A venit frigul, coane, durează mai mult echiparea decât tura cu bicicleta, dar tot mă bucur de rulaj, de aer și drumuri uscate. Știu că e problemă cu lipsa ploii, dar nu am ce să fac, degeabă mă stresez că au scăzut râurile la cel mai mic nivel de când le știu, doar mă rog la Dumnezeu să dea ceva apă de sus, deși nu îmi convine că mă obligă să bag trainer indoor și mor de plictiseală. Măcar să plouă! Zilele astea am de muncă, dar nu mă dau peste cap, azi o iau mai ușor, am cafea, am fost cu bicicleta, sunt limpede la cenușiu și sper să dau un articol bun. Din nou. 😀😀😀😀
Ieri am reușit să iau o pauză de la muncă și am dus-o pe Emma la plimbare, i-am promis că mergem la Muzeul de Artă din Târgoviște. Știam că programul e până la 17.00, așa că ne-am grăbit și la 16.20 eram acolo. Împing ușa, întuneric înăuntru. O doamnă care lucrează acolo (nu știu de e curator au ba) și un paznic. A căzut cerul pe ei când ne-au văzut, deja își strângeau catrafusele să pună lacătul pe ușă și să o taie spre casă. Sau să stea liniștiți pe telefoane până se face 5. Ziua trece, banu' merge. Aia e, nu mi-e rușine să cer să vizităm muzeul. Plătim biletele, acum tanti merge înaintea noastră și aprinde lumina prin toate camerele pe care le vizităm. Muzeul arată foarte bine, a fost clădirea Prefecturii inainte de '89 și arată ca un palat regal, a fost restaurat și e ca nou, mi-a plăcut. Camerele sunt înalte și curate, aerisite și bucuroase de vizitatori. Mai puțin lucrătorii. Nu-i bai. Prima încăpere, la parter, are niște picturi murale cu icoane, de pe la 1600, vărule, adica vechi, nu glumă. Au făcut parte dintr-o biserică mare, catedrală ceva, de pe vremea lui Matei Basarab. Marfă! Emma ascultă ce îi citesc eu de pe biletele de sub lucrări și e încântată. Nu prea aș fi vrut să văd chestii bisericești, dar e și aia pictură, nu!? A doua cameră e cu obiecte bisericești. Aici trecem repede. Apoi o încăpere cu tablouri. Ceva ciudățenii gen Picasso, dar foarte colorate și impresionante pentru Emma, care se uită cruciș la ele, dar îi plac. Cel mai mult ne place o Gioconda făcută din bucăți de cutii de aluminiu, de suc sau bere. Foarte tare! Nu am făcut poze, din păcate. Urcăm la etaj.
Niște scări ca în Titanic ne poartă spre un etaj colorat, aranjat cochet și foarte curat. Camerele sunt luminoase, să putem admira ceva gravuri și schițe făcute în peniță. Erau și tablouri în ulei pe pânză sau acrilice. Avem și noi d-astea, ne simțim mai pictori. Foarte faine lucrările, tot felul de portrete. Bifăm și o cameră cu mobilă veche, foarte tare o sobă de teracotă, colorată și călduroasă la privit. Avem și două camere cu ceva nuduri, o trec repede pe Emma prin ele. Ne place ce vedem, terminăm de admirat și o luăm spre ieșire, spre bucuria femeii care ne urmărea îndeaproape, de parcă ne zorea. Chiar îi simțeam nerăbdarea. Eu credeam că ne va povesti lucruri despre artiști și lucrări, dar trebuia să citim noi. Ea doar ne împingea de la spate și din când în când o întreba pe Emma: "Îți place tablourile?" M-am crăcănat de râs. Ce pretentii să ai de la oamenii care lucrează la muzeu? Sigur au niște salarii de mizerie, ce om cu carte să se angajeze pe salariu minim? Deși, ar trebui intervenit și angajați oameni care au o legatură cu arta și cărora le place domeniul. Am avut impresia că femeia de serviciu e și curator, mai dă cu mopul când nu e lume. Asta nu mi-a plăcut. Dar nu renunțăm la vizitat expoziții și muzee, avem de învățat.
 |
| Frumoasă poză. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu