Haide bună dimineața! Ai dormit bine, ești ok? Eu încă lenevesc în pat, ne-am trezit mai târziu azi, am avut de făcut ceva scurt pentru muncă, acum am zis să scriu că am timp și chef și mai târziu nu știu ce am în program. Adică știu ce am, dar nu știu ordinea. Ieri am făcut o tură mai lungă de o sută și mă resimt. Am fost la draga mea mamaie, la Găești, am băut două cafele și am stat la taclale. Bucurie și dragoste. Clar i-am mâncat eugeniile, dar avea și niște prăjituri în frigider și am atentat și la alea. Vremea a fost de primăvară rece, mai ales când a început soarele să o ia în jos, cam se strângea pielea pe mâini. M-am lungit și am obosit, dar am reușit să strâng kilometri pentru Rapha 500, am zis că poate îl termin cu o zi mai devreme, că altfel parcă văd că îl ratez. Bine că e frumos și uscat. Am avut noroc ieri cu un bilet de voie mai lung și mulțumesc familiei pentru scutire. M-a bătut vântul, m-au durut picioarele și spatele plus gâtul, dar așa se adună distanțe lungi, nu câte două ore pe lângă casă. Mă gândeam că poate reușesc să fac câte două ture pe zi, mai scurte, în loc de una lungă. Imi aduc aminte că mi-a reușit acum ceva timp, dar nu știu ce era în capul meu. Probabil nimic.
Aseară m-am delectat cu o cursă de ciclocross. NE BU NI E! Așa a fost pe scurt. Favoriții mei s-au desprins din prima tură. Mathieu și Wout au luptat ca doi semi-zei, au condus cursa cap-coadă. Au fost mici greșeli ici-colo, dar au mers aproape perfect. Am stat cu inima în gât o oră întreagă. Lumea striga pe margine și era în delir. Cursa avea loc la Heusden-Zolder, un circuit de curse de mașini. Cu o zi înainte, la Gavere, a triumfat Mathieu care a prins o zi de grație iar Wout a fost la limită până când a dat distanță. Prea puternic olandezul. Dar aseară, Wout a reușit să stea aproape și a ajutat și la desprinderea de ceilalți, astfel încât să fie un meci în doi. Și ce meci a fost, frăție. Demult nu am mai trăit așa intens o cursă de ciclism, toată lumea se pregătea de un final cu sprint. Adica, un fel de apogeu pentru orice cursă epică. Frate, și așa a fost. Wout a intrat primul pe linia de finish și a lansat sprintul tot primul. Mathieu era în roata lui dar cum a pornit, i-a sărit piciorul din pedală și era să cadă, dar e prea bun pe bicicletă și a salvat magistral, dar Wout era departe, pedala ca un apucat, nu a realizat că în spatele lui nu mai era nimeni. Și a sprintat până la final. A ridicat mâinile ca un campion care e. Mai vreau curse d-astea. Îți amintești că am zis să nu mai fiu robot!? Gata, nu mai sunt. Sunt doar cyborg.😀😀😀
Ia de aici cursa nebună.
 |
| Un sport nebun pentru toți. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu