare și să mă pot relaxa în voie. Când zic asta trebuie să înțelegi bicicletă la greu. M-am înscris la Rapha Festive 500, o provocare de 500 de kilometri de parcurs între Ajun si Anul Nou. O dată mi-a ieșit din vreo 7 încercări, că în 3 ani nici nu m-am mai înscris. Dar am zis că anul ăsta am o portiță și pot să fac o încercare. Încep de mâine, sper să țină vremea cu mine. Văz nește ploaie mâine, apoi uscat. Viitorul sună bine. Hai că parcă încep să mă simt mai bine. Nici nu am ieșit cu bicicleta și deja îmi revin. Am o ședință de la 12 și ceva și după ea poate ciupesc o oră de aer. Diseară la 6 avem colind și mergem la adunat covrigi, mere, clementine, prăjituri, eugenii, poate avem noroc de cozonac cald ca anul trecut. Itaaa, ce mi-am adus aminte. Acum fix trei ani era să mor în Ajun de Crăciun, când am dat-o în peritonită. Nu știu dacă era și cronică, dar era să mă duc dincolo. Am scăpat și acum tu nu mai scapi de mine. Asta să fie problema vieții mele. Mergem înainte, mai pe pozitiv așa.

    Aseara am fost în parc. Foarte frumos la Moreni, străzile principale și parcul arată foarte frumos, au folosit alb și auriu și pare elegant, îmi place cum au făcut. Am avut parte de spectacol, muzica live, colinde și cântece cu temă de sărbătoare, mi-a plăcut. Lume ca la urs, fum de mici și gălăgie ca la bâlci, nu mi-au plăcut. Toți cântăreții erau copii, elevi, din Moreni, și am apreciat curajul lor de a cânta în fața unei mulțimi adunate pentru cadouri de la Moșul și nu pentru artă, dar tot au primit aplauze. Frumos. Măi frate, dar a venit un băiat, creol, avea voce dar nu m-a dat pe spate, în schimb m-a terminat cu gramatica "impecabilă". Nu se poate și talentat și educat, vorba 'ceea. Noi am rezistat 50 de minute pe ceas, era prea frig și nu aveam chef să ne călcăm în picioare pentru cadoul de la Moș Crăciun, sunt alți copii care poate au nevoie și noi am zis PAS. O să mai mergem prin oraș să ne bucurăm de lumini, că arată prea bine. Stai așa, că tocmai am primit o primă pentru munca depusă și devotamentul arătat față de companie, plus ajutorul oferit colegilor. 😀😀😀 Dacă îmi dublează ăștia salariul îmi fac și icoană cu CEO-ul nostru și chiar și un tatuaj în dreptul inimii. Hai cu colinduuuuul!

Emma la lucru.

Scriitorul din mine 22.12.2022 (III)

    Scriu, nu mă las. Mai ales că azi e cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte. Solstițiu de iarnă. Știi ce înseamnă asta nu? Că de acum încolo vine vara. 😀😀😀 Mai ales în capul meu. Că afară au fost 0 grade și mai scade temperatura. Am prins o tură scurtă dar foarte bună, drum uscat și vânt rece, muci și zâmbet, s-a făcut lumină la cenușiu, mergem spre plus. Copiii au chef de joacă, o să ieșim să îl vedem pe Moș Crăciun în parcul din centru, nu știu dacă apucă să primească și ei ceva cadouri, nu am chef de îmbulzeală. Important e că vor să iasă la aer. Punem izmana cu guler și mănușile cu bretele, ochelarii de blană și bocancii cu glugă și mergem la distracție. Ce poate ieși nasol? 😀😀 Chiar, totul. Ne descurcăm noi. Eu credeam că ies la plimbare cu bicicleta și îmi revin ideile pe care le-am pierdut din cauza întreruperilor, dar nu e așa. Pesemne că e ceva oboseală la acoperiș și durează ceva să se ridice smogul adunat tot anul, cu muncă, familie și bazaconii stresante. Mereu am zis că la solstițiul de iarnă are loc minunea, re-începe viața, se mărește ziua și mai-mai că vine primăvara. Eu așa simt. Nu e ca și cum sunt trist înainte și apoi revin brusc pe pozitiv, dar mă distrez cu evenimentele anului și stările mele. Muream de râs când sufeream de astenia de primăvară, care era doar o părere, trecea imediat ce băgam o tură cu vânt și rupeam picioarele. Bicicleta e cel mai bun medicament pentru griji, cel mai bun remediu pentru lene, cea mai bună evadare din strânsoarea cotidianului nebun. Canapeaua mea fără mustrări. Am văzut că e cam murdară și mâine are program de baie, chiar de e frig, tot îi dau o cană de apă și o gură de săpun. Am auzit eu că bicicleta mai curată e mai rapidă și merge și mai bine. Eu dacă fac baie mă simt mai deștept și mai frumos.😀😀😀😀

Asfalt sau noroi, asta e-ntrebarea.

Scriitorul din mine 22.12.2022 (II)

    Hai că te-am combinat. Bună ziua mi-ai dat, belea ți-ai căpătat, zău. Azi e pe plus în cap și pe minus afară, așa că ia o cafea, așează-te confortabil și bucură-te de odihnă, că a intrat in scenă Zeul Somnului. Mă mir că nu dau cu nasul în tastatură de cât de plictisitor scriu. Subiectele sunt cotidiene, abordarea incultă și prezentarea fadă cu sclipiri de ciob de oală spartă. Măcar nu e cu ghinion. Haide, la drum. Noi l-am primit pe Moș Crăciun de ieri, a lăsat doamna mea o ceașcă cu lapte și un biscuite, l-a mușcat într-o parte să pară că a trecut Moșul pe la noi. Două pungi mari cu cadourile dorite, bucurie și gălăgie la prima oră. Din păcate era zi de școală și nu am putut sărbători prea mult. Un pic de mic-dejun, cafea, drum la scoală prin frig și cu gheață pe parbriz, atenție la drum că patinează imediat. Stai așa, că Emma pictează cu trusa cea nouă și mai are nevoie de ajutor, idei. Înapoi pe campie. Ziceam că ieri a venit Moșul. A fost bucurie, am fost la Târgul de Crăciun, iar bucurie, aseară am ajuns la Moreni, altă bucurie. Mai ales că va veni Moșul și aici. Ce poate să își dorească mai mult un copil decât să fie vizitat de Moș de mai multe ori? Nu știu dacă își pierde din farmec, dar cumva bucuria se mai diminuează, așa că avem grijă la măsură. 

    Sunt la a doua cană de cafea, copiii se joacă sau pictează, nu au nevoie de mine, adulții sunt cu piftii și caltaboși și lebăr, deja mă doare burta. Nici acolo nu pot interveni în vreun fel, așa că o să o tai un pic pe afară, cu bicicleta. Sunt 0 grade, e soare, bate vântul, așa că nu o să stau mai mult de o oră, maxim o oră jumate, că nu am chef de degerături. Te las, cu nebunia de la cumpărături din oraș sau cu pregătirile din casă, spor la treburi și nervi de oțel, nu neapărat iuți ca la sorcova-vesela. 😀😀😀

Fericirea are chipul ei.

Scriitorul din mine 22.12.2022

    Bună dimineața la Moș Ajun. Noi deja am fost cu colindul, un vecin dornic a acceptat o vizită timpurie pentru că Emma pleca la Moreni și nu putea să vină pe 23, așa că am cântat colinde înainte de vreme. Deși, cam toată lumea a auzit colinde pe stradă sau la tv. Ieri am avut târgul de Crăciun organizat la școala 5. A fost nebunie. Nu credeam că vor fi atât de mulți oameni. În primul rând, toate clasele au avut un stand sau cort să vândă chestii. Aranjamente de Crăciun, turtă dulce, prăjituri, globuri, ornamente, de toate pentru toți. Au fost cântece, dansuri, colinde, clasa Emmei a avut un colind remixat și am dansat cu toții. Standul nostru a avut veselă de spart. Dai 10 RON și spargi o farfurie. Noi am adunat vechituri, soacră-mea ne-a dat o sacoșă plină, farfurii, căni, cești, dar am avut și bibelouri, alea s-au spart primele. Am avut-o pe fecioara Maria, s-a spart și ea. Cred că mă omorau prietenii catolici dacă vedeau asta. Blasfemie cu bucurie. Frate. au venit mulți oameni să dea la țintă cu farfurii și să spargă ghinionul. Au adus ceilalți părinți ceai cald, brioșe, prăjituri, au vândut și din acelea. Noi mai dansam, mai râdeam, eu eram șeful borcanului unde se adunau banii. Am spart și noi câteva lucruri, am zis să strângem bani pentru scopuri caritable. 1,821 RON am reușit să adunăm. Am rămas fără cioburi, că strângeam mai mulți bani. Niște vecini au avut și ei cioburi de spart, dar au avut pile la popi și au primit de la pomeni. Ziceai că ești la China shop, aveau sute de farfurii. Dar nu le-au vândut pe toate. Nu știu ce clasă a strâns cei mai mulți bani, important e că s-au strâns mulți. Toata lumea s-a implicat, a fost o super-experiență și am zis că la anul ne vom organiza mai bine. Am și avut ceva probleme familiale de rezolvat și nu am avut timp să ne ocupăm cum trebuie, că noi ne gândisem la ceva vin fiert sau ciocolata calda, să vezi ce stătea lumea la noi la cort. A fost frig, dar am reușit să ne menținem pe plus dansând și cântând. Copiii s-au bucurat de spart veselă, au mâncat pizza și prăjituri, au băut ceai cald și au cântat colinde. Eu m-am bucurat că m-am întâlnit cu foști colegi de generală pe care nu i-am mai văzut de vreo 20 de ani. Ce vremuri, dacă ți-aș povesti pățaniile mele din școală ai înțelege de ce sunt atât de amestecat în gândire și trăire. Numai tâmpenii făceam. Nu s-a schimbat nimic. Hai sănătate și să ne citim cu bine!😀😀😀

Contul deschis la clasa noastră.

Scriitorul din mine 20.12.2022

    Salutări din mina sufletului vieții muncii mă-sii! 😀😀😀 Am zis eu cumva că e bine să îți iei multe libere în perioada asta? Ce bou sunt! Dacă nu te-am pierdut la ultimul aricol, pesemne că îți place să vezi oameni suferind de sindromul Stockholm, ceva, că nu știu de ce ai mai vrea să citești pe unul atât de prăpastie cum am fost eu luni, în scris. Pardon, duminică. Stai, frate, când am scris ultima oară!? M-am zăpăcit de tot. Afară e uscat și frig iar eu nu ies cu bicicleta. M-a convins doamna mea să las toate catrafusele la Moreni că oricum mergem acolo de Crăciun. Și eu ratez 3(trei!) zile de posibile ture. S-a dus naibii targetul meu pe 2022, lasă că trag in 2023. Așa am făcut mereu, în 10 ani de când merg cu bicicleta, doar în 2 am reușit ce mi-am propus ca distanță. În rest, s-a ales colbul de ture lungi, curse, ca să nu mai zic podiumuri. Că în mintea mea simplă a-ți dori un podium e egal cu a-l și obține. De două ori bou. Sau bou la pătrat, mai bine. Sigur ajung și bou la cub, când îmi dau seama că iar mă lamentez ca o babă fără covrigi în ziua de "colindețe", așa zice mamaia mea la colind, mânca-i-aș eugeniile. Mie îmi plac eugeniile pentru că "eu, geniu", așa scrie pe tricoul meu de firmă. Deși cred că s-ar potrivi mai bine "eu,gen". Atât. Mamă, ce îmi vine să alerg pe frigul ăsta, să simt pământul înghețat cum scârțâie sub pașii mei grei. La 72 de kile ale mele, se cutremură tot și toate. De cât de prost sunt, cum altfel!? 

    Mai sunt câteva zile până la Crăciun, eu mai am doar o zi de muncă anul ăsta, în afară de azi. Emma îl așteaptă pe Moșul mâine dimineață, a dat mesaj că vine mai devreme, special pentru copiii foarte buni din oraș, și Emma se numără printre ei, desigur. Eu i-am scris Moșului de câțiva ani deja dar nu mi-a îndeplinit dorința, dar simt că anul ăsta am fost cuminte și cu minte și mă va blagoslovi cu o trotinetă nouă. Doamne-ajută la toată lumea! Hai că mă bag la muncă iar și mai vorbim maine.  Bonsoir a tous!😀😀😀

Corporatiștii vechi și noi.

Scriitorul din mine 18.12.2022

    Salve de tun la toată lumea! Pare că atunci când muncesc am mai mult timp de scris decât atunci când sunt liber. Ciudat, dar cred că e vorba de inspirație și nu voință, că doar aș găsi o jumate de oră să aberez. Acum am prins o pauză de orice și bag. Că doar am zis să scriu zilnic și merge treaba. Îmi pare că e din ce în ce mai ușor să alerg pe câmpii, odată pornit procesul creativ, îmi vine ușor să scriu. Acesta era punctul unu pe toate listele cu sfaturi despre scris, ce să faci ca să fii scriitor sau un scriitor mai bun. Cine aude că eu scriu de 10 ani o să râdă cu zgomot că sunt așa nepriceput, dar cu adevărat scriu de două luni, poate trei. Mi-am luat un angajament față de mine și plăcerea mea de a scrie, un fel de "lasă faptele să vorbească". Am văzut eu un baiat cu blog și multe articole, plus multe comentarii, sigur își cumpără promovarea pe facebook, așa am dat și eu de el, scrie foarte des, cel puțin un articol pe zi, dar el le face mai scurte decât ale mele. Nu știu dacă trăiește din asta, și eu cred că aș scrie mai mult dacă aș câștiga ceva cash-caval. Rămânem la stadiul de hobby până nu mai e. Datoria unui scriitor e în primul rând față de el și apoi față de cititori. Nu depinzi de nimeni ca să fii scriitor, dar depinzi de cititori pentru a te confirma sau a avea succes. Cred că atunci când începi să scrii pentru cititori și bani pierzi din esența motivației și inspirației tale, te duci după ceea ce cer oamenii. Nu e rău, ferească Domnul, e doar evoluție. Ce n-aș da să trăiesc din scris și să pun pe foaie ce vrei tu să auzi sau citești, nu m-aș simți trădând vocația mea de alergător pe câmpii, doar m-aș adapta. În lumea asta nouă e aproape imposibil să îți păstrezi direcția și să nu faci concesii sau compromisuri, că așa funcționează totul. Cine nu face compromisuri trăiește într-o peșteră, sihastru, sau la balamuc, cu mâneci lungi legate la spate, cu încuietoare pe dinafara ușii. Vremea de azi mă obligă să scriu în loc să mă plimb, cum am făcut ieri. Am prins ploaie, soare, apă și mocirlă pe jos, m-am făcut ca un miner în plină glorie, cu cărbune-n dinți și lampă-n frunte. Hai cu lumina, Luceafărul Huilei!

Mud Jordan.

Scriitorul din mine 17.12.2022

    Bună dimineața. E gata cafeaua? Eu încă nu am ajuns la a mea, m-am trezit devreme dar am avut ceva rapoarte de scos și nu m-am grăbit. Urmează să ne trezim ca lumea. Azi Emma are serbare la Adunare, cu cadouri de Crăciun și colinde, eu doar le duc acolo, că am alte planuri. Care erau cât p-aci să se anuleze de la ploile de aseară. Frate, ce a turnat. A dat cu tunete și fulgere de parcă era vară. Eu mă bucur când plouă, că prea a fost secetă, dar să facă și pauză ca să pot și eu să ies cu bicicleta. Îți dai seama, indienii făceau dansul ploii și apoi luau pauza de pipa păcii și reluau, cam așa vreau eu să plouă, în reprize și dacă se poate să se și usuce pentru doleanțele mele. O fi Dumnezeu la butoane acolo și primește de la mine RMS (serviciu de mesagerie prin rugăciune) să mai oprească ploaia. Se ridică de la birou, merge la mașina de ploaie, o scoate pe liber, dă soarele mai tare ca să se usuce asfaltul, mai răspunde la niște mesaje, bea o cafea, apoi suflă norii la loc pe cer și pornește apa. Când a fost potopul a lăsat mașina de ploaie pornită și a plecat la pâine, dar s-a întâlnit cu Iisus la magazinul din piață și s-au luat cu politica și a trecut timpul. Când a ajuns acasă, nebunie de inundație. Telefonul avea căsuța plină, mesaje și missed calls ca la balamuc. A dat delete la toate și s-a uitat la "Noe" cu Russell Crowe și a mâncat floricele. De atunci a reprogramat mașina de ploaie să se oprească după câteva zile, dar când a creat Marea Britanie a uitat să pună "End". Nu mai zic că la Sahara i-a dat eroare, a deschis ticket și încă așteaptă, dar șeful de la IT e un indian poreclit de prieteni Iuda și nu prea am încredere că se va ocupa. Hait, s-a trezit copilu', trebuie pregătit și aranjat, mâncăm ceva și plecăm. Eu mă duc la aer si stau ceva pe bicicletă, sper doar să fie uscat. Că vântul și frigul sunt incluse deja. Hai să avem o zi frumoasă, să fim plini de speranță și lumină în suflet și mai buni, desigur, că vine Crăciunul. Mergeți cu Domnul! 😀😀😀😀😀

Eu am râs la asta.

Scriitorul din mine 16.12.2022

    Aoleu și vai de mine, mi-am făcut de cap două zile și azi a trebuit să recuperez și cumva să muncesc în avans pentru liberele de săptămâna viitoare. Așa îmi trebuie. Prea multă muncă strică, prea multă vacanță nu. Nu am apucat să mai ies azi cu bicicleta, a fost și ceva apă de sus și nu m-a mai interesat mozoleala. Aseară am fost la București să îl vedem pe Costel în Club 99 și ne-am amuzat copios. Am zis că poate vedem și noi luminițele dar Cucușor Dan a fost zgârcit anul ăsta, nu doar cu căldura și apa caldă, ci și cu decorațiunile. Halal economie ce se face, urăsc ipocrizia asta. Nu pun beculețe ca să am bani de altceva. Altceva ce!? Că nu se vede. Eu prefer sărbători colorate, să se bucure și retina mea, că asta înseamnă Crăciunul și colindul, să vezi lumini la case și pe străzi, parcuri. Sunt eu demodat. Am avut timp să admirăm lipsa ornamentelor, că abia ne-am târât, de la centură până la Romană am făcut o oră. Noi credeam că am plecat devreme și avem timp să ne mai și plimbăm. Ce-ai, frate, că era jale, zici că se mutaseră toti bucureștenii din apartamante în stradă. Și nu erau cu caravana sau rulota. Nici unul. Am și nimerit fix când e cea mai aglomerată oră, joia de la 5 la 6. Ești nebun!? Ce potriveală maro. 😀😀😀

    Traficul ăsta nu are cum să se ducă, mașini sunt mai multe pe zi ce trece, blocuri noi și parcări, dar aceleași drumuri și căi de acces. Cum și cine să găsească o soluție pentru trafic? Doar să interzică mașinile sau să facă o regulă ca pe vremea lui Ceaușescu, numere pare azi, numere impare mâine. Pe motivul ăsta numai și nu aș mai vrea să stau iar în București. Pierzi ani întregi din viață, la propriu, stând în mașină, dar și din viață că trăiești mai puțin cu doi ani dacă locuiești în capitală. Bine că noi suntem expuși doar o dată pe lună, poate de două ori. Trafic, poluare, zgomot, agitație, fugă nebună și tâmpită, aglomerație de stres și atacuri de panică combinate cu disperare, așa îmi pare mie viața aici. Scriu de la Moreni, dar tot sunt acolo, în trafic. Eu nu mă mai stresez demult în trafic, că doar și eu fac parte din el, dar tot pierd timp degeaba stând. Sigur m-aș putea re-adapta, nu ar fi imposibilă o mutare înapoi în București, dar nu prea am vrea. Mai bine pas. Nu știi însă ce te așteaptă și niciodată să nu zici niciodată. Oare opusul acestei zicale e "întotdeauna să zici întotdeauna"? Habar n-am. Mâine se anunță ploaie de dimineață, dar sunt pregătit de plimbare mai târziu, mă duc iar pe la Câmpina sau Breaza, că e cald și pot sta mai mult de 2-3 ore fără să îmi cadă unghiile. Hai noapte bună și să ne vedem cu bine și mâine. 

Piața Victoriei din amintirile mele.

Scriitorul din mine 15.12.2022

    Te-am zăpăcit zilele astea cu articole fără diacritice și îmi cer scuze, trebuie să găsesc o modalitate mai rapidă de a scrie direct fără a mai ajusta ulterior prea mult. Pierd foarte mult timp cu corectatul și oricât de atent aș fi la scriere, tot îmi scapă chestii. Analfabet nefuncțional, asta sunt eu. Ieri am fost la plimbare și cumpărături și ne-am relaxat fără copil dar cu floricele și bere, muzică și Diva cu filme de Crăciun. Doi boșorogi. Azi sunt iar liber. Ne-am trezit devreme că avea doamna programare la coafor și nu voia să grăbească prea mult cafeaua, așa că la 7 era în picioare. Întuneric beznă afară, ceva apă pe jos, dar părea că o să iasă soarele. Și a ieșit, pupa-l-aș cald! Semne bune pentru biciclistul din mine. Semne mai puțin bune pentru camerista din mine, care trebuie să facă un pic de curat și să bată covoarele. Toate. Vorbesc de parca am d-alea mari ca la Casa poporului. Câteva carpete și un covoraș de la Emma din cameră, o nimica toată, îmi ia mai mult să le scot afară decât să le bat, zău. Poate mă faci înapoiat, dar eu chiar cred că trebuie bătute covoarele să iasa praful din ele, nu ajunge să le aspiri. Departe de mine ideea să le bat prea des, nu e a mea, a zis doamna și atunci așa e bine. După mine, ar merge doar aspirate și scuturate o dată la Paște și o dată la Crăciun. Lene mare. Doamna e la coafor, sunt singur, am mâncat, am a doua cană de cafea și trebuie să mă apuc de treabă. Și iată-mă, scriu despre treabă, stau în cur și mă hodin. Frate, ce bine e să fii liber când ar trebui să muncești, pierzi noțiunea timpului și aluneci în visare. Sper să se usuce destul afară ca să bag și eu o tură de bicicletă, mai am de tras ca lumea anul ăsta să ajung la 10,000, dar nu mă las. Speranța moare pe 1 ianuarie. Am eu un plan cum să adun distanțe mai lungi, că am zile libere destule, dar nu știu dacă va ține doamna cu mine. Sau vremea. Poate să fie frig, dar să nu fie ud pe jos, că iar stric hainele și se înfundă mașina de spălat de la jeg. Ce urât vorbesc în această zi sfântă, Doamne iartă-mă. Urează-mi baftă, azi particip la un concurs pe Virgin Radio, poți câștiga niște cărți și o baterie Varta. Trebuie doar să trimiți un mesaj cu o dorință arzătoare. Eu le-am scris că dorința mea cea mai mare e să merg în spațiu și a soției e să rămân acolo.😀😀😀😀😀 Hai paaaaaaaa, mă duc la covoareeeee!

    Știi bancul ăla cu arabul care scutura un preș la geam și l-a întrebat un vecin: Ce s-a întâmplat, nu pornește? 😀😀😀😀

Carpeta care nu se bate.

Scriitorul din mine 14.12.2022

    Lume, lume, a dat Dumnezeu de la el și am și eu parte de libere. Zici că anul ăsta am vizat vreo promovare de nu mi-am luat concediu aproape deloc. Tu îți dai seama că mai aveam 15 zile de luat la 1 decembrie? Așa ceva nu are cum să se mai repete pe viitor. Chiar mă resimt și sunt atât de idiot încât mă voi extenua muncind. Nu e bine, nașule, nu e bine. Așa că astea trei săptămâni mai mult o să fiu liber decât o să muncesc. Am acum două zile libere, am trei săptămâna viitoare și apoi gata, liber până la anul și la mulți ani, Doamne-ajută la toată lumea. Am impresia că lucrurile s-au aranjat de așa natură încât să mă pot bucura de aceste sărbători mai mult decât în alte dăți. Nu e Crăciunul cu moț, dar e cea mai frumoasă sărbătoare a anului. Așa a zis doamna mea, deci așa e. Parol. Chiar cred asta. Așa că îmi intru în stare, azi am fost la cumpărături de cadouri pentru copilul nostru iubit. Am găsit ce căutam. Și ce să vezi, Dumnezeu o iubește mai mult decât pe fiu-său. 😀😀😀 Am găsit mai multe decât am căutat. I-am luat niște chestii cu BlackPink de la H&M unde intrasem să își ia doamna mea niște briz-brizuri. Frate, toate se întâmplă cu un scop. I-am găsit chestiile Emmei din pură întâmplare. Și le-am luat. Deși dimineață i-am găsit cel mai frumos cadou pe care și l-ar putea dori, un chevalet cu pensule și acrilice și ulei și canvas, o să plutească de bucurie. Dar când o să le vadă și pe celelalte, chiar o să fie nebunie. Că am trecut și pe la Jumbo să umplem sacul. Ce frumos e să faci bucurii cuiva care merită cu prisosință. Ti-am zis că noi nu am avut parte de pui de câine decât după ce s-a născut Emma? Am crezut că avem o cățelușă stearpă, și acum un an a fătat pentru prima dată, pentru că Emma și-a dorit pui. Ne-am trezit cu șapte, de abia a reușit doamna să dea cinci spre adopție. Din nou, Dumnezeu. Jur pe roșu. După ce am văzut că Emma chiar primește ce își dorește, am rugat-o să ceară o bicicletă pentru mine. Doar atât. Normal că a refuzat, că prea stau mult la plimbare. O să înțeleagă ea mai târziu că mai bine bântui aiurea pe bicicletă decât să stau pe canapea cu pastile. Iar mă plâng. Iartă-mă. Mă duc să reiau berea pe care o am în sufragerie, doamna vorbește la telefon și trebuie să termine. Ne reluăm seara de bătrânei liniștiți, bucuroși că vine Crăciunul și suntem pe plus. Și afară e tot pe plus. Să rămână așa și mâine, ca să mai adun kilometri. Strava îmi zice că sunt cam departe de target, dar dacă reușesc să fac 10000 anul ăsta, alerg în curu' gol de revelion, challenge. În zilele libere îmi dau seama cât de obosit sunt de la muncă. Adaugă și grijile pentru familie, scrisul si creația, bicicleta si antrenamentele, plus alte probleme cotidiene, mai am să caut psihologul să îl obosesc. Hai că glumesc, nu e rău, mă plâng ca un miliardar trist că nu a ajuns pe Marte. Hai noapte bună și serviciu ușor, că eu sunt liber!😀😀😀😀 

Haină cu gust de sărbătoare.

Scriitorul din mine 13.12.2022

    Frate, ce zi! Am rupt munca pe genunchi, am băgat ca MIG-ul și mă resimt. Amu' sunt la masă, am pilaf, se potrivește. Am vrut să sparg norma azi ca să îmi iau două zile libere, așa că așteaptă-te la ceva iureș cenușiu pe câmpiile blogului. Bineînțeles, dacă am bilet de voie, că nu știu exact ce program avem zilele următoare, mai ales că Emma pleacă la Moreni și rămân boșorogii singurei. Să vezi ce prostii facem! Floricele, bere, filme cu Crăciun pe Diva și somn de la 7. Cred că singura prostie e că ne culcăm odată cu găinile. Nu-i bai, important e să fie uscat afară și să se învârtă roata la bicicletă, să mai adun kilometri. Restul se poate duce fără probleme, nu e stres când face doamna programul. Ea știe că dacă am bilet spre infinit, la întoarcere sunt ăl mai bun soț, nu comentez decât la meciuri. O zi grea la cap și cu fum la urechi, dar a trecut. Presiunea am eliberat-o de dimineață, când doamna mea a insistat să ies că e uscat, chiar de e frig. Și a fost, nu glumă. Minus 2. Decât. Dar m-am simțit foarte bine, că am tras fix cât să îmi fie cald și să nici nu transpir, condiții ideale. Am fost îmbrăcat precum Bibendum, mascota Michelin, dar nu mi-a păsat. Îndoiam cam greu genunchii la pedalare, dar a fost distractiv. Așa se adună kilometrii pe raboj, nu pe canapea. De vineri seara am rămas dator cu o idee nescrisă.

    Se face că eu mă uit întotdeauna la cele mai scumpe biciclete. În toate testele și articolele pe care le urmăresc, privirea mea și inima se opresc la cea mai cea. Nu contează că e mai scumpă decât o motocicletă nouă, sau chiar o mașină, dacă mie îmi place, mă gândesc cum aș merge pe ea, cum aș arăta, desigur, ce ar zice lumea, dacă m-ar invidia. Nu știu dacă sunt deplasat că îmi doresc așa ceva. Sunt sigur că dacă aș avea bani mulți, mi-aș face toate poftele, că de aia sunt banii, să îți procuri bucurii și să nu trăiești pentru alții. Aș avea cea mai tare mașină cu care să mă plimb, nu să mă uit la ea. Cea mai tare casă, dar nu neapărat cea mai mare și extravagantă. Aș merge în toată lumea și aș zbura în spațiu. Mi-aș cumpăra haine normale totuși, că aici nu prea am dorințe neîmplinite. Nu știu dacă aș fi un excentric, să mă îmbrac sărăcăcios, dar probabil că nu aș mai simți deloc nevoia de a ieși în evidență cu ceva, aș fi pe dos. Deși, la ce construcție am eu, m-aș aventura în niște ținute și ținuturi să le țin minte. Hai cu Loteria Euroopalotto, trăi-ți-ar, că sunt fo' patruj' da meleoane de iepuroi! Doamne-ajută la toată lumea!😀😀

Caritas european.

Scriitorul din mine 12.12.2022 (IV)

    Hai că mă îndrept spre cea mai prolifică zi din cariera mea de scriitor pe pereți. Ți-am zis că am ieșit și azi cu bicicleta? Dacă da, mă repet, aia e. Nu am stat mult, era frig tare și multa ceață, am stat vreo oră și gata, că deja extremitățile de jos nu mai răspundeau la apel, nu am degerat, am stat cât să mă simt confortabil. Bine că fost uscat și am avut doar gânduri pozitive. Totuși am reușit să nu mă mai gândesc la idei de glume, cum am pățit ieri când am fracționat tura în paișpe ca să scriu pe telefon toate bazaconiile care îmi treceau prin cenușa capului. Eram așa caraghios că mergeam și trăgeam pe dreapta, telefonul afară, mănușa la fel, și dă-i și scrie câteva cuvinte, mănușa la loc, telefon în buzunar. Sper să nu le mai amestec așa, dar cine știe când te apucă inspirația? Nici când mă trecea pișulică nu opream așa intempestiv. Dar când e vorba de idei, nu am cum să nu le scriu pe ceva, că sunt bou și uit. Nu că sunt bou, asta nu uit niciodată. De aia mă bucur că mi-am scris ideile de vineri noaptea și acum am motive de aberat. Ultima de vineri seara e legată de manele. Da, da, ai citit bine. O să te împut în acest articol cu arome de taraf.tv. Din întâmplare am poposit pe un canal tv cu manele la purtător, și am observat duduile care dansau inteligent pe lângă cantautori de succes pe plaiurile mioritice. Recunosc că îl recunosc pe Salam, dar pe Tzangă Uraganul nu îl știam. Frate, am văzut niște chestii interesante, musai să le debatem aici.

    Nu am contestat niciodată talentul artiștilor de orice gen și rasă, cine îl are, cântă sau pictează sau creează orice, aia e. Dar asta nu înseamnă că o să ascult sau privesc chestii care nu îmi transmit nimic. Cum sunt manelele. Toate clipurile și versurile au dușmani, inimă, mașini, bani, femei. Măi, dar banii ăia de apar, de unde sunt? Sau cu ce v-ați cumpărat ce apare pe voi sau în curte și casă? Ați plătit impozite? Eu am o banuială că o parte din ei vin din ajutoarele "care" le plătește statul ca ajutoare. Te-ai gândit la asta?😀😀 Sau poate chiar din fonduri europene? O să zici că m-am tâmpit și mai mult. Dar fii atent aici la următoarea schemă logică. Tocmai ce a fost arestat hoțul condamnat și eliberat de Ceaușescu când a implinit 70 de ani, Bădălau pe nume, fost vice-președinte la Curtea de Conturi a României. Stai așa, că nu am terminat. El a fost arestat preventiv pentru 30 de zile că ar fi luat mită și ar fi făcut trafic de influență pentru ca firmele copiilor să primească contracte de la anumite primării. Iar primăriile au fonduri europene. Din valoarea contractelor, o parte din bani ajungeau și la Bădălau direct ca șpagă. Iar el controla controalele Curții de conturi, unde să meargă și cât de departe. Stai, stai, că mai am un pic. A circulat pe net un clip cu niște dedicații pentru domnul Bădălau la o petrecere când făceau numărul 1 pe românii din diaspora. Și el plătea dedicația către manelist. Ia ghici de unde erau banii? Sper că te-am distrat cu elucubrațiile mele, că sunt adevărate dar triste. Cam asta e realitatea din România, banii nu mai ajung unde trebuie pentru că ne conduce cine nu trebuie. Sokeres, mânca-ți-aș!😀😀😀

Regele manelelor App. Tricksters or fi șmecheri?

Scriitorul din mine 12.12.2022 (III)

    Hai că mă țin de treabă, cumva mă strecor printre munci și idei, nu le pierd pe toate și reușesc să te plictisesc și mai tare. Nu credeam că se poate! Optimistul din mine a vorbit. Să vezi ce mi s-a întâmplat. Vineri seara am visat ceva sau a fost un zgomot de m-am trezit cu idei în cap și cu noaptea-n suflet, că nu mai avea loc, așa multe idei erau. Și nu doar pentru blog, că alea au fost vreo trei, mari și late, dar cu niște bazaconii de standu-up, să fac eu un număr și să mă prezint la iUmor sau Stand-up revolution. Daca deja ai început să râzi, o iau ca pe un semn bun. Frate, m-am dus să iau telefonul și să pun totul în scris ca să nu uit nimic, mă durea și capul la un moment dat, că îmi era somn dar ideile continuau să curgă, aveam hemoragie de geniu la ora aia. Cred că se numește stare de flux, când ești în transă și creezi ca nebunul. Am reușit totuși după vreo două ore să nu mai gândesc creativ, am luat o bicicletă la plimbare și m-a furat somnul. O să te țin la curent cu inițiativa umoristică, dacă se materializează ceva, mă vezi pe sticlă. Deocamdată, doar prin sticlă mă văd, că am băut tot din ea. Una dintre ideile de blog era legată de jocurile copilăriei.

    Mă tot enervam când auzeam adulții din ziua de azi vorbind despre copiii care stau toată ziua pe telefon sau tabletă și laptop. Acum doar mă amuz. Am început să privesc cu alți ochi prezentul plin de electronică prin prisma faptului că și noi am prins începuturile, când aveam jocuri pe casetă și le descărcam in HC90. Păi să fi avut noi toate dispozitivele de azi, unul nu mai rupea genunchii la fotbal, alergatea sau pititea, unul nu își mai luxa cocoașa la lapte-gros, nu mai alergam ca apucații la "Țară, țară, vrem ostași" și "Porcii râde". Sau "Țările", lișii cu figurine și tănculețe, sfoara, leapșa, sotronul și veceuș. Erau parcurile mai pustii ca azi, pe bune. Nu ai cum să eviți progresul și tehnologia, eu am chiulit la info și acum nu știu să dau decât restart când am o problemă la pc sau telefon. Nu îmi pare rău, nu mă văd IT-ist nicicum, dar poate aveam alt drum în viață. Poate. Nu mă bucur că eu am avut o copilărie mai bună decât a copiilor de azi, ci doar mai vie, mai plină de interacțiune fizică. Nu poți să compari mere cu brazi, alte timpuri, alte gânduri. Diferite, nu mai bune sau mai rele. Depinde doar de perspectiva fiecăruia. Cine știe ce copilării vor avea generațiile viitoare? Poate nici nu va mai fi nevoie de copii. 😀😀😀😀

Numai tocilarii citeau in parc. 

Scriitorul din mine 12.12.2022 (II)

    Am zis că sunt în formă, am zis? Și ce dacă mă repet, adun cuvinte și articole și mă laud că am scris manuscrise. Weekend-ul acesta a fost cursă de ciclocros, nu la tv, că eram cu copiii, dar am urmărit-o pe youtube fără să știu rezultatul final. Wout van Aert, favoritul meu principal și la cros a plecat greu, traseul era greu, noroi și gheață, așa că nu a putut să își folosească puterea pentru a depăși repede. Dar ușor-ușor și-a întețit ritmul și a ajuns în frunte în tura 2. Apoi, i-a alunecat roata față, a derapat și și-a blocat gheata stângă în roată și era să se dea peste cap, dar a sărit ca un Hopa-Mitică de pe bicicletă și înapoi pe ea și nu a pierdut foarte mult. Apoi a început să meargă bine de tot și părea că o să se desprindă în cel mai frumos și personal mod. Și ce să vezi? Când a trecut pe la pituri, că și ei au pituri și pot schimba bicicleta, i s-a încâlclit un prosop în schimbătorul spate și i l-a rupt, sau dacă nu l-a rupt l-a blocat. Așa că a trebuit să alerge înapoi la mecanicii lui și să ia altă biclă. A pierdut 20 de secunde și mai erau doar 2 ture rămase, aproape imposibil de recuperat. Eu am văzut cursa cu cometariu și băieții ziceau că nu au văzut așa ceva în viața lor, așa mare ghinion. Dar Wout nu s-a lăsat și a început să recupereze. Știam cu toții că va recupera terenul și timpul pierdut, dar nu știam cu ce costuri, dacă va mai avea energie să se lupte pentru victorie la final. În ultima tură s-a desprins, a atacat și apoi nu s-a mai uitat înapoi. A câștigat cu o diferență confortabilă față de toată lumea și a arătat că a fost cel mai bun. Sigur că vor fi unii care vor comenta negativ, că a câștigat doar pentru că a lipsit Mathieu van der Poel, e și o statistică să îi susțină, dar nu îmi pasă, eu m-am bucurat enorm de victoria lui Wout, eroul meu! De aia nu am putut scrie nimic aseară când am stat la laptop, că am urmărit toată cursa. Din păcate nu mai găsesc clipul cu comentariu, dar te poți delecta aici.

În patru cuvinte: ME SE RI E!

Scriitorul din mine 12.12.2022

    Nu suna la 112, nu m-a luat nicio avalanșă în weeked, sau nu am mai fost răpit de extratereștri, sunt bine, liniștit, doar că am avut un program atât de încărcat încât nu am mai intrat pe net deloc. Vineri am fost liber și mi-am făcut de cap, bicicletă, ceva muncă prin casă și apoi seara am fost la o petrecere de copii. Ziua unui coleg de-ai Emmei a fost prilej de întâlnire cu părinții si ceva bârfă legată de cadourile de Crăciun, dar fără stres. Copiii s-au bucurat de locul de joacă, pizza și tort, eu pe cola și alune și, ce să vezi, fotbal. Ne-am uitat la Brazilia - Croația, mi-a părut rău de Selecao pentru că au fost mai buni, dar m-am bucurat pentru croați că au reușit să treacă mai departe, nu contează cum. Începusem să ne agităm pe acolo și făceam galerie cu unii sau alții, copiii își vedeau de ale lor, noi cu penalty-urile, a lipsit berea, că era și mai tare ambalarea. Ne-am distrat cu toții, chiar a fost mișto că s-au combinat petrecerea cu fotbalul, ne-am simțit și noi părinții bine.

    Sâmbătă a fost începutul petrecerii în pijamale de la noi de acasă. Eu nu am primit bilet de voie spre câmpiile verzi și am stat pe lângă casă, să nu cumva să întârzii să adun copiii invitați, prietenele Emmei. A fost nebunie, fetele au dansat, au mâncat, s-au distrat, și noi pe lângă ele, Am fost sâmbătă seara să vedem luminițele și am primit confirmarea că sunt cele mai frumoase de când se pun becuri prin parc, mai ales în parcul Mitropoliei, că parcul Chindiei e frumos deja de câțiva ani. Am mâncat gogoși cu sirop dulce de ni s-au lipit buzele de șervețele, seara am rupt pizza de la Maestro de ne-am lins pe dejte și am stat până târziu cu suc și înghețată, ne-am jucat Piticot și "Întreabă-mă să te întreb". Fetele visau să aibă noapte albă dar la 12 s-a dat stingerea. Duminică am rupt micul dejun în două și am plecat la pationar. Cel de la Turn era inundat, nu ne-am riscat să udăm chiloții la prima căzătură, așa că am mers la cel de la Mall care era ud doar pe jumate. Eu am zis că e de la căldură dar plouase torențial și de aia era apă multă. Bine că s-au alergat pe gheață și nu s-au udat decât un pic când au căzut. Eu nu m-am dat, că nu aveam chef, mă gândeam doar la bicicletă, pe care am primit-o la întoarcerea acasă. Două ore am stat, dar parcă au fost câteva minute. Nu mă plâng, a fost foarte bineeee! Seara am dus invitații la casele lor și ne-am retras la lucruri casnice, eu la laptop, fetele pe telefoane și tablete. Avem joc nou, Stumble guys, sper să mă joc și eu cu Emma zilele astea. Păzea că sunt în stare de flux, îmi vin ideile ca oamenii la urs, am idei noi cu ceva glume în vizor și o încercare de schimb în viețile noastre, doar de bine, desigur! Hai sănătate și să avem o săptămână plină! Mai sunt 13 zile până la Crăciun.

p.s. când am scris despre numere nu am pus cel mai important calcul al vieții noastre. Noi stăm la numărul 29, care e suma zilelor de naștere - 7 plus 4 plus 18. Tare, nu?!

Apă la bord. Sau om la apă. 

Scriitorul din mine 09.12.2022

    Hait, că mă strigă lumea Nostradamaus pe stradă și îmi cere să îi dau in bobi. Sau în cafea. Sau în stele. La naiba cu Schengen, îmi pare rău că am avut dreptate, dar nu mi-e mai rău decât ieri. Parol. Am băgat o tură rece și cu ceață pe bicicleta mea iubită. Cu ceva vânt rece și muci pe geacă, dar a fost bine. Apoi m-a abuzat doamna cu treabă prin casă, sufăr de sindromul Stockholm cu mopul în mână, te rog să mă crezi. Sunt ăl mai leneș dintre pământeni și mă plâng dacă mă pui să duc gunoiul. Dar, ca un câine credincios, îmi fac datoria chiar de nu mă mai bucură biscuitele de la stăpân. Că toți avem unul. Soacra mea e credincioasă, îl are pe Domnul de partea ei. Nu fac mișto, chiar cred în crezul ei și o respect pentru asta. A fost o întâmplare super-mișto odată. Avea nevoie să obțină o întrevedere la un nivel înalt și portarul de la instituția respectivă a întrebat-o dacă are pe cineva sus. Ea a zis:"Normal că am pe cineva sus, cel mai sus, altfel nu mai veneam aici". Omul de la intrare a înțeles că ea are o pilă mare de tot și a lăsat-o să treacă și și-a rezolvat treaba. Ideea e că ea chiar nu mințea, știa sigur că Dumnezeu o va ajuta și și-a jucat cartea, sincer și cu încredere. Frate, și i-a ieșit. Oare ce o zice paznicul ăla dacă îi spunem adevărul? Și-o face cruce? Nu-i bai, cu credința omului nu te joci. Dar mai ales cu părerea lui. Că asta cu religia o mai scalzi cumva. Frate, dar când vine vorba de fotbal, justiție, medicină și economie sau multe alte domenii, să nu cumva să îndrăznești să contrazici pe cineva, că ți-o iei ca de la talibani cu Coranul în mână. 

    Am fost la pâine și am pălăvragit cu vecinul. Care ar putea fi motivele pentru care ne-a fost refuzat accesul în Schengen. Eu am aberat cu argumentele mele, vecinul a plusat sau m-a contrazis cu ale lui, dar suntem prieteni și ne respectăm părerile, că doar nu ne-om înjura pentru politică. Atât de proști nu suntem. Îmi pare rău că nu mai există dezbateri publice despre decizii importante, lumea nu mai vrea să se implice în viața socială, e prea copleșită de cotidianul cenușiu și încurcat. Pe vremea lui Ceaușescu aveam bancuri super-tari, acum, nimic. Ne pricepeam atât de bine să facem haz de necaz dar am rămas doar cu necazul și bem la ocazii speciale. Și nu foarte tare, să nu creadă lumea că ne merge bine. Dacă întrebi un bogat cum îi merge, o să ridice din umeri și o să zică "așa și așa". Nimeni nu mai zice că îi e bine? Eu așa răspund de fiecare dată. "Ce faci? - Bine!". Și nu mint. Clar am facturile mele restante și gândurile cu dobândă, dar nu mă plâng. Ai văzut ce frumos e azi afară? Și dimineață era ceață de o tăiai cu drujba. Acum e soare și frumos, aș mai băga o tură, dar mă omoară de tot soața. Avem niște discuții interesante la școală legate de cadoul pentru doamna învățătoare, și mă întristează că sunt oameni tineri cu gânduri bătrâne și inepte, mi-e greu să îi corectez, dar când îmi vor afecta interesul direct voi lua măsuri. La haine, la încălțăminte, vedem noi ce măsuri. Dar nu mai merge să stăm la mâna altora. Clar există dictatura majorității, dar punctul de vedere trebuie expus și argumentat corect. Poate adun ceva adepți și înființez biserica de a opta zi de weekend. Hai sănătate și la schi în altă țară decât Austria. Îmi vine să mor de râs când îmi aduc aminte că sunt oameni care își închid conturile la RZB și BCR. Cât o să dureze naționalismul ăsta? Sper cât mai mult. Să avem sporuri!😀😀😀

Bună treabă. Vedem cât ține revolta noastră.