După ce sâmbătă am avut inundație la mansardă, duminică am luat pauză și am apucat să usuc preșurile și ștergarele, nu am mai scris nimic, dar nici idei nu am avut. Adică, am avut idei dar nu le-am mai dat atenție. Am ieșit cu bicicleta pe la 9 fără ceva, pe vânt turbat și nori ciufuliți ce alergau la altitudine mică, semn că vine ploaia. Dar am zis că mă duc până acolo unde începe ploaia. Și ce să vezi, nu m-am oprit. Am băgat o Câmpină cu întoarcere pe la Ploiești de mi-am mușcat buza de sus, dar o fo bine, vărule. Că am adunat km pe răboj și construiesc baza pentru antrenamentele tari din primăvară. Am citit eu că așa se face. Si dacă nu asculți ce spun specialiștii, atunci dupa cine să te iei!? Clar că s-ar putea obține rezultate și mai bune aplicând un program dedicat metabolismului meu, dar la nivelul de pilot de tractor pensionat ce mă situez, ce pretenții să mai am? Zic mulțumesc că am timp să mă plimb și să mă vântur la căpoc, să nu mă apuc să îmi bat vecinii când plouă strâmb. Doamne-ajută la toată lumea! 😀😀😀
Săptămâna asta e pe jale la neuron, muncă multă și ședințe cât cuprinde, șef nou, alți obraji de pupat și pieptănat, aia e. Ne adaptăm. Că doar nu oi fi (atât de) tâmpit încât să nu reușesc să fiu iar bine. Fac ce fac și schimb patronul. De când sunt la firma asta am schimbat câțiva șefi, mari și mici. Nu că i-am schimbat eu după voia mea, să ne înțelegem. Mă distra când mergeam la niște ședințe ca reprezentant al angajaților și veneau Vice-președinți sau șefi de districte și noi făceam pariu dacă anul următor îi vom mai vedea, pe baza performanțelor diviziilor pe care le conduceau. Media era de un an jumate, maxim doi. Ei au un plan numit STRAP pe trei ani. Dacă fac treabă bună, urcă. Dacă nu, zboară. Oricum o dai, cam la doi ani vine altcineva. Asta la nivel înalt. La noi aici jos, la talpă, schimbările sunt și mai dese. Așa că a trebuit să mă obișnuiesc cu o față nouă la fiecare an, uneori chiar mai des. Și am mai schimbat și eu rolul, deci mai multe fețe noi. Îți dai seama că eu trebuie să mă împrietenesc constant cu oameni cu care nu am decât munca în comun? Mereu trebuie să găsesc puncte comune astfel încât să meargă banda. Mulțumesc Domnului că nu am avut de-a face cu idioți sau încuiați, printre șefi mă refer. Că pălmași tâmpiți și slabi am găsit la greu, noroc că nu ei îmi hotărăsc salariul și pot să îi ignor aproape mereu. E complet aiurea să nu poți să îl faci "prost" pe un coleg care e prost de bubuie, că nu e "politically correct". Sigur că și eu sunt protejat de conceptul asta, că doar nu le convin tuturor și mai bubui și eu. Că nu dețin adevărul absolut. Ca soția mea, de exemplu. Hai ura și să avem o săptămână plină de zâmbet. Că muncă e destulă!😀😀😀
 |
| Munca e doar pentru tractoare. Sau nu? |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu