Bună dimineața. Sunt în budigăi, nici nu am făcut ochi, cafeaua e departe, mâncarea la fel. Și eu sunt călare pe blog. M-am trezit cu gândul că azi o să ies din nou cu bicicleta, mai pe dimineață așa, ca să am timp să stau cu Emma până plecăm la Târgoviște. Azi e ziua fratelui meu, să ne traiască tuturor, trecem diseară pe la el și bem un snaps. Până atunci, suntem morenari. Venim în Moreni de vreo 15 ani, chiar mai bine. Un oraș mic, așezat frumos între dealuri, înconjurat de păduri, ai zice că e o destinație de vis. Dar arată jalnic. Au mai lucrat la drumuri, sunt ceva parcuri și părculețe pentru copii, nu e atât de rău. Problema e că jumate din oamenii de aici au plecat afară să facă bani. Și mă refer doar la bărbații din oraș. Au rămas acasă femeile cu copiii. Mergeam cu Emma în parc sau la grădiniță și eram printre singurii tați prezenți în viața copiilor. Nici nu îmi pot imagina cât de greu le este să trăiască așa, separați. Ne mai mirăm că ăia mici apucă pe căi greșite. Cei plecați trimit bani acasă, deci sunt bani de cheltuit. Industria a intrat în comă, mai sunt câteva locuri de muncă în oraș, Petrom și Uzina de armament încă mai merg, dar și-au restrâns activitatea considerabil. Și au apărut toate magazinele mari. Un oraș de consumatori. Perfect. Cumva, și eu muncesc tot afara dar am noroc că stau acasă.
Au fost publicate niște date interesante legate de migrație. România e pe locul 17 în lume la numărul de emigranti, cam 4 milioane de români au plecat afară. Adică unul din cinci e dus. Și procesul continuă. În octombrie, peste zece mii de oameni au aplicat la joburi în afara țării, semn că oamenii vor să scape de aici. Nu neapărat vor, dar cumva trebuie, pentru că nu se mai poate altfel. Calitătea vieții scade constant, sunt probleme din ce în ce mai mari și pare că statul român ne agreează pe aceste meleaguri, ne face un favor că trăim aici. Noi discutăm mereu în casă despre emigrare, dar încă nu suntem hotărâți să o luăm din loc, încă ne e bine acasă, deși clar suntem nemultumiți de anumite aspecte ale vieții cotidiene. Tot adunăm și scădem, până când într-o zi după egal scrie PA. Vedem noi cum aranjăm să plecăm cu cățel și purcel, că noi suntem ca țiganii, plecam cu totul, nu lăsăm nimic în urmă. Doamna mea a zis că dacă e să plece, vinde casa, să știe că nu mai are unde să se întoarcă. Ea se duce de tot!😊😉😉
 |
| Sokeres din Anglia. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu